Sărmanul Nietzsche, „bestia blonda”, a avut și el parte de crucificare. Multor profeți și mântuitori li se întâmplă asta: eventual și în timpul vieții, și după moarte. Nietzsche, răzvrătitul împotriva legilor celor vechi, întemeietorul orgolios al noii sale „religii”, a trebuit să suporte și el toate eșecurile și răstălmăcirile posibile, ba chiar și punerea terifiantă în practică a unora dintre ideile lui, care nici nu mai erau ale lui și, îndeobște, nu mai erau idei… „Viclenia rațiunii”, implicit a istoriei, o descrisese Hegel, unul dintre cei mulți pe care Nietzsche nu‑i agrea.
Dincoace de istorie și chiar dincolo de ea, rămân cărțile. Omul n‑a fost să fie mântuit de Nietzsche. Cărțile lui vor dăinui printre oameni: pentru oameni. - Ion Ianoși