Filosofia si spiritul stiintei

Lucrarea de față, Filosofia și spiritul științei  continuă seria de manuscrise inedite  lăsate de filosoful Mihai Uta (1902-1964), în arhiva familiei. Autorul face parte din șirul filosofilor români de orientare realist-raționalistă din perioada interbelică (Mircea Florian, D.
Citește tot rezumatul cărții Filosofia si spiritul stiintei... D. Roșca, I. Brucar, N. Bagdasar), filosofi care au pus mai presus de toate rațiunea ca metodă de cunoaștere, pretinzând conștiinței să se exteriorizeze, să exploreze lumea porțiune cu porțiune. Cu  ajutorul rațiunii, spiritul uman prelucrează cunoștințele dobândite prin experiență, desprinde raporturile dintre ele și le condensează în formule generale. Numai prin activitatea logică de simplificare și sistematizare, cunoștințele dobândite prin experiență, care, în starea inițială este un simplu conglomerat de senzații, se transformă în știință. Filosofia și știința se compun din cunoștințe diferite: prima, din cunoștințe absolute, a doua, din cunoștințe relative. Singu­ra care poate să dea o viziune de ansamblu asu­pra lumii imediate este metafizică. „În timp ce știința cerce­tează eveni­men­tele particu­lare, metafizica încearcă sa cu­noas­ca fundamen­tele și esența acestora. Ea nu neagă știință, din contră, folo­seste rezultatele ei, însă are curajul să treacă dincolo de știință, să aducă știri din lumea în care știința n-a pătruns”. Știința, este convins filosoful român, va rămâne, oricând și oriunde, ceea ce este: „o concepție cantitativă a existenței”. În schimb, filosofia chiar și atunci când se ridică la ideea de divinitate creatoare, pune în armonie acțiunile divine cu legile universului statornicit de știință. - Adrian Michiduța     Citește mai puțin...