Filmul nepot al renasterii

„Prozator și teoretician, profesor și autor de film de artă, documentarist și manager de studiouri de film sau televiziune, Ioan Cărmăzan păstrează, spre deosebire de majoritatea colegilor săi, o dragoste rară pentru tinerii care bat la porțile consacrării în aventuroasă „meserie” de regizor de film. Fără a aștepta recunoaștere sau măcar respect, cineastul se confesează și dăruie nestematele necesare formării și edificării pe drumul spinos al artei. Eleganța simțului pedagogic al artistului se materializează în mărturia de credință a regizorului Ioan Carmăzan care afirmă treptele propriilor păși începuți ca „ucenic”  drama, durerea și suferința în formarea virtualului cineast.”   Călin Stănculescu   Nu cunosc vreun regizor care, de la Plotin la Părintele Stăniloaie, de la Cioran și Ruben Dario, la Fane Chiorul și la Tata Oancea de la Bocșa, să străbată atâtea itinerarii de care să-și lege, într-un fel sau altul, sintezele cinematografice. „Regizorului Ioan Carmăzan, celui mai interesant om pe care l-am cunoscut în ultimii ani”.
Citește tot rezumatul cărții Filmul nepot al renasterii... Dacă Geo Bogza, scriitorul care a călcat atâtea locuri și a scris, așa cum a scris, despre atâția ilustrissimi, se sprijină pe un asemenea superlativ, trebuie să înțelegem că naratorul e, el însuși, un personaj cu totul ieșit din serie. Și poftește să-și definească personajele cu grijă confraternă: sunt  dintr-o familie.                                     Cornel Ungureanu