Scris într-un stil fluid, de o simplitate și o eleganță încîntătoare, romanul Amorul conjugal (1949) explorează teme literare fundamentale, precum inspirația literară, efectul muzei asupra creativității și descoperirii de sine, posibilitățile iubirii platonice și ale iubirii conjugale.
Autorul surprinde cu o fină intuiție drama psihologică a unui diletant bogat care își vede năruindu-se cele mai înalte aspirații: să iubească o femeie și să creeze o operă literară valoroasă. Retrăgîndu-se împreună cu soția la o vilă izolată din Toscana pentru a scrie, Silvio Baldeschi își dă seama că lungile nopți de dragoste îi secătuiesc puterile și îi propune acesteia o perioadă de abstinență, pînă cînd își va încheia capodopera. Dar lucrurile iau o întorsătură tragică în momentul în care Leda e asaltată de avansurile bărbierului, care îi vizitează zilnic. Narațiunea la persoana întîi transmite admirabil cititorului lipsit de altă perspectivă confuzia, nesiguranță, suferința și sentimentul de înfrîngere pe care le încearcă protagonistul în momentul destrămării mariajului său.
