Dacă o iubim pe Maica Domnului cu adevărat, să o bucurăm.
Să retezăm, de dragul ei, păcatul.
Să nu păcătuim nici cu cuvântul, nici cu lucrul și nici cu gândul.
Să ne închinăm pe noi binelui, virtuții, după cum și ea a făcut.
Astfel, și numai astfel, ne arătăm dragostea pentru Maica Domnului, credința și evlavia noastră.
Cum a viețuit Născătoarea de Dumnezeu? Ce creștere a primit? Cu ce se îndeletnicea? Singura carte care ne spune câte ceva în această privință este „Prima Evanghelie” a lui Iacov.
În această carte, Iacov ruda Domnului (fiu al lui Iosif din femeia lui, Salomea) vorbește despre tatăl său Iosif, despre Fecioara Măria și despre părinții ei. Lucrarea aparține secolului I d.Hr., pe când încă Maica Domnului mai trăia. Este de înțeles astfel marea ei însemnătate.
Faptul că această carte nu este cuprinsă în cărțile Noului Testament nu înseamnă și că ea este respinsă de Biserică. și alte două epistole ale Sfântului Clement, socotite la început ca făcând parte din Canonul Noului Testament (Canonul 85 al Sfinților Apostoli), au fost scoase mai târziu în afară „canonului”. Nu cumva acum aceste epistole au ajuns la „coșul celor nefolositoare”? Iar dacă nu sunt inspirate de Duhul Sfânt înseamnă de aici că sunt întru totul greșite?
Se poate dar că „Prima Evanghelie” să nu fie inspirată de Duhul Sfânt; aflăm însă din ea multe despre Maica Domnului, lucruri pe care Biserica le a primit ca originale.
Din această carte aflăm că părinții Sfintei Fecioare au fost Ioachim și Ana, precum și faptul că vreme de mulți ani aceștia nu au avut niciun copil. Pe ea se întemeiază sărbătoarea Zămislirii de către Sfânta Ana a Sfintei Fecioare (9 decembrie), precum și toată imnologia acestei sărbători. La fel și sărbătoarea și imnologia Nașterii Maicii Domnului (8 septembrie), sărbătoarea și imnologia Intrării în Biserică a Maicii Domnului (21 noiembrie), precum și o parte a imnologiei sărbătorii Nașterii Domnului.
Așadar, aceleași elemente pe care le a luat Biserica din „Prima Evanghelie”, făcându le cântări și praznice, am luat și noi din această carte și le am prelucrat aici spre „cinstea și pomenirea” Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu.
„Prea sfântă Maică lui Hristos Dumnezeu, cu străluciri prea luminate luminează cugetul meu cel cuprins de întunericul cel rău al necunoștinței, că dobândind lumina dumnezeiască, să povestesc slăvirile tale pururea Fecioară” (Cântarea a 9 a, Utrenie, 17 aprilie).
