Romanul Femeia în roșu a fost predat Editurii Militare în 1988. Manuscrisul deși aprobat inițial a fost retras din tipografie cu interdicția de a fi publicat. El a fost editat în 1990 de Editura Cartea Românească primind Premiul Uniunii Scriitorilor pentru proză (1991) și reeditat în 1997 și 1998 de Editura ALL.
În 1996aタム1997 a fost ecranizat de regizorul Mircea Veroiu iar în 1998 a fost dramatizat de Cătălina Buzoianu și jucat pe scena Teatrului Național din Timișoara. Din anul 2000 romanul Femeia în roșu a intrat ca obiect de studiu în manualul de Limbă și literatura română pentru clasa a Xaタムa al Editurii Humanitas.
トE o carte-puzzle multietajată minuțios imbricată în care alternează registre și tonuri narative de o neobișnuită bogăție și în care «peticele» intertextuale realizează un colaj în care nuanțele diverselor epoci colizionează într-un haos ordonat. Nu forma cărții este însă lucrul cel mai important în cazul Femeii în roșu ci filosofia ei. Trei teoreticieni literari pornesc în căutarea locus-ului estetic ce a părut vreme de o sută de ani cel mai puțin adecvat pentru ancorarea unei opere «serioase» cel mai demn de o evitare disprețuitoare: senzaționalul. Cu corolarul său de kitsch stridența romance aventura miracol de doi bani senzaționalul se întrupează aici în povestea «romantata» a Anei Cumpănas din Comloș care după o viață picarescă în care traversează două continente se întoarce ca să moară în Banatul natal. Miezul vieții sale este seara în care îmbrăcată în rochie roșie facilitează uciderea amantului ei faimosul bandit Dillinger la Chicago. Cei trei autori vor scrie prin urmare nu din start un roman senzațional ci dedublare specifică postmodernului un roman despre (romanul) senzațional care să fie în același timp ヨ uzînd de toate procedeele parodiei pastișei restaurației butaforice ヨ un roman chiar senzațional.モ (Mircea Cărtărescu)
