Lumea că voința și reprezentare Volumul I + ÎI Lumea că voința și reprezentare este fără-ndoială, pentru cultura română modernă, cartea cărților de filozofie. Nu numai prin Eminescu, ci și prin filozofii de profesie, ea ne-a mijiocit contactul cu întreg idealismul german ce începe cu Kant.
Iată că a venit momentul că această carte să apară, pentru primna oară, într-o traducere românească integrală. Desigur, pe măsură ce o vom citi, vom descoperi de fapt că o recitim, dat fiind că multe dintre ideile ei au intrat de atâta vreme în universul nostru cultural. Scrierea tumultuosului Schopenhauer îndeamnă la lectură acum ca și altă dată, căci este opera unui tenace metafizician, dublat de un mare scriitor. Paginile sale despre geniu sau despre nebunie, despre "metafizica rnuzicii" sau despre "metafizica iubirii între sexe" sunt pline de forță și fascinante așa cum au fost întotdeauna, căci poartă pecetea unui temperament din care s-a născut o întreagă viziune despre lume și viața. - Cătălin Cioabă Lumea a învățat de la mine ceva ce nu va uita niciodată. - Arthur Schopenhauer Dacă ceea ce spune Schopenhauer nu va fi niciodată uitat, asta ține probabil de faptul că ceea ce el spune nu e legat de cuvintele pe care le folosește; cele spuse ar putea fi foarte bine redate și cu alte cuvinte — dar va rămâne totuși, dincolo de asta, un sâmbure de simțire, o trăire a adevărului atât de satisfăcătoare, de indestructibilă și de invulnerabilă, atât de autentică cum n-am mai aflat nicăieri altundeva în filozofie. Te ajută atât să trăiești, cât și să mori, și mai ales să mori: îndrăznesc să afirm că adevărul rostit de Schopenhauer, prin satisfacția pe care ți-o aduce, te ajută să faci față în ceasul de pe urmă - și asta fără nici un chin, fără vreun efort de gândire, fără cuvinte. Thomas Mann Degeaba privirile noastre caută vreo singură rădăcină din care s-ar înălța un trunchi puternic, vreo palmă de pământ rodnic și sănătos: pretutindeni praf, nisip, încremenire, moarte lentă. Un om rătăcit în acest pustiu, singuratec și fără speranță, nu și-ar putea găsi un simbol mai nimerit decât pe cavalerul întovărășit de Moarte și de Diavol, așa cum l-a desenat Durer, cavalerul în platoșă, cu privirea aspră, care, singur cu calul și cu câinele său, își urmează impasibil drumul de groază, fără să-i pese de înspăimântătorii lui tovarăși, dar fără nici o speranță. Schopenhauer al nostru a fost acel cavaler al lui Durer: era lipsit de orice speranță, dar dorea adevărul. Nimeni nu se poate asemui cu el! - Friendrich Nietzsche Schopenhauer e dintre autorii aceia care nu vor avea a se teme de soarta celor ce scriu de azi pe mâine. E drept că multă lume va fi jignită la citirea cărților lui, îndeosebi toți aceia care fac din scris și învățătura o meserie; dar lumea va ajunge a se împăca cu multe dintre învățăturile pesimiste ale filozofului. - Mihai Eminescu Din tot ce a scris și a gândit Schopenhauer, vii rămân numai revărsările sale de umoare. [...] Ceea ce rămâne dintr-un gânditor este temperamentul său, adică tot ce face atunci când uită de sine; un filozof amuză, derutează, interesează tocmai prin contradicții, prin capricii, prin reacțiile imprevizibile și incompatibile cu liniile fundamentale ale gândirii sale. Emil Cioran Volumul I cuprinde 600 de pagini, iar volumul II 686 de pagini.
