Star Wars - Viziuni din viitor

Planul iscusit al Imperiului este în plină desfășurare. Noua Republică se află în pragul unui război civil, iar zvonurile despre reîntoarcerea din morți a legendarului Mare Amiral Thrawn unesc forțele imperiale. Acum Luke Skywalker, Han Solo, Prințesa Leia și aliații lor se confruntă cu provocarea vieții lor. Fragment din cartea "Star Wars - Viziuni din viitor" de Timothy Zahn: "Spărgătorul de Pietre spuse ceva cu acea aproape-voce iritanță de qom jha și zbură pentru a se așeza în poziția lui obișnuită, cu capul în jos, pe o stalactită micuță.
Citește tot rezumatul cărții Star Wars - Viziuni din viitor... — Minunat, anunță Luke. Se pare că am ajuns. Mara ridică raza baghetei luminoase de pe pământ în fața ei și cercetă pereții coridorului, neîndrăznind să creadă că epuizantă călătorie de patru zile se încheiase în final. Orașe sau nave spațiale, ori chiar o tabără liniștită sub cerul liber — acestea erau peisajele pe care și le-ar fi dorit. Treaba asta cu orbecăitul prin întuneric, în tuneluri murdare, în care șiroiește apă și aerul este umed, nu era în mod clar, făcută pentru ea. Dar supraviețuise, și nu simțise nevoia să îl omoare pe vreunul dintre qom jha de mai mult de două ori pe zi, și droidul astromec nu provocase prea multe probleme, iar Skywalker fusese o companie neașteptat de plăcută. Firește, de acum se vor confrunta cu Turnul înalt, cu toate pericolele lui necunoscute. Dar asta era bine. Pericolul făcea și el parte din peisajele preferate de ea. Și dintre ale lui Luke, dacă stătea să se gândească. — Uite-o, zise Luke, îndreptându-și raza baghetei luminoase spre o porțiune de stâncă aflată la câțiva metri mai departe în lungul coridorului. — De partea asta a acelei arcade. — Arcadă? repetă Mara încruntându-se în timp ce îndrepta bagheta luminoasă în direcția indicată. Sigur, era imposibil ca cineva să fi construit o arcadă aici, în mijlocul pustietății, nu? Nu. Firește, semăna destul de mult cu o arcadă, cu coloanele ei laterale mai mult sau mai puțin verticale făcând o deschizătură de vreo doi metri lățime pe coridorul cavernei, iar arcul ei aproape rotund unindu-se cu tavanul cam la trei metri însă orice privire mai atentă arată imediat că era vorba de o formație naturală, creată de vreun truc de eroziune sau de lovitura unei pietre ori de vreun curs de apă demult dispărut.  — E un fel de a spune, zise Luke, mutându-și și el raza de lumină pe formațiunea de piatră. Amintește într-un fel de arcada aceea din orașul Hyllyard de pe Myrkr, nu?  — Te referi Ia chestia aia enorma, ca o ciupercă, pe care ți-ai dat toată silința să o dărâmi peste noi? replică ea. Cea pentru care a trebuit să ne croim drum prin pădure vreme de trei zile pentru a ajunge la ea? Aia unde jumătate dintre trupele de șoc din Imperiu stăteau și ne așteptau să venim?  — Chiar aia, spuse el, iar Mara simți amuzamentul pe care provocase tirada ei. Ai uitat că a fost locul în care ți-ai dorit mai mult decât orice din galaxie să mă omori.  — Eram tânăra atunci, zise ea tăios, îndreptându-și lumina în altă parte.  — Deci, unde-i deschizătura asta?  — Chiar acolo, spuse Luke, mutându-și iar raza baghetei luminoase către o porțiune de perete care părea mototolită, chiar de sub tavan. În centrul fasciculului de lumină era o mică zonă deschisă care părea să se piardă în bezna de dincolo.  — O văd, zise Mara. Nu părea să intre aer pe acolo; trebuie că era blocată ceva mai departe. Pare strâmtă.  — Nu pentru mult timp, spuse Luke, dându-i bagheta luminoasă și aprinzând sabia Jedi.  — Dați-vă înapoi — probabil că o să sară așchii de piatră. Roți sabia în perete, tăind piatra...  Și, cu o pâlpâire de lumină verde, lama dispăru.  R2 țipă, iar Mara prinse explozia lui de uimire, când Luke se clătină un pic înainte de a-și recăpăta echilibrul.  — Ce s-a întâmplat? întrebă ea.  — Nu știu, zise el uitându-se de aproape și pieziș la capătul armei.  — Credeam că am pornit-o... stai să mai încerc o dată.  Apăsă butonul și, cu obișnuitul trosc-fas, lama se aprinse iar la viață.  Luke o privi pentru o clipă, apoi luă o poziție sigură de luptă și roți iar vârful sabiei în peretele de stâncă.  Și, încă o dată, lama taie doar puțin în rocă înainte de a se stinge.  Unul dintre qom jha bătu din aripi și spuse ceva.  — Da, zise Luke, iar Mara putu simți bănuiala urâtă din mintea lui când amintiri vechi ieșiră la suprafață.  — Da ce? întrebă ea.  — Trebuie ca această piatră conține minereu de cortoză, îi spuse el. Își ridică bagheta luminoasă lângă față rocii, lumina dansând în scântei minuscule.  Mara clătină din cap.  — În viața mea n-am auzit de asta.  — Se pare că este destul de rar, spuse Luke. Tot ce știu este că închide săbiile de lumină. Corran și cu mine am dat odată peste niște utilizatori de Forța care își făcuseră armuri din fibre de cortoză împletite. A fost o surpriză destul de mare. " Citește mai puțin...