Dragi American Airlines

"Un prim roman scânteietor, amuzant, ireverențios, pe care nu poți să nu-l iubești. Mi-a reamintit de Martin Amis de la începuturile sale strălucite, doar că aici există speranța mântuirii.
Citește tot rezumatul cărții Dragi American Airlines... Nu-i ușor să scrii o carte atât de bună, dar Jonathan Miles pare a se achita de sarcină fără nici un efort major." - Elizabeth Gilbert, autoarea cărții Mănâncă, roagă-te, iubește.   Bennie Ford, un poet ratat devenit traducător, călătorește de la New York la Los Angeles, ca să ia parte la nunta fiicei sale, pe care n-a mai văzut-o de 28 de ani. Dar zborul său face o escală neașteptată la Chicago, unde este anulat pe motiv de vreme nefavorabilă. Blocat în purgatoriul din aeroportul O'Hare, furios și neajutorat, Bennie compune o scrisoare către compania American Airlines, prin care cere să i se returneze banii plătiți pe bilet. Scrisoarea lui, un cocteil de furie, umor, vulnerabilitate și regrete, devine dintr-o cerere imperios-amuzantă de rambursare a prețului călătoriei un comentariu (haz de necaz!) pe marginea unei vieți irosite, a unor ani înecați în băutură, a talentului și fericirii pierdute.   Dragi American Airlines da un nou sens genului de "roman de aeroport" și anunță apariția unui nou talent scriitoricesc în beletristica nord-americană. Dragă domnule Bennie Ford, Ne bucurăm în primul rând că aţi ales American Airlines. Pentru noi fiecare client este important şi ţinem să ne manifestam recunoştinţa pentru faptul că aţi optat să vă exprimăţi nemulţumirile în scris. Feedbackul pe care îl primim din partea clienţilor este întotdeauna de folos, căci ne ajută să ne îmbunătăţim serviciile. Desigur, nu ni se întâmplă prea des să primim o scrisoare de numulţumire de dimensiunile unui roman, dar asta nu ne împiedică să vă răspundem, chiar dacă n-o să ne ne putem mândri că vă livrăm, aşa cum aţi făcut dumneavoastră, o operă literară. În ciuda aşteptărilor dumneavoastră, vă informăm că o parte din colegii noştri de la Departamentul cu Clienţii au citit pe îndelete răvaşul lung pe care ni l-aţi trimis. A fost unul din puţinele momente când obligaţiile profesionale s-au confundat cu pasiunea pentru literatură de bună calitate. Dumneavoastră, domnule Bennie Ford aţi luat avionul de la New York spre Los Angeles, în speranţa participării la un eveniment cât se poate de important: nunta fiicei dumneavoastră, o nuntă de lesbiene. E păcat că asemenea nunţi nu se pot oficia în mai multe state, ca să nu mai fiţi nevoit să călătoriţi pe distanţe atât de lungi. Din câte am înţeles, avionul în care vă aflăţi şi care aparţinea companiei noastre a aterizat lângă Chicago iar dumneavoastră, la fel ca toţi pasagerii avionului, nu aţi mai avut posibilitatea să vă îmbarcaţi spre Los Angeles, din cauza vremii nefavorabile. Aţi insistat în scrisoarea pe care ne-aţi trimis-o asupra faptului că afară timpul părea a fi însorit şi frumos şi că nu există justificare pentru întârzierea pe care v-am provocat-o. Ţinem să vă informăm că American Airlines pune, mai presus de orice, siguranţa propriilor călători şi vă putem oferi situaţia meteorologică de la altitudinile înalte din acea zi, pentru a vă demonstra că nici un minut pe care l-aţi petrecut în aeroport, aşteptând plecarea, nu a fost produsul neglijenţei sau relei noastre voinţe, ci mai degrabă rezultatul unei întâmplări nefericite. Nu încercăm să ne dezvinovăţim gratuit, suntem gata să vă înapoiem costul biletului, în măsura în care vă veţi hotărâ dacă îl doriţi sau nu (din scrisoarea dumneavoastră nu reiese foarte clar) dar căutăm să vă punem în vedere faptul că noi am făcut tot ce ne-a stat în puteri ca dumneavoastră să ajungeţi la destinăţie. Suntem conştienţi că aşteptatul în aeroport poate fi solicitant şi enervant. Aţi fost supus nenumăratelor controale, a trebuit să dormiţi pe nişte scaune neplăcute (care nu sunt totuşi chiar atât de inconfortabile – partenerii noştri de la Chicago au făcut studii îndelungate în privinţa adecvării lor anatomice, chiar înainte să le instaleze, acum un an), a trebuit să vă petreceţi timpul într-un loc pe care l-aţi numit a fi “înarmat împotriva confortului”. Însă dacă ne putem asuma responsabilitatea pentru agravarea problemelor dumneavoastră cu sciatică (şi chiar suntem gata să vă oferim un consult şi un tratament gratuit) nu acelaşi lucru putem să-l spunem despre stările dumneavoastră de spirit. Anxietăţile şi regretele legate de întreaga dumneavoastră viaţă pe care aţi insistat să le exprimaţi (frumos, de ce să nu recunoaştem?) ţîn mai degrabă de natură personalităţii şi de alegerile pe care le-aţi făcut, mai mult decât de răgazul prelungit pe care l-aţi trăit în aeroportul de la Chicago. Din propriile dumneavoastră mărturisiri, putem constata, dragă domnule Ford, că aţi avut o viaţă destul de zbuciumată. Aţi crescut într-o familie de imigranţi polonezi destul de problematică, aţi avut o căsnicie nefericită, aţi avut nenumărate perioade de rătăciri, prin barurile din New Orleans sau prin subteranele Poloniei în care v-aţi întors, după ce soţia v-a părăsit. Aţi rămas inevitabil un poet care nu se poate elibera de veneraţia imposibilului, pentru care viaţa nu este de ajuns. Sunteţi printre puţinii care au ales să-şi golească într-un aeroport nu doar buzunarele, ci şi mintea. Din confesiunea dumneavoastră, observăm că nu aţi fost capabil să faceţi alegeri ferme, să vă asumăţi responsabilităţi, să vă construiţi o viaţă în care să încercaţi măcar să oferiţi fericire cuiva. Aţi savurat momentele frumoase, atâta timp cât nu aţi fost solicitat, apoi, când vi s-a pretins iniţiativă, v-aţi abandonat alcoolului şi reveriilor de artist. American Airlines nu are nici o legătură cu aceste fenomene. Poate nu suntem în măsură să judecăm asemenea aspecte, dar poate că timpul petrecut în aeroport nu a fost nici pe departe o experienţă la fel de dureroasă precum au fost dimineţile mahmure (când razele de soare se spărgeau că nişte cioburi în capul dumneavoastră), paharele de whisky trântite în ochi, momentul în care Stella, soţia dumneavoastră v-a părăsit împreună cu fețiţa sau senzaţia de neajuns pe care aţi trăit-o în raport cu propriile dumneavoastră creaţii. În fond, putem spune, poate puţîn cam îndrăzneţ că tocmai perioada de aşteptare din aeroport v-a îngăduit un răgaz de contemplăţie de care aveaţi nevoie. Un răgaz în care să vă amintiţi şi să vă evaluaţi biografia, să priviţi ceea ce dumneavoastră aţi numit rămăşiţele unei existenţe trecute şi reziduurile unei vieţi prezente, să le acceptaţi ca atare. Ţinem să ne exprimăm aprecierea pentru pasajele traduse gratuit din opera unui scriitor polonez în compania căruia v-aţi petrecut momentele insuportabile de aşteptare. Desigur, chiar dacă nu am fi datori să o facem, am putea să vă punem la dispoziţie unul din cei mai buni psihoterapeuţi pe care compania noastră îi are. O parte din angajaţii noştri care v-au citit scrisoarea-roman ar descuraja însă o asemenea solicitare şi nu pentru că am pierde bani şi timp pe degeaba (nu-i aşa că ne suspectăţi deja de asemenea justificări mercantile?) ci pentru că demonii talentului dumneavoastră şi felul în care singur vă luptaţi cu ei par să fie o sursă literară remarcabilă. Ne bucurăm, cât de puţin, dacă am putut să vă fim de folos, involuntar sau nu, atât pe plan personal (examinarea propriei vieţi şi propriilor defecte), cât şi pe plan profesional (aţi redactat un roman minunat). Vă mulţumim pentru atenţia acordată şi vă mai invităm să zburaţi cu compania noastră, Directorul Regional American Airlines DRAGI AMERICAN AIRLINES – Jonathan Miles – Editura Corint, 2010 Sever Gulea pentru blog.libris.ro Citește mai puțin...