O carte fascinantă, deschizătoare de drumuri, care a influențat generații de oameni dornici să știe!
Numeroase descoperiri arheologice, aparent misterioase, și multe indicii din scrierile străvechi ale omenirii l-au determinat pe Erich von Daniken să pornească în căutarea unor explicații pentru misterele neelucidate ale trecutului.
Concluziile uimitoare la care ajunge autorul ne-ar putea convinge să ne revizuim imaginea despre istoria timpurie a Pământului. Ele deschid deopotrivă perspective noi asupra progresului tehnicii de azi și de mâine.
Cu aceste cuvinte era anunțată, în 1968, apariția cărții de față, care a declanșat, prin concluziile sale surprinzătoare, ce nu se limitau la arheologie, un val de indignare în rândurile oamenilor de știință, dar, pe de altă parte, și un viu entuziasm în rândul publicului larg.
Erich von Daniken a susținut că Pământul a fost vizitat în timpuri străvechi de către ființe inteligente extraterestre, și că acestea au creat de fapt homo sapiens. Chiar dacă și-a argumentat teza prin cercetări întreprinse cu rigurozitate în lumea întreagă, ea a rămas destul de controversată. Totuși, succesul enorm al cărții sale a demonstrat că subiectul abordat este unul de mare interes. În decurs de doi ani, cartea a atins numai în Germania un tiraj de peste cinci sute de mii de exemplare.
Cercetările și descoperirile lui Erich von Daniken nasc și astăzi discuții aprinse. Numărul adepților săi crește de la an la an. Din acest motiv, am considerat oportună reeditarea în limba română, într-o traducere nouă și necenzurată, a cărții sale de debut, care nu a pierdut nimic din caracterul exploziv, incitant și senzațional, atât în privința limbajului, cât și a conținutului. În prefața nouă a cărții, Erich von Daniken analizează reacțiile pro și contra stârnite de tezele sale, pe care le reexaminează în contextul cunoștințelor recent dobândite.
La Editura Lifestyle este în curs de apariție cea mai recentă carte a autorului, Odiseea zeilor. Istoria contactelor extraterestre în Grecia Antică
Erich von Daniken s-a născut în 14 aprilie 1935 la Zofingen, Elveția. Pentru a-și demonstra teoria paleoastronautică, a publicat peste 30 de titluri, traduse în 32 de limbi, cu un tiraj total cumulat de aproximativ 60 de milioane de exemplare.
Fragment din volumul "Amintiri despre viitor" de Erich Von Daniken" "În regiunea dealului Kuiungik s-a făcut pe la 1900 o descoperire senzațională: douăsprezece tăblițe de lut, care aparținuseră bibliotecii regelui asirian Assurbanipal și pe care era consemnată o epopee eroică cu o mare putere de evocare. Epopeea era scrisă în limba akkadiană. Între timp, s-a mai găsit un al doilea exemplar, datând de pe vremea regelui Hammurabi. Un lucru este cert: versiunea originală a Epopeii lui Ghilgameș provine de la sumerieni, acel popor misterios a cărui origine nu o cunoaștem, dar care ne-a lăsat moștenire niște șiruri uimitoare de numere și o știință astronomică extraordinară. La fel de cert este că firul roșu al Epopeii lui Ghilgameș se desfășoară paralel cu Facerea (Geneză) biblică. Pe prima tăbliță de lut de la Kuiungik se povestește că victoriosul erou Ghilgameș a ridicat zidurile din jurul cetății Uruk. Despre „zeul cerului" se spune că locuia într-o casă măreață, cu hambare pentru grâne. Pe zidurile cetății stăteau de veghe străjeri. Mai aflăm că Ghilgameș era două treimi „zeu" și o treime om. Pelerinii care veneau la Uruk îi priveau trupul cu mirare și teamă, căci nu mai văzuseră până atunci atâta frumusețe și putere. Și această relatare începe, așadar, cu ideea unei împerecheri între „zei" și oameni. Cea de-a doua tăbliță povestește despre o altă ființă, pe nume Enkidu, care a fost creată de către zeița cerului, Aruru. Enkidu este descris cu exactitate: avea trupul acoperit în întregime de păr, nu știa nimic despre oameni și obiceiurile lor, se înveșmântă în branuri, mânca ierburi de pe câmp și bea apă împreună cu animalele la adăpătoare, se zbenguia în valuri împreună cu viețuitoarele apelor. Când Ghilgameș, regele cetății Uruk, află de existența acestei flinte prea puțin atrăgătoare, poruncește să i se dea sălbaticului o femeie frumoasă, pentru a-l îndepărta de animale. Enkidu cade (bucuros sau nu, asta nu ni se spune) în capcana întinsă de rege și petrece șase zile și șase nopți cu o frumusețe pe jumătate zeiță, pe jumătate om. Combinația amoroasă pusă la cale de către rege dă de gândit: într-o lume barbară, ideea împerecherii unei ființe semidivine cu una semianimalică nu e tocmai obișnuită. Cu cea de-a treia tăbliță revenim la bine cunoscutul motiv: un nor de praf vine din depărtare; cerul vuiește, pământul se cutremură, iar în final sosește „zeul soarelui", care îl înșfacă ne Enkidu cu ghearele și aripile sale mărețe. Aflăm mai departe, cu surprindere, că Enkidu își simte trupul apăsat parcă de greutatea plumbului, greu ca o stâncă. Chiar dacă atribuim povestitorilor din vechime o imaginație la fel de bogată ca a noastră și mai ținem cont și de „ingredientele" adăugate de către traducători și copiști, tot ne rămâne senzațională întrebare: de unde puteau ști vechii cronicari ca un corp supus unei anumite accelerații devine greu ca plumbul? Noi cunoaștem astăzi legile gravitației și accelerației. Știm să calculăm presiunea cu care este împins în scaun un astronaut în momentul lansării. Dar câtă imaginație trebuie să fi avut vechii cronicari, pentru a le trece un asemenea gând prin minte?
Amintiri despre viitor
- Autor: Erich von Daniken
- An apariție: 2011 (vezi top cărți)
- Editura: LIFESTYLE
- Nr. pagini: 184
- Categorie: Istorii Secrete
