Gândirea este un subiect despre care, fără îndoială, s-au scris mii și mii de pagini pentru simplul motiv că omului îi place foarte mult să gândească. Sau poate că omul a fost mereu fascinat de faptul că este singura ființă de pe Pământ înzestrată de Dumnezeu cu acest dar.
Dar, ca orice dar (mă scuzați de jocul de cuvinte), de la cea mai banală jucărie, până la cea mai sofisticată și sensibilă floare, și gândirea are tot felul de înfățișări. Orice cadou ne poate și desfăta, dar ne poate și răni. Poate părea frumos pentru unii și urât pentru alții. De aceea ne putem bucura de un dar în măsura în care-l putem înțelege. Fie că este vorba de o înțelegere instantanee, spontană, fie că este vorba de una ce survine treptat. Sunt convins că nu sunt un deschizător de drumuri și că cititorul va găsi în ea multe lucruri ce i se vor părea banale, de mult știute, desuete, că această carte va avea o aromă eseistico-empirică mai degrabă decât una științifică sau profund spirituală, dar mai sunt convins că, având încredere deplină în intuiție, inspirație și în experiențele directe, ea va respira și un aer personal, o viziune subiectivă unică, specifică fiecărui individ, asupra TOTULUI din perspectiva părții. Ne-am obișnuit, de-a lungul istoriei omenirii, să ne împărțim pe categorii, să atribuim diferite calități sau defecte diverselor tipuri de oameni. Le-am atribuit savanților și filosofilor mintea, truditorilor trupul și artiștilor inima. Această cărțulie ce cuprinde șase eseuri și o povestioară nu dorește decât să ne reamintească un adevăr simplu: savantul, filosoful, truditorul și artistul sunt UNA. Sunt, pur și simplu, oameni al căror unic țel este fericirea de a re-cunoaște Lumina ascunsă, de veacuri, în trup, în minte și în inimă.
