Jurnalul disparitiei mele

Glass Key Award 2018 Best Swedish Crime Novel 2017 Al doilea roman din seria Hanne Lagerlind-Schon   Din adâncurile înghețate ale unei păduri din Ormberg iese clătinându-se o femeie amnezică, desculță, cu brațele pline de zgârieturi.
Citește tot rezumatul cărții Jurnalul disparitiei mele... Poliția locală o identifică imediat: psihologul și profilerul Hanne Lagerlind-Schon care, împreună cu partenerul ei, investighează asasinarea unei tinere. Hanne nu reușește să-și amintească unde e colegul ei, nici ce au descoperit, iar polițiștii au o singură pistă: o față zărită în apropierea locului unde a dispărut Hanne. Însă fata este de fapt Jake Olsson, un adolescent machiat și costumat într-o rochie a mamei lui. Îngrozit că secretul i-ar putea fi descoperit, Jake s-a ascuns în pădure și a văzut-o pe Hanne scăpând un carnet pe jos și urcând într-o mașină. Carnetul se dovedește a fi jurnalul ei. Citindu-i însemnările, Jake își dă seama că sunt esențiale pentru cazul investigat de Hanne. Iar când apare o nouă victimă, înțelege că și Hanne este în pericol. Și că trebuie s-o salveze. Cât mai repede!   Un thriller extraordinar, în care Grebe descrie cu o precizie sfâșietoare chinurile prin care trec refugiații ajunși în Europa. - Publishers Weekly   Un noir nordic de cea mai bună calitate. - Booklist   Împletirea diverselor perspective din Jurnalul dispariției mele este extrem de ingenioasă și produce un suspans electrizant. - Țara   Un crime profund original, extrem de captivant și foarte inteligent. Unul dintre cele mai bune romane de suspans din ultimii ani. - Adresseavisen Fragment din cartea "Jurnalul dispariției mele" de Camilla Grebe "De fapt, de ce te-ai făcut polițist, Mălin? Când mi se pune această întrebare, am obiceiul să râd și să-mi dau ochii peste cap. Apoi spun probabil ceva despre cum motivul nu are de-a face în niciun caz cu salariul, mașina de serviciu sau minunatele ore de lucru. Dar ideea e că glumesc ca să scap de răspuns. Nu vreau să iau întrebarea în serios, să mă analizez pe mine însămi și să-mi cântăresc motivația. Dacă aș face totuși o încercare, atunci cred că unul dintre motive ar fi că vreau să-i ajut pe oameni, că o parte din mine crede cu adevărat că-și poate aduce contribuția la crearea unei societăți mai bune. Poate că am în mine și un fel de imbold de a crea ordine și a îndrepta lucrurile, în același fel în care faci curat în casă sau cureți buruienile în grădină. Studiile la Academia de Poliție din Sbrentorp, chiar la nord de Stockholm, au fost și un mod mai la îndemâna de a scăpa de aici. Un bilet gratis de plecare din Ormberg și o scuză excelentă de a evita să vizitez satul la sfârșit de săptămână. Oare și scheletul găsit în pădure de mine, Kenny și Anders, cu opt ani în urmă, să fi contribuit la alegerea acestei meserii? De fapt, nu știu. În acel moment, a fost în orice caz interesant să mă aflu în centrul unei anchete atât de notorii. Cu toate că victimă, o fetiță, nu a putut fi identificată atunci, iar făptașul nu a fost prins. Nu mi-aș fi închipuit vreodată că voi ajunge să lucrez tocmai la acest caz. O rafală de vânt rece ridică o pungă goală de plastic și câteva frunze, le duce departe spre clădirea spitalului, joasă și cărămizie. Cineva iese din recepție, se pune cu spatele contra vântului și își aprinde o țigară." Citește mai puțin...