Tezaurul de la Pietroasa, cel mai important vestigiu arheologic descoperit pe teritoriul României, a avut, după scoaterea lui la lumină, o istorie dramatică, istorie pe care prof. Marcel Ciuca o înfățișează admirabil în perspectiva documentelor.
Distrus în bună parte chiar de cei care l-au aflat, întâmplător, sustras în întregime din Muzeul de Antichități și recuperat (în 1884), înfățișat cu mândrie la expozițiile Universale de la Paris (1867, 1900) și la Muzeul de istorie din Londra (1868) el a fost depus, împreună cu tezaurul țării și cu alte obiecte de patrimoniu, în 1917, la Moscova, de unde s-a întors cu greutate acasă, după mari eforturi întreprinse de diplomația română,
Dar cea mai importantă contribuție a prof. Ciuca o constituie transcrierea pentru prima dată și rezumarea proceselor verbale ale poliției, care i-a anchetat pe descoperitori și intermediari spre a afla configurația tezaurului (22 piese) și eventualele urme de tăinuire a lui.
