'Blestemată fie ziua când m-am născut! Ziua în care m-a născut mama sa nu fie binecuvântată! Blestemat să fie omul care a adus vești tatălui meu zicând: ți s-a născut un fiu și l-a umplut de bucurie cu ea! Omul acela să fie că cetățile pe care Domnul le-a nimicit fără milă! Să audă gemete dimineața și strigăte la amiază! De ce nu am fost omorât în pântecele mamei ca să fi fost ea mormântul meu! De ce nu m-a purtat pentru totdeauna pântecele ei? Pentru ce am ieșit din pântecele mamei ca să văd suferința și durere și să-mi sfârșesc zilele în rușine?...
Așa vorbește Domnul: un țipăt se aude în Ramă, plângeri și lacrimi amare: Rahela își plânge fiii; și nu vrea să fie mângâiată pentru fiii ei, căci nu mai sunt.'
