În cartea „Vaccinarea: eroarea medicală a secolului” este vorba despre dogma vaccinării, adică despre credința în principiile nedemonstrate științific ale imunologiei și ridicate la rang de religie de către doi „profeti”: Jenner și Louis Pasteur.
Conform acestei dogme, dacă se realizează preventiv o agresiune, sistemul imunitar o înregistrează, o memorează și ia măsurile necesare pentru a contracara o altă agresiune. De unde axioma: „Fără vaccinuri nu există salvare! Fără vaccinuri, râultriumfa”. În ceea ce privește „profeții”, unul este Jenner, medic fără a fi biolog, și celălalt, Pasteur, chimist mediocru, fals biolog și câtuși de puțin medic. Acești fondatori ai noii religii nu posedă, de fapt, nicio noțiune de imunologie. Jenner aplică un principiu stabilit empiric, iar Pasteur falsifică experimentele: între altele, inocularea la Pouilly-le-Fort a unui vaccin împotriva antraxului, diferit de cel pe care îl anunțase, apoi inocularea tânărului Meister cu un vaccin împotriva turbării, fără ca pacientul să fi contractat această boală. Pasteur a avut apostolii și discipolii săi ignoranți, precum Roux și Chamberland, Calmette și Guerin etc. și s-a preocupat de formarea „marilor preoti”. Institutul Pasteur a devenit sediul „bisericii vaccinării”. Afaceriștii, marii „preoți”, au început să formeze noi „preoti” și „misionari” și să-i învețe nouă dogma. Corpul medical s-a „convertit” imediat și fără să comenteze la această nouă religie din prostie, ignoranță sau spirit de turmă, cu excepția unei minorități de medici și profesori inteligenți, de pildă A. Bechamp, Tissot, Deloge, Carrel etc. care au opus rezistență. Au fost înființate „biserici” pretutindeni în lume, adică alte laboratoare și institute Pasteur atât în Franța, cât și în alte țări.
Producătorii de vaccinuri, ajutați de corpul medical care a acceptat fără niciun fel de rezervă sau comentarii principiul vaccinării, au atins adevărate culmi în ce privește dezinformarea și minciuna. Un fapt fără precedent în istoria umanității: să faci oamenii să creadă în eficacitatea și inocuitatea acestui principiu inventat de Jenner și însușit de Pasteur, deși nu are niciun fundament științific serios. Imunologia modernă demonstrează, dimpotrivă, ca actul vaccinal constituie o lezare gravă a integrității sistemului imunitar al persoanelor vaccinate, făcând din acestea veritabile rezervoare de virusuri. Virusuri și retrovirusuri devenite pasive de-a lungul evoluției se găsesc în stare latentă în toate organismele animale și umane, pierzându-și o parte din capitalul lor genetic sau enzimatic. Introducerea în organism (prin vaccinare) a virusurilor vii sau atenuate îi permit acestuia să reconstituie acest capital și să dobândească deci o virulență nouă sau să creeze din bucăți un virus sau un retrovirus hibrid. Procesul se numește recombinare genetică. (HIV este fără îndoială rezultatul unei astfel de recombinări.) Deși accidentele provocate de vaccinuri sunt nenumărate, ele sunt ținute în secret.
Se știe astăzi, la 100 de ani după moartea sa, că Pasteur a fost un geniu al trișării, al plagiatului, al trucării statisticilor, al traficului de influență, al publicității bine regizate, iar diversele sale experiențe vaccinale erau trucate, după cum mărturisesc chiar colaboratorii săi. Această carte stabilește adevărul despre acest personaj și demonstrează, prin studiul principalelor vaccinuri, inutilitatea și pericolul lor.
În sfârșit, cititorul va afla despre cardăsia farmaco-medico-politică ce dezinformează publicul și predica vaccinarea doar pentru a profita financiar. De asemenea, va afla de ce vaccinarea a devenit un fel de act de credință într-o religie ale cărei dogme sunt false și ai cărei mari preoți sunt producătorii de vaccinuri și corpul medical.
