Proiectele filosofiei kantiene

Volumul de față cuprinde cîteva studii kantiene croite și puse în formă în perioada 1995-2002. Nici unul dintre studii nu a apărut în formain care se afla aici. În forme apropiate, două dintre ele au fost publicate în Revista de filosofie (Proiectul antropologic kantian - cadru formal și descriere- 1998 și Kantianismul - filosofie a proiectelor - 2000).
Citește tot rezumatul cărții Proiectele filosofiei kantiene... Variante ale acestor două studii, precum și una a Structurii formale a conceptului finalității, care a devenit în acest volum parte din Proiectul antropologic kantian, au apărut, de asemenea, în volumul Căutarea de sine și chemările tradiției - 2002. Deși nu au fost gîndite sub același impuls sau în același context aporetic, studiile din acest volum au, în privința unității lor, mai mult decît constanța tematizare a filosofiei kantiene. Dominantele interpretative ce vor fi menționate în Introducere sunt aceleași pentru toate; de asemenea, toate au rezultat în aceeași ambianță subiectivă, supusă dorinței de autolamurire și autonomă față de influențele care dau buzna, de obicei, pentru a fi luate în seamă, atunci cînd apare intenția de a interpreta o filosofie atît de divers evaluată cum este cea a lui Kant.   M-a trimis către Kant încercarea de a interpreta în termeni "formali" relația dintre personalismul energetic, filosofia lui C. Rădulescu-Motru și filosofia critică. Filosoful român socoate ca "opera critică" a filosofului german reprezintă o etapă esențială în evoluția înțelegerii de sine a omului și, firesc, un moment semnificativ al discursului despre om; într-un fel, însăși "ipoteza personalismului energetic" reprezintă un astfel de moment, ceea ce înseamnă că filosofia critică i-a pregătit apariția. La început tematică din punctul nostru de vedere, apropierea între sisteme s-a transformat, în timp, într-o cale privilegiată pentru abordarea unor probleme filosofice conexe. Volumul de față mărturisește această călăuzire.   Două sînt dominantele pe care le-am urmat în evaluarea filosofiei kantiene; ele au devenit, cred, precondiții ale oricărei interpretări încercate de mine, cel puțin pînă acum, asupra acestei filosofii: a) opera critică este, esențial, o filosofie a proiectelor; b) în filosofia kantiană, în spațiul ei originar, se află o "meontologie" (înțeleasă simplu, ca rostire despre ne-ființă, despre nimic) și o "fenomenologie" (înțeleasă ca rostire despre "fenomen") semnificative, întîi, în privința conceptelor ei de bază, apoi și în privința problemelor filosofice pe care Kant le-a deschis sau redeschis. De fapt, aceste două idei, puse să funcționeze metodologic, constituie coordonatele unui model hermeneutic prin care au devenit posibile studiile din volumul de față.   Putem vorbi cu dreptate despre o reconstrucție filosofică la Kant, cu toate că există în "sistemul" acestei filosofii doar lucrări -"proiect" și lucrări-"aplicații"? Studiile ce urmează au fost concepute ca un răspuns posibil la această întrebare, răspuns ce poate fi formulat, provizoriu, astfel: proiectul filosofic este el însuși o reconstrucție filosofică, deoarece deschide (activează) topos-ul originar al filosofiei; iar aplicația ce desăvîrșește o reconstrucție filosofică, nu-i este exterioară. Am conceput acest volum, cuprinzînd studii "kantiene" depărtate ca tematică, pe dimensiunea antropologicului. Ideea că filosofia kantiană poate fi socotită, în întregul ei, un proiect antropologic este structuranta discursului. M-am încumetat să stabilesc pentru interpretare această dominantă deoarece ideea de proiect al metafizicii-știința, explicită în începutul demersului critic kantian, are drept temei gîndul că orice metafizică fie "știință", fie "ne-știință" este a omului; și este a omului în sensul că acesta, prin statutul său "existențial", o îngăduie, dacă nu cumva o produce cu necesitate. Din cuprins: • Proiectul antropologic kantian și opera critică; • Sensuri fenomenologice și meontologice ale proiectului antropologic kantian; • Kantianismul - filosofie a proiectelor; • Kantianism și conștiința meontologică; • Paradigma moral-universalistă în gîndirea politică a lui Kant. Citește mai puțin...