Georg Simmel este unul dintre marii gânditori germani din Belle Epoque, filozof intuitiv și eclectic, sociolog, în același timp, deloc perimat, dar și procurator al ideilor iluministe. Opera sa rezonează cu crizele existențiale ale hipermodernității noastre urbane și consumeriste.
Între subiectele sale predilecte – alături de bani, dragoste, cultură, moda, oraș –, religia nu este un vestigiu al trecutului, ci obiectul actual, prin excelență. În vreme ce Max Weber vorbește despre retragerea lui Dumnezeu care conduce la „dezvrăjirea lumii“, Simmel pune accentul pe un Dumnezeu modern, apropiat de individ până în intimitatea ultimă a interiorității și vieții sale psihice. Acesta este felul în care filozofia să religioasă luminează resurecția actuală a unei „nevoi religioase“. Religia, scrie el, este în primul rând „construcția unei lumi“ autonome între multiplele lumi posibile, cum ar fi cele create grație artei sau științei. Cele două părți care alcătuiesc acest volum nu au fost până acum asociate într-un același volum. În acord cu structura colecției „Forma mentis“, am plasat drept introducere un fragment din cursul lui Nae Ionescu ținut la Universitatea din București pe data de 6 martie 1925. Această prelecțiune nu face o sinteză a gândirii lui Georg Simmel, ci oferă o variantă de înțelegere a sintagmei „experiența religioasă“, una dintre temele simmeliene predilecte. Actul religios este un proces psihic cu raportare înspre absolut: Parte din cursul de „Filozofia religiei“ al profesorului Nae Ionescu, mai precis, un fragment din cea de-a treia lecție, acest text arată gradul de familiaritate al lumii academice interbelice din București cu ideile simmeliene pe cale de clasicizare – încă de la acea vreme – în spațiile german și nord-american. Religia: Acest volum cuprinde traducerea textului publicat de Georg Simmel în 1912, cu titlul Die Religion, 2, veranderte und vermehrte Auflage, Literarische Anstalt Rutten & Loening, Frankfurt am Main, 1912.
