Basic english for communication and political science

“Basic English for Communication and Political Science ” nu este doar un manual, ci și o punte între o Românie care își găsește, din păcate, prea greu locul, și lumea civilizată la care aspirăm. Silvia Osman își urmează cu o consecvență demnă de admirație demersul didactic vizând facilitarea comunicării în engleză pentru cei care activează în sfera politicii și a politologiei, în relații internaționale și în presă.
Citește tot rezumatul cărții Basic english for communication and political science... Noul manual pe care ni‑l propune oferă posibilitatea aprofundării termenilor de specialitate, mergând până la jargonul specific lumii politice și celei jurnalistice, iar maniera în care a fost conceput îl transformă într‑un instrument de lucru ușor de folosit. Cred că într‑un spațiu politic și publicistic care, în mod paradoxal, o dată cu aderarea României la Uniunea Europeană, s‑a îndepărtat de problematica europeană, izolându‑se de bună voie într‑un circ steril și continuu, o astfel de carte e menită nu doar să învețe, ci și să deschidă perspective. De aceea, utilitatea sa practică este dublată, în opinia mea, de potențialul de liant între spațiul public românesc și cel euro‑atlantic in special. Trăim într‑o lume în care schimbul alert de informație, gradul tot mai mare de interdependență și balanța într‑un curs accelerat de actualizare a influențelor geopolitice reflectă preeminența principiului vaselor comunicante asupra vieții societății umane. Nu numai că România nu își mai poate permite luxul izolării, fie și de bună voie, fie și pentru a înlocui aparent anostele teme europene cu frenezia scandalurilor autohtone. Dar o asemenea atitudine se dovedește extrem de păguboasă, mai ales în contextul recesiunii globale. România irosește șanse imense, cum sunt cele oferite de calitatea de membru al UE, în special în privința fondurilor europene, puse la dispoziție pentru a reduce decalajele de dezvoltare. și nu cred că e vorba doar de dezinteresul factorilor de decizie, ci mai ales de lipsa de competență și de neștiință ‑ inclusiv lipsa abilitaților de a comunica într‑o manieră profesionistă. Manualul Silviei Osman vine în întâmpinarea tuturor celor care vor să fructifice șansele pe care le oferă atât apartenența țării lor la comunitatea euro‑atlantică, cât și dinamismul unei lumi fără granițe. Sper că roadele strădaniei acestei profesoare de excepție, dedicate vocației ei așa cum tot mai rar se întâmplă, se vor vedea cât de curând, la nivelul destinelor individuale, dar și, în ansamblu, asupra calității relației României cu lumea.   Corina Crețu