Al cui sunt?

E deja o cale buna, marcata de cateva volume, de cand Marko Bela decanteaza simplitatea ca pe un rafinament final al poeziei, dezicandu-se de toate ispitele de protagonism expresiv ori atitudinal si asumandu-si concretetea cea mai imediata si cea mai umila.
Citește tot rezumatul cărții Al cui sunt?... Nimic din partiturile de emfaza ale poeziei, fie ele procedurale, imaginative sau reflexive, nu mai umbreste transparenta deplina a unei poezii a concretului palpabil si cotidian. Desi sigura pe ea, poezia nu mai profeseaza nicio aroganta, traind din seninatatea melancolica si nostalgica a unui intelept care vede viata estompandu-se si absenta ocupand toate locurile. Cu toate ca "absenta sunt eu", Bela scrie o poezie a prezentei, desfasurata intr-un colocviu cu sine in care poetul discerne, cu migala chiar, "cate semnificatii poate avea o intamplare". Si toate intamplarile devin parabole, evidentiind un fond simbolic al realului si o portanta morala fara moralism. Nici cu iluzii, nici fara iluzii, poezia lui Marko e acum una "realista", a unui intelept trecut prin toate care contempla senin spectacolul evanescentei, in imnuri ale bucuriilor marunte, dar eficiente. - Al. Cistelecan Traducere din limba maghiara de Kocsis Francisko. Citește mai puțin...