Ochii intunericului

Un thriller scris în 1981, care pare să fi fost inspirat din realitatea anului 2020. Să fie oare încă o dovadă a faptului că viața reală poate fi mai șocantă decât ficțiunea, sau ceva mai mult decât atât? Citiți și decideți!   Tină Evans, o mamă îndurerată de pierderea fiului ei într-un nefericit accident rutier, primește ceea ce par a fi mesaje de pe lumea cealaltă.
Citește tot rezumatul cărții Ochii intunericului... Însă când o misterioasă agenție federală face tot posibilul pentru a o împiedică să afle adevărul în privința lor, Tină pornește într-o adevărată cruciadă pentru a înțelege ce s-a întâmplat de fapt cu băiețelul ei. Iar adevărul, pe care îl descoperă împreună cu Elliot, un fost agent de informații devenit avocat, într-un laborator secret din munții High Sierra, e mai teribil decât și-ar fi putut imagina ea vreodată. Fiindcă atunci când omul devine arma biologică, cine mai poate fi în siguranță?   Dean Koontz s-a născut în 1945 în Pennsylvania și, după ce a lucrat ca profesor de limbă engleză și s-a ocupat de copiii defavorizați, și-a împlinit visul de a scrie odată cu primul său roman, publicat în 1968. De atunci a scris mai mult de 105 romane, nuvele și culegeri de povestiri, care au fost traduse în 38 de limbi și au fost publicate în peste 450 de milioane de exemplare.   O proză care curge vijelios, halucinant... Scriitorii «serioși» ar face bine să-i studieze tehnica. - The New York Times Book Review   Koontz a avut întotdeauna abilitați narative aproape de nivel dickensian și o pricepere de a ne purta de la o pagină la alta pe care puțini romancieri o pot egala. - Los Angeles Times   Koontz stăpânește arta de a-l face pe cititor să creadă imposibilul... să se relaxeze și să-l savureze... - Sunday Telegraph - Ca să înțelegi asta, trebuie să ne întoarcem cu douăzeci de luni în urmă, spuse Dombey. Cam pe atunci, un om de știință chinez pe nume Li Chen a fugit în Statele Unite având asupra lui, pe o dischetă, datele privind cea mai importantă și mai periculoasă armă biologică creată în China în ultimul deceniu. Au numit virusul „Wuhan-400", pentru că fusese dezvoltat în centrul de cercetare de la periferia orașului Wuhan și era tulpină cu numărul 400 dintre cele viabile create artificial în laboratorul respectiv. Wuhan-400 este o armă perfectă. Afectează doar oamenii. Nicio altă ființă nu poate fi purtător. Și, asemenea sifilisului, nu supraviețuiește în afara organismului uman mai mult de un minut, ceea ce înseamnă că nu poate contamina suprafețe și obiecte, așa cum o fac antraxul său alte microorganisme virulente similare. Iar atunci când gazda moare, virusul Wuhan-400 din corpul ei moare și el la scurtă vreme, imediat ce temperatura cadavrului scade sub 30 de grade Celsius. Vă dați seama de avantaje? Citește mai puțin...