Poveste romantica

Am dorit să scriu o poveste de dragoste, spunea Alan Elsner, dar nu o carte pe care să o poți cumpăra de la supermarket, cu povești siropoase și detalii explicit sexuale. Am dorit să scriu un gen de poveste pe care nu prea îl mai găsești în zilele astea, ceva asemănător cu povestea de dragoste din filmul Casablanca, o iubire dintre două persoane adulte, serioase, dar în viața cărora apar întâmplări majore și neprevăzute.
Citește tot rezumatul cărții Poveste romantica... Și a reușit! Povestea începe cu sosirea Petrei O’Neill, o adolescentă de 17 ani, în România, în căutarea tatălui biologic, despre care aflase, din corespondența mamei, că este eseistul, poetul odinioară disident ștefan Petrescu. Mamă, Elisabeth Graham, jurnalista americană, a aterizat pe Otopeni în anul de răscruce 1989 în încercarea de a-și face meseria, dar și dorind să fugă de duplicitatea unei căsnicii de fațadă. Îl cunoaște pe ștefan, între cei doi se înfiripă o profundă poveste de dragoste dar, pentru ca bărbatul refuză să își părăsească neamul, Liz nu îi mărturisește că este însărcinată și se întoarce în America, unde o naște pe Petră.   Peste aproape 20 de ani, Petra va veni în România în căutarea tatălui pe care nu l-a cunoscut niciodată. În cele din urmă, cei doi îndrăgostiți se regăsesc, căci Liz se întoarce în România în căutarea fiicei răzvrătite, plecate în lume să-și găsească rădăcinile pe cont propriu. Dar să nu vă imaginați că avem de-a face cu un final banal și siropos. Aventura Petrei pe meleag românesc închide în ea promisiunea unei noi iubiri, dintre ea și Mihai, dedicatul student la Conservator. E un alt fel de poveste însă, cu toate atributele specifice noii generații, grăbită, pragmatică, neconvențională. Dar e, totuși, promisiunea unei noi iubiri, iar acesta este mesajul pe care se cuvine să-l reținem din ultimele rânduri ale scrierii lui Alan Elsner: iubirea nu se stinge niciodată. De la apostolul Pavel încoace, o știm cu toții, dar cel mai adesea o uităm. Alan Elsner nu face decât să ne reamintească frumos acest adevăr veșnic.   „Povestea de dragoste spectaculoasă a lui Elsner și abordarea sa populară au mari șanse să prindă la cei care citesc puțin, captivând rapid atenția, oferind recompense emoționale potrivite la momente precise și, în același timp, deschizând orizontul cititorilor spre o istorie recentă și semnificativă a României care, prezentată într-o altă manieră probabil că nu ar stârni decât indiferența. Iată cum, din nou în mod ironic, cei de peste hotare reușesc  mai bine decât noi să găsească porțile de deschidere a interesului generațiilor tinere spre propria noastră istorie." (Sever Gulea)         La ceas aniversar, când ni se întâmplă (dacă ni se întâmplă…) să ne ducem cu gândul la revoluția românilor din decembrie, de acum mai bine de 20 de ani, n-ar fi rău să citim o carte care să ne aducă aminte . Da, citisem despre revoluție din perspectivă istorică a românilor, citisem despre revoluție din perspectivă istorică a cercetătorilor străini, citisem despre revoluție chiar și prin lentile literare subtile, colorate cu tonuri grave și profunde (îmi amintesc bine și acum cartea lui Bogdan Suceavă), dar recunosc că nu luasem contact cu revoluția văzută drept cadru pentru desfășurarea unei intrigi amoroase și încă în perspectiva unui autor străîn. Autorul romanului Poveste romantică este un corespondent de presă american, cu experiență în Europa (a lucrat pentru Agenția Reuters), care a predat și a locuit și la București și care este deja un autor al unui thriller cu background istoric (titlul spune tot: Vânătorul de naziști). De ce a vrut să scrie Alan Elsner o poveste desfășurâtă în cea mai mare parte în România (mai ales că, așa cum reiese din biografia lui, a vizitat o mulțime de capitale ale lumii) îmi rămâne un fapt necunoscut, dar cert este că evenimentele istorice surprinse în roman , cu destulă acuratățe, servesc din plin amplificării efectului intrigii amoroase. Romanul lui Elsner evoluează pe două planuri: prezent și trecut. Unul din firele narative urmărește călătoria făcută în 2007 de Petra O Neill , o fată din SUA, care la doar 17 ani, fără să își anunțe prietenii sau rudele, traversează Oceanul Atlantic, cu destinăția București, în căutarea tatălui biologic român, despre care află din scrisoarea tatălui adoptiv, recent decedat. Celălalt fir narativ urmărește mărturisirea lui Elisabeth O Neill, mama Petrei, cea care decide să îi împărtășească fiicei povestea de dragoste dintre Elisabeth și poetul roman Ștefan Predescu, povestea în urmă căreia s-a născut de fapt chiar Petra. La finalul anilor 80, lăsând în urmă o căsnicie pe cale să se prăbușească, simțind nevoia unei provocări, jurnalista Elisabeth acceptă propunerea șefului ei de a călători în România și de a trimite câteva materiale despre viața în acest colț de pedeapsă al istoriei, în care un dictator maniac controlează nașterile, pregătește dărâmarea satelor și plătește datoria externă a țării torturându-și cetățenii. În România, Elisabeth îl va cunoaște pe Ștefan Predescu, un poet disident care întruchipează, atât fizic cât și intelectual impactul complet al comunismului asupra individului. Cei doi trăiesc o poveste de dragoste fulgerătoare și rapidă, se despart și se întâlnesc de abia cu prilejul revenirii jurnalistei americane în România care simte, în decembrie 1989 că ceva important e pe cale să se întâmple și la București și care se va trezi prinsă în focul evenimentelor. În 2007, fără să cunoască pe nimeni în București, în afara unui student român întâlnit pe avion, Petra, cea care a aflat de existența lui Ștefan Predescu își începe căutările propriului tată și descoperă simultan și prin contrast, atât România postcomunistă pe care o vede cu proprii ei ochi, cât și România întunecată de dinainte de 1989, din scrisorile mamei. Cum se vor intersecta în prezent destinele celor trei personaje, Petra, Elisabeth și Ștefan vă rămâne să descoperiți. Punctul forte al romanului lui Elsner este faptul că e bine documentat – construirea imaginilor istorice ale României, atât cea prezentă, cât și cea sub regimul Ceaușescu este destul de fidelă (chiar dacă pe alocuri o parte a reliefurilor sunt schematice și destul de unidimensionale). Atât existența cotidiană în regim (cu pene de curent, cozi interminabile, cenușiu și frig), ipocrizia autorităților, teroarea securișților sunt surprinse atent de Elisabeth (care nu pare să trăiască la București nici măcar o singură experiență agreabilă, cu excepția îndrăgostirii de Ștefan). Pe de altă parte, transformarea arhitecturală și a tonurilor de culoare din capitala românească, transformarea stilurilor de viață, a aspirațiilor cosmopolite aparținând generațiilor postdecembriste se dezvăluie în 2007 Petrei care, încântată de oamenii pe care îi întâlnește, nu exclude posibilitatea de a se înscrie la Universitatea din București (deși a plecat de la Brown University- una din cele mai prestigioase instituții de învățământ din America!). Dincolo de reconstrucția istorică (inclusiv a evenimentelor din decembrie 1989, urmărite la firul ierbii, din Piața Revoluției și de pe Bulevardul Magheru), romanul lui Elsner este cât se poate de facil și de naiv, construit după rețeta bestsellerurilor: mizează pe spectaculos, pe efectul de contrast, pe coincidențe improbabile, pe scene și discursuri patetice și pe prototipuri caracteriale mult prea familiare. Ambele povești, atât cea a Petrei, cât și cea a lui Elisabeth, nu se ridică din punct de vedere narativ deasupra unei previzibile evoluții hollywoodiene din orice film popular. Cu toate acestea, o asemenea combinăție de fapt istoric împletit cu o poveste spectaculoasă chiar dacă dreasă din condei, simplistă și neverosimilă pare să fie binevenită. Desigur, cei care cunosc deja evenimentele din decembrie 1989 și cunosc câte ceva, atât despre România ceaușistă cât și despre România contemporană se vor plictisi cu siguranță citind romanul lui Elsner. Pe de altă parte, generația tânără, adică publicul uituc sau de-a dreptul necunoscător în ceea ce privește trecutul recent al țării noastre, acel public care, pe deasupra, se îndură tot mai puțîn să dedice timpul lecturii, este în fapt cel mai câștigat. Și asta pentru că povestea de dragoste spectaculoasă a lui Elsner și abordarea sa populară au mari șanse să prindă la cei care citesc puțin, captivând rapid atenția, oferind recompense emoționale potrivite la momente precise și, în același timp, deschizând orizontul cititorilor spre o istorie recentă și semnificativă a României care, prezentată într-o altă manieră probabil că nu ar stârni decât indiferența. Iată cum, din nou în mod ironic, cei de peste hotare reușesc mai bine decât noi să găsească porțile de deschidere a interesului generațiilor tinere spre propria noastră istorie. POVESTE ROMANTICĂ – Alan Elsner- Editura BCC Publishing, 2012 Sever Gulea pentru blog.libris.ro Citește mai puțin...