Ai iubit vreodată un om nepotrivit, iar dragostea ta s-a transformat în regret, pictând pe pânza scurtă a vieții tale cea mai mare greșeală?   Romanul prezintă o poveste de dragoste cu aspecte psihologice ale abandonului, dependenței de oameni, fricii de singurătate.
Citește tot rezumatul cărții Iarta-ma ca te-am iubit... Un roman atipic care te poate ajuta să înțelegi unde și de ce ai greșit în relațiile cu oamenii pe care cândva i-ai iubit ca pe niște zei. Un roman de dragoste, de suferință, un roman al realității crunte.   Fragment din romanul "Iartă-mă că te-am iubit" de Ela E.H.: "Cel mai complex și ciudat fenomen al creierul unui om e îndrăgosteală. E ciudat cum creierul ajunge cumva să fie hipnotizat de un străin și brusc nu te mai asculta. Și, deși mulți cred că inima se îndrăgostește, ei bine ei greșesc. Am văzut oameni care și după un transplant iubeau aceeași persoană, dar niciodată un om fără capacitate de gândire care să se îndrăgostească. Deci procesul în mintea lui Feli era în felul următor: creierul coboară în vacanță pe la inimă care spune că e cazul să o lase mai moale cu problemele pentru că altfel o va pierde. Creierul se conformează și de frică să nu piardă inima care îl hrănește, da peste cap toate gândurile trimise pentru a fi lucrate de un individ. Și începe să creeze ce vrea el. Astfel, legându-se de persoana pe care, fie o vede atunci și se oprește la ea de lene să mai caute, fie o alege pentru că o are prin sertare de ceva timp, începe și pictează imagini. Apoi regizează filme și tot așa. Omul (sau ce a mai rămas din el) e pierdut complet și se preda. Atunci maestrul creier îi duce inimii cadou picturile și creațiile sale. Inima e fericită și începe să sară în sus la fiecare dar în parte. Și uite așa, cei doi dansează și sunt fericiți. Numai că, dacă alt creier și alta inimă nu au suficient curaj pentru a face la fel, creierul rămâne fără cadouri pentru inimă. Inima se întristează și îl roagă pe creier: „Te rog, mai încearcă, dacă ai reușit cândva să mă faci atât de fericită, sigur vei mai reuși!”. Și creierul se zbate să găsească modalități prin care să comunice cu celălalt creier și inima. Și uneori, poate atunci totul e o armonie și o fericire totală în interiorul unui corp, dar alteori nu reușește și atunci creierul și inima se ceartă și se răzbună reciproc. Își reproșează și plâng și interiorul unui corp va fi devenit un adevărat război. Oare ea pe care avea să o trăiască? Armonia sau războiul?! Ceașca de cafea se golea în timp ce mintea lui Feli era din ce în ce mai plină. Știa ce are de făcut. Avea să se poarte de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat și să treacă pește." Citește mai puțin...