Erau cei mai frumoși ani ai lui Aziz Bey. Era ca și cum înota într-un fluviu fierbinte, trecea de cascade, cădea în lacuri moarte și se regăsea, la sfârșit, învăluit în spumă. Îi plăcea ritmul acesta rapid al vieții lui care capătă o față nouă în fiecare seară.
Avea programe la câteva cluburi de noapte, în același timp, făcea curse între ele, prin viața lui treceau femei diferite, cheltuia banii cum arunci cu apă, era beat de muzică. Aura carismatică pe care a creat-o în jurul lui creștea și devenea mai puternică; astfel, Aziz Bey trăia cu aroganță, exact cum își dorea.
