Jurnalistul. Personalitate si profesie

Nu este nici mai înalt, nici mai drept, nici mai bun, nici mai școlit decât mulți dintre semenii săi. Însă el reușește să radiografieze deopotrivă binele și răul unei lumi și să prezinte faptele într-o structură logică simplă, accesibilă tuturor.
Citește tot rezumatul cărții Jurnalistul. Personalitate si profesie... Nu este scriitor pentru că, potrivit cutumelor meseriei sale, nu are dreptul să fabuleze, și nici actor, chiar dacă participă intens la spectacolul vieții. Nu este un politician, fiindcă deciziile sale nu au o argumentație electorală și nici un judecător, pentru că judecățile lui nu constituie sentințe. Detestat și deopotrivă adulat, uneori pentru același motiv – rostește adevăruri incomode – , dar cel mai adesea privit cu neutralitate de către semenii săi, jurnalistul, pentru că despre el este vorba, reprezintă exponentul unei categorii profesionale eterogene, dificil de încadrat în tiparele profesiilor clasice. Privit când ca un boem fără leac, când ca un analist riguros, jurnalistul este, în cele din urmă, un „produs social” al timpului în care trăiește, dar și o individualitate bine conturată, cu un set de trăsături specifice care-i conferă succesul în profesie. În calitate de psiholog, dar și de jurnalist cu o experiență în presă centrală de mai bine de un deceniu și jumătate, am încercat să identific - și totodată să cuantific – un set de trăsături psihologice ale acestui profesionist al știrilor. Efor­turile mele sunt prezentate, detaliat, în această carte și pot servi drept ghid atât tinerilor aflați în căutarea unei prestigioase cariere jurnalistice, cât și profesioniștilor din domeniul resur­selor umane. Lucrarea este concepută în două părți corelate. În prima parte (capitolele I și ÎI) am avut în vedere atât definirea conceptelor psihologice de bază (profil, trăsătura, factor), necesare fundamentării unui profil personologic valid, cât și examinarea caracteristicilor activității ziaristului, prin prisma funcțiilor informaționale și operaționale îndeplinite de acesta în cadrul organizației de presă. Modelele explicativ-interpretative ale competenței specific jurnalistice au fost explorate distinct. De asemenea, am înfățișat, în calitate de premise metodologice, marile direcții de cercetare în domeniul elaborării profilurilor personologice, pentru ca apoi să prezint modelul propriu de investigație, realizat în consonanță cu direcțiile metodologice anterior conturate, dar și cu o serie de exigențe referitoare la constituirea loturilor experimentale și la metodele utilizate. Cea de-a doua parte a lucrării (capitolele II – VI) a constituit „centrul de greutate” al cercetării și a avut o finalitate aplicativă expresă: realizarea psihoprofesiogramei jurnalistului, în baza ancorelor profilului personologic elaborat. Mai precis, scorurile celor 57 de variabile psihologice incluse în modelul investigativ au fost explorate pe trei niveluri de „adâncime” - analiză primară (medii, procente, distribuții, semnificația dife­ren­telor între medii), analiza corelațională și analiza factorială. În baza nucleelor cu funcție performanțială iden­tificate cu ajutorul procedurilor statistico-matematice de prelucrare a datelor, am desprins un profil personologic al jurnalistului supe­rior conceptualizat. „Ancorele” acestui profil au fost integrate în psihoprofesiogramă, în calitate de particularități psihice „de format”, alături de alte trăsături care se impun a fi optimizate în cadrul instruirii școlare a viitorilor jurnaliști sau pe parcursul activității, în cazul profesioniștilor domeniului. Realizarea profilului personologic al jurnalistului nu are precedent în cercetarea psihologică autohtonă. Modelul de investigație pe care l-am utilizat a pornit de la premisa că alcătuirea unui profil personologic țintește finalități care țin, în primul rând, de resorturile psihologiei organizaționale (realiza­rea psihoprofesiogramei, recrutarea personalului). Demersul de investigare a profilului personologic a urmărit astfel identi­ficarea la angajații competitivi a acelor trăsături care pot conduce la obținerea succesului profesional și implicit la competitivitatea organizațiilor de presă.       * * *   "Detestat și deopotrivă adulat, uneori pentru același motiv – rostește adevăruri incomode – , jurnalistul reprezintă exponentul unei categorii profesionale eterogene, dificil de încadrat în tiparele profesiilor clasice. Privit când ca un boem fără leac, când ca un analist riguros, jurnalistul este un „produs social” al timpului în care trăiește dar și o individualitate bine conturată, cu un set de trăsături specifice care-i conferă succesul în profesie. În calitate de psiholog și de jurnalist cu o experiență în presa centrală de mai bine de un deceniu și jumătate, am încercat să identific – și totodată să cuantific – profilul de personalitate al acestui profesionist al știrilor. Trăsăturile sau „ancorele” profilului pot servi drept ghid atât tinerilor aflați în căutarea unei prestigioase cariere jurnalistice, cât și profesioniștilor din domeniul resurselor umane. În încheiere, le mulțumesc colegilor jurnaliști care au renunțat temporar la rolul lor clasic, acela de a pune întrebări, pentru a se transforma ei înșiși în subiect de investigație."