Care este cauza principală a răbdării și a nerăbdării? S-a constatat că oamenii care nu respiră profund sunt nerăbdători; în schimb, cei care respiră profund sunt răbdători. Respirația profundă este o respirație completă.
La această respirație participă partea inferioară și partea superioară a plămânilor. Inspirând mai profund, toate alveolele se umplu și omul reține aerul mai mult timp în plămâni. Cu cât inspiră cantități mai mari de aer, cu atât mai multă prană pătrunde în plămâni. Din plămâni, prană ajunge apoi în tot organismul. Prin prana, omul primește mai multe idei care, mai târziu, se realizează.
Așadar, o parte dintre idei sunt acceptate prin intermediul aerului și fecundate în plămâni. Astfel, cel care vrea să dobândească răbdare trebuie să respire adânc. Dacă n-o face, devine nervos, iritabil și nerăbdător. Dacă un om are o respirație scurtă și rapidă, să știți că ea nu atinge decât partea superioară a plămânilor. Aces om nu poate fi răbdător. Puneți două personae să scrie aceeași lucrare – una răbdătoare, cealaltă nu-, și veți putea constata o mare diferență între lucrările lor.
Lucrarea celei răbdătoare va fi mai bogată și mai aprofundată decât a persoanei lipsite de răbdare. Amândouă gândesc, dar gândirea lor diferă în mod radical.
