Ați simțit vreodată, uitându-vă la un lucru, că e bine făcut de o persoană care parcă și-a pus o parte din suflet acolo? Aceeași senzație am avut-o încă de la primele pagini din “Iartă-mă că te-am iubit”. De la copertă la materialul filelor, organizarea cuvintelor în pagini și sensurile din spatele frazelor, toate au o amprentă a unui creator care s-a lăsat pradă creației și a pus pe hârtie esența momentelor de maximă inspirație.
A fost plăcut să ating pagină după pagină, cu impresia că citesc din file de mătase. Atât de plăcut e materialul pe care povestea a luat viață.
Sensibilitatea sentimentelor surprinse în titlu promite o poveste profundă, pe care cuprinsul o redă despicată în felii cu diferite arome.
“Cât costă oare o clipă de fericire?/ Cam câte clipe de suferință trebuie să producem/ Să acoperim acel scurt moment de fericire?!” (pag. 96)
Povestea îi are ca eroi pe Felicia și Alexandru. Cei doi sunt precum lumina și întunericul, mierea unei albine și acul ei, căldura soarelui și înghețul iernii. Această antiteză dintre ei dinamizează povestea și redă suspansul următoarei pagini.
Am empatizat cu Felicia de la primele interacțiuni, m-a câștigat cu noblețea sufletului ei, cu bunătatea și răbdarea față de evenimentele pe care viața i le-a scos în cale. La polul opus, Alexandru mi-a stârnit curiozitatea prin răceala și tăria de neînduplecat.
“O găsi pe Feli întinsă pe jumătate de pat, cu piciorul dezgolit pe pijamaua scurtă, întins peste plapuma de un alb imaculat. Pielea ei era atât de fină și corpul ei se vedea atât de senzual în lumina slabă a focului din șemineu.” (pag. 64)
Între nepăsarea lui Alexandru și iubirea fratelui ei Max, Felicia reușește să-și mențină în viața ei un echilibru. Dacă îl va menține până la final sau nu, veți afla savurând filele romanului presărate cu emoții vibrante.
Narațiunea se înfiripă într-un dans elegant cu dialogul și descrierile. Exprimarea este clară și ușor de urmărit, iar personajele sunt prezentate într-o manieră deschisă, sinceră, astfel încât cititorul să înțeleagă clar poziția fiecăruia în orice ipostază.
Descoperim pe parcursul lecturării stări interumane de piatră sau personaje cu stări interioare catifelat de gingașe. Acest aspect face ca romanul să fie potrivit atât pentru femei, cât și pentru bărbați, pentru cei romantici sau pentru cei care au romantismul la capăt de listă.
“E ciudat cum corpul se transformă după îmbrățișări. Două inimi aflate la distanță foarte mică și despărțite doar de un gard de oase îmbrăcat în piele își redau energie la fel ca două baterii de mașină conectate prin cabluri.” (pag. 241)
În capitolul 18 personajul principal trece printr-un proces de maturizare. Structura cărții ia o altă formă și sunt explicate stările conform analizei sentimentelor. Vinovăția, victimizarea, negarea, semi-acceptarea, din nou negarea, confuzia sau prăpastia durerii – toate sunt descrise astfel încât să le înțelegi și apoi să știi cum poți jongla cu ele pentru ca armonia sufletului tău să nu fie cutremurată.
Spre final, cartea conține scrisoarea terapeutică a Feliciei adresată lui Petru Alexandru, prin formulări standard continuate de răspunsurile ei. Mi s-a părut valoroasă această scrisoare și, la final, am aplicat formulările pentru o persoană din viața mea. Vă pot garanta că funcționează pentru a scăpa de greutatea sufletului lăsată de blocajele unei relații disfuncționale.
Margaretele dintre pagini sunt o altă particularitate a cărții care m-a dus, în timpul lecturării, cu gândul la o grădină înflorită. Deși eram pe canapeaua din dormitorul meu, mintea îmi alerga deseori spre o câmpie de flori delicate. Și fiecare margaretă parcă ascundea o altă poveste în petalele ei.
Lecturarea acestei cărți a fost ca o călătorie într-o mireasmă de aer proaspăt de munte: curat, fresh și tare. Au fost momente când aerul era rece, ca apoi razele soarelui să iasă și să încălzească atmosfera, momente de relaxare pe iarba verde și apoi momente de suspans în întunericul din pădurea sălbatică, apoi acțiunea purta savoarea unui picnic la umbra unui copac, după o drumeție lungă.
“Cât de ciudată poate fi natura. În timp ce oamenii își acoperă trupurile cât mai mult pentru a se feri de frig, copacii își aruncă frunzele și se dezgolesc în fața iernii. Și ai crede că natura moare iarna, dar poate doar atunci trăiește cu adevărat pentru ea și nu pentru alții. Poate atunci se simte liberă și îmbrățișează zăpada și iarna. Poate că iarna e ca o noapte de dragoste pentru copaci, când ce văd și ce iubesc oamenii nu mai contează…” (pag. 79)
Este ideală pentru cei care vor să-și lase sufletul să respire într-o călătorie memorabilă, alături de două personaje deschise să îi învețe tainele unei vieți prinse în dansul iubirii.
ACUM GĂSEȘTI CARTEA PE libris.ro
Alte recenzii de la Ela E.H.:
