Rezumat Adam si Evelyn - Ingo Schulze
Ca valoare, Ingo Schulze este unul dintre primii șase scriitori europeni. - The New Yorker
Romanele lui Ingo Schulze sunt traduse în peste treizeci de țări
Anul schimbării 1989, Germania de Est: deși în aer plutesc revolta și mirajul Vestului, ca un măr al cunoașterii ce se rostogolește din ce în ce mai aproape, viața curge ca întotdeauna.
Citește tot rezumatul cărții Adam si Evelyn...
În atelierul său de croitorie, Adam insuflă și mai mult șărm frumoaselor berlineze. Dar prima victimă a senzualității lor este el însuși: într-o zi toridă de august, Evelyn – singura femeie pe care o iubește – îl surprinde în flagrant delict cu o clientă. Cum granițele Ungariei tocmai s-au deschis spre Vest, Evelyn hotărăște să-și urmeze visul de libertate. În atmosfera electrizantă a Lacului Balaton, printre străini seducători, grăniceri corupți și birocrați insensibili, Adam și Evelyn trebuie să ia o hotărâre: Estul sau Vestul? Bătrânul Wartburg sau Passatul roșu, care îi poate duce în patria consumerismului? Unde e Paradisul? Și cât de repede va deveni el Paradisul pierdut?
Cu simpatie lucidă față de deriva acelui annus mirabilis, Ingo Schulze scrie o superbă tragicomedie despre interdicție și ispită, despre dragoste și cunoaștere, despre Est, Vest și rest.
O poveste de dragoste febrilă, pe fundalul reunificării: atmosfera erotizată, epic grandios... Personajul Adam este o combinație între Manfred Krug și Baal al lui Brecht. - Die Zeit
Dialoguri sclipitoare, personaje adorabile… Un fel de Jules și Jim al lui Truffaut grefat pe scenariul biblic. - Frankfurter Allgemeine Zeitung
Ingo Schulze este unul dintre cei douăzeci și unu de autori care vor marca secolul XXI. - The Observer
Devine clar, încă de la începutul romanului lui Ingo Schulze, că acesta este tributar mitului biblic al creaţiei omului, al părinţilor noştri ancestrali. Autorul nici nu caută să ascundă acest lucru, ba chiar încearcă să-l facă destul de explicit, atât prin felul în care îşi botează protagonişții, cât şi prin cele două citate care deschid volumul, cu referire directă la Adam şi Eva. Toate acestea par să te pregătească pentru un soi de reînscenare contemporană a mitului biblic, în care ingredientele sunt totuşi prelucrate. Ce ştim despre Adam şi Eva, din cartea fundamentală a creştinismului? Că Dumnezeu l-a creat pe Adam din lut şi a suflat viaţă peste el, apoi tot Dumnezeu a creat-o pe Eva din coasta lui Adam şi cuplul biblic a trăit în Paradis în pace şi armonie, până când, tentat de diavol, a ales să guste din pomul cunoaşterii, să încalce porunca creatorului, fapt care a dus la izgonirea lor din Paradis. Cum se aşază acest mit în romanul lui Ingo Schulze? Într-un pat destul de procustian am putea remarca, fapt care nu face decât să complice şi să transforme povestea păcatului originar, într-o tragicomedie nu lipsită de profunzime.
Suntem în Germania de Est, în vara lui 1989, anul îngropării, măcar formale, a comunismului în Europa. Deşi se află (fără să ştie), pe marginea unei prăpăștii istorice totuşi Adam şi Evelyn, doi rezidenţi ai RDG îşi duc viaţa liniştiţi, într-un soi de paradis domestic, chiar dacă nu sunt căsătoriţi (dar, în fond, părinții noștri ancestrali erau?). Adam este croitor (şi nu întâmplător, în fond cuplul biblic a devenit ocrotitorul acestei bresle – doar Adam şi Eva au fost primii oameni care au purtat haine) iar Evelyn chelneriţă. Ca orice croitor respectabil şi notoriu, înainte de 1989, Adam lucrează doar acasă (clandestin, până la urmă), doar la comandă şi, întâmplător sau nu primeşte cel mai des vizita unor femei care nu-şi pot înfrâna cochetăria (de origine burgheză, de altfel).
Doar că Adam, deşi nu pare a fi atras de doamnele care îl vizitează, deşi i se întâmplă să le vadă (prin natura profesiei) în posturi aşa cum le-a creat Dumnezeu, se înfierbântă brusc abia după ce le îmbracă în rochiile sau tăioarele executate elegant (câtă vanitate!) şi se dedă cu nonşalanţă promiscuităţii. Spre deosebire de istorisirea din Cartea Genezei, în romanul lui Schulze, păcatul şi degustarea din pomul cunoaşterii nu se suprapun, ci se distribuie oarecum echitabil. De data aceasta Adam este cel care păcătuieşte primul, însă tot Eva este cea care gustă din pomul cunoaşterii (fără să se mai facă de fapt vinovată de nimic): la un moment dat, Evelyn află că nu este singură prezenţă feminină din paradisul domestic, îl prinde în flagrant pe Adam şi alege (fără să mai fie nevoie de vreun judecător suprem) să părăsească acest paradis.
Împreună cu un alt cuplu ciudat, Michael şi Mona (care au un fel de relaţie simbiotică: el este un vestic care îi promite ei să o treacă graniţa, iar ea este un soi de damă de companie pe termen nelimitat), Evelyn se îndreaptă spre Ungaria, acolo unde se zvoneşte că s-au deschis graniţele spre Austria, spre Marele Vest (deloc sălbatic). Însă Adam nu este dispus să renunţe la Evelyn. De aici urmează un soi de scenariu a la Asfalt Tango, în care bărbatul părăsit porneşte de data aceasta într-un Wartburg (tot un fel de Volgă neagră, la fel ca în filmul lui Nae Caranfil) pentru a o readuce înapoi pe cea pe care o iubeşte. Doar că urmărirea (plină de năbădăi, fără îndoială – Adam va întâlni un alt personaj feminin pe drum) nu se opreşte la graniţa Germaniei, ci continuă, zile în şir, în Ungaria, pe malul lacului Balaton. Pledoaria lui Adam de recuperare a iubitei sale este la început, (la fel ca discursul personajului jucat de Mircea Diaconu în Afalt Tango) cum altfel, decât neconvingătoare…
Pentru Evelyn, cea care a gustat din pomul cunoaşterii, perspectiva domestică alături de un bărbat care şi-a probat cel puţîn o dată infidelitatea este inacceptabilă. Iar pomul cunoaşterii mai are încă destule fructe care aşteaptă să fie degustate. Dacă la început Evelyn a încercat doar mărul conştientizării, cel care i-a dizolvat aparentul paradis conjugal în care trăia, acum îşi doreşte să încerce şi mărul confortului occidental. Şi atunci când, culmea, Evelyn ajunge în sfârşit să calce pe urmele strămoaşei sale Eva şi să-l tenteze şi pe Adam cu această ispită, Adam cel nonconformist (sau poate prea conformist… stilului de viaţă de dincoace de cortina de fier) va avea îndoieli serioase. Ce şansă de reunificare are un asemenea cuplu sucit, la ceasul la care se anunţă prăbuşirea unei jumătăţi de veac de istorie? În fond, în variantă schulziană a mitului biblic, dacă există mai multe mere ale cunoaşterii, dacă bărbaţii au aceiaşi predispoziţie de a păcătui că şi femeile, dacă păcatul este de fapt un prilej pentru reinventare… de ce n-ar exista şi mai multe paradisuri?
ADAM ȘI EVELYN - Ingo Schulze – Editura All, 2010
Sever Gulea pentru blog.libris.ro Citește mai puțin...
