Deși narațiunile lui Mircea Eliade cu tematică indiană propriu-zisă nu sunt foarte numeroase, ele reverberează constant în întreaga sa operă ficțională, multe dintre liniile de forță ale fantasticului eliadesc avându-și „radacinile" în literatură și filozofia Indiei, acea Indie profund metafizică, aptă să ofere Europei „nu un adevăr, ci o cale", reveland Occidentului ca „viața spirituală (...) e bucurie, e voluptate și dans, câteodată tumultuoasă și sălbatică asemenea ploilor Bengalului, altădată calmă și elevată asemenea culmilor himalayene.
Viața spirituală e inocentă și e libertate, e dramă și extaz. - Carmen Mușat
