Top 80 Cele mai vândute cărți din 2024

Parerea editorului: Poate ca inocenta e varsta la care ar fi trebuit sa ramanem pentru a da un dram de decenta speciei umane. Cartea aceasta, frumoasa ca un basm adevarat, este povestea unei lumi de copii in care "caderea" n-a avut inca loc. Citind-o, ne leganam cu gandul ca am fi putut fi altfel. E o bunatate in aceste pagini, care trezeste in noi nostalgia unei lumi pierdute. Parerea redactorului: Un oras plin de istorie, o strada plina de evenimente, o casa cu personalitate, o fetita care afla ca totul poate sa devina spectaculos pe lume. Si o scriitoare care o poate dovedi. Cu inocenta. Parerea autoarei: Un roman despre cum se poate inota in timp si in timpuri fara sa te ineci. Ar fi bine sa fie citit fara grija varstei proprii. Si fara orice alte griji, de altminteri. Aceasta e o urare! Parerea lui Vlad: Inocenta e singura cale prin care timpul devine reversibil. Despre asta e vorba aici. Parerea neoficiala a PR-ului: Se citeste cu incordare. As fi vrut sa nu se mai termine. Parerea mamei-mari, personaj principal: Totul e cu chin in viata. Parerea bizara a anticarului, personaj secundar: Castiga cine ajunge ultimul la linia de sosire. Doua viziuni asupra lumii: cea a unei fetite care vede lucrurile intr-un fel extrem de personal si cea a femeii care descopera secretele inecate in trecut. Naivitatea comica a primei voci invinge melancolia celei de-a doua. Casa de pe strada Maiakovski (fosta si viitoare Sfantul Ioan) din Brasov devine un surprinzator personaj cu memorie si constiinta. Inocentii e al treilea roman publicat de Ioana Parvulescu, dupa Viata incepe vineri (2009) si Viitorul incepe luni (2012). Viata incepe vineri a obtinut Premiul Uniunii Europene pentru Literatura; romanul este tradus in peste zece limbi europene. Fragment din carte: "De aici Dina n-a mai putut continue povestirea, pentru ca am inceput sa dezbatem detaliile evadarii si sa le punem la indoiala. Pana la urma am stabilit de comun acord ca totul e cat se poate de adevarat, ca tot ce-a facut Edmond Dantes e posibil si ca, daca ne-am antrena putin, am putea chiar si noi sa evadam in felul ala. In privinta inotului timp de o ora nu parea nimic deosebit, ni se intampla si noua, la marea noastra, sa inotam atata, mai ales daca ne odihneam din cand in cand, facand pluta pe spate. Iar Marea Mediterana e mai sarata asta stiam de la Tanti - si te tine mai usor la suprafata. Pai pentru un marinar e floare la ureche!? Am prins asadar gustul evadarii, aveam insa o singura problema: nu ne tinea nimeni inchisi! Plecam cand trebuia doar sa le spunem parintilor, bunicilor sau straunchilor unde mergem si cand venim. Casa insa era gata sa ne ajute la exercitiile de evadare, era foarte disponibila, de cate ori ii ceream ajutorul. Urcam pe acoperis si mergeam pe el incercand sa nu spargem nici o tigla, apoi ne opream si priveam de acolo inspre acoperisurile din partea care dadea pe strada din spatele casei, rebotezata Armata Rosie. Frate-meu tot iesea pe geamul de la baie, catre terasa, spunand ca evadeaza, apoi intra la loc, tot pe geam, spunand ca se intoarce in celula, iar varul meu isi gasise o bucata de tabla din care voia sa-si faca un cutit pe care sa-l poarte permanent la el, pentru cazul ca ar fi legat intr-un sac. Dina i-a spus c-ar fi mai bine sa-i ceara lui Tanti si lui Nenea Ionel cutitul lor de Toledo, care se scotea doar la ocazii, adica era rezervat pentru taiatul carnii si al cubuletelor de ceapa. Acest cutit cu maner negru era facut dintr-o fosta sabie de Toledo. Nu stiu de unde provenea, a cui fusese si ce cauta in familia noastra. Insa, cum de la venirea comunistilor nu era bine sa fii gasit cu sabii prin preajma, chiar ea, sabia care taia, s-a pomenit taiata in mai multe cutite, dintre care unul singur mai ramasese in casa. In ce-o priveste pe Dina, nu gasise nici un plan de evadare personala, in schimb citea volumul al doilea din Contele de Monte Cristo si incepuse sa vorbeasca numai despre razbunari, iar eu evadam vitejeste din viata. In carti, dar numai in cele scrise cu litere mari. Intr-o zi am surprins la noi, "in pod", o discutie cu glas scazut, intre cei patru parinti: ai nostri si ai verilor nostri. Tata isi trecea mana prin parul ondulat, dat pe spate dupa moda interbelica, iar matusa-mea isi tot pipaia incheietura mainii, de parca ar fi vrut sa-si ia pulsul. Ma chinuiam sa umplu niste desene dintr-o carte de colorat sa depasesc contururile si fara sa ma murdaresc pe degete cu pixuri-carioca, abia inventate de un japonez, din cate ni se spusese, iar cei mari ma socoteau, probabil, pentru discutia lor, la fel de primejdioasa ca o pisica. M-a zbit cuvantul evadare. Nu mai stiu care dintre ei le propunea celorlalti sa fuga, sa evadeze."

Ce oroare! Parintii mei au decis ca vom sta 15 zile intr-un loc pe care NIMENI nu-l cunoaste si unde nu se intampla NIMIC NICIODATA. MAI RAU, va trebui sa renuntam la orice conexiune! Adio computer,consola,telefon mobil,adio viata moderna. Adio, fanii mei fideli. Adio, prietene dragi. Bine ai venit, vacanta groaznica! Va voi gasi inca aici, atunci cand ma voi intoarce din morti?!

• Bestseller New York Times inca de la aparitie • Bestseller Sunday Times Nu poti sti niciodata ce se intampla de cealalta parte a peretelui. Vecina ti-a spus ca n-are chef sa-ti aduci copilul de sase luni la petrecerea ei. Nimic personal, doar ca nu suporta sa-l auda plangand. Sotul tau te-a asigurat ca va fi bine. Doar sunteti in vecini. Veti avea monitorul copilului la voi si veti merge pe rand acasa, din jumatate in jumatate de ora. Fiica ta dormea ultima data cand ai fost la ea. Acum, cand te napustesti in casa cufundata-ntr-o tacere mormantala, cel mai cumplit cosmar se adevereste. Fiica ta a disparut! Politia e la tine acasa si te intrebi cu groaza ce va descoperi. De ce esti capabila cand cineva te impinge dincolo de limite. Shari Lapena imagineaza o tesatura complexa de motive si suspecti. Tensiunea e puternica pe tot parcursul cartii, pana la deznodamantul socant. - The Times Un portret necrutator al unui mariaj supus unor presiuni teribile. - Metro Shari Lapena a lucrat ca avocata si profesoara de engleza inainte de a scrie fictiune. Pana acum a scris doua carti de literary fiction multipremiate. Cuplul din vecini, thrillerul de debut, a devenit bestseller mondial. Cel mai recent roman al sau, tot un thriller, este Stranger in the House. Fragment din romanul "Cuplul din vecini" de Shari Lapena: "Este marti dimineata, a patra zi de la rapirea Corei. Tocmai pleaca si ultimul politist. Lui Anne nu-i vine sa creada ca vor fi lasati complet singuri. - Dar daca suna rapitorul? protesteaza ea fata de Rasbach, neincrezatoare. Marco nu spune nimic. Lui ii e clar ca rapitorul nu va suna. Stie ca politia nu crede ca exista un rapitor. Rasbach spune: - O sa fie bine. Marco se descurca. Ea ii arunca o privire tematoare. - Poate ca prezenta noastra aici il sperie. Poate ca, daca plecam noi, va suna. Se intoarce spre Marco. - Daca suna cineva care pretinde ca o are pe Cora, ramai calm, incearca sa obtii instructiuni si tine-l de vorba cat mai mult posibil. Cu cat il faci sa spuna mai multe, cu atat mai bine. Inca avem microfonul instalat, asa ca discutia va fi inregistrata. Insa nu prea sunt sanse sa putem detecta de unde provine apelul. In ziua de azi, toata lumea foloseste cartele preplatite, nedetectabile. Asta ne ingreuneaza mult munca. Apoi Rasbach pleaca. Marco, cel putin, se bucura. Acum Anne si Marco sunt singuri in casa. Si numarul reporterilor de afara, din strada, a scazut. Fara noutati, presa nu are ce sa raporteze. Ziaristii isi pierd entuziasmul. Mormanul de flori ofilite si de ursuleti de jucarie nu mai creste. - Ei cred ca eu am omorat-o, zice Anne, si ca tu ai musamalizat totul. - N-au cum sa creada asa ceva, zice Marco, incercand sa o linisteasca. Dar nu prea are ce altceva sa spuna. Ce ar putea sa-i spuna? Ori asta, ori cred ca eu am luat-o si am inscenat rapirea pentru banii de rascumparare. Insa nu vrea ca ea sa afle cat de proasta este situatia lor financiara. Marco urca la etaj sa se intinda. Este epuizat. Este asa de indurerat si de suparat, incat abia poate sa se uite la sotia lui. Anne isi pierde vremea prin casa, usurata cumva ca a scapat, in sfarsit, de politie, si face ordine. Umbla ca prin ceata, din cauza nesomnului, pune lucrurile la locul lor, spala cestile de cafea. Telefonul din bucatarie suna, iar ea se opreste."

Cititorul din pestera a aparut in 2006, cu prilejul Zilei Mondiale a Lecturii. Povestea, spusa cu umor si fara ostentatie moralizatoare, este a unui copil debusolat care descopera lumea si se descopera pe sine calatorind prin lumile literaturii. In 2010 a aparut la Lisabona o a doua editie a cartii, adaugita, care face obiectul traducerii de fata.   Adevarata libertate, chiar cea adevarata, este lectura. Cand scriu sunt prizonierul stilului meu, al micutei mele lumi interioare, al micutei mele lumi exterioare, al temelor care ma obsedeaza, al temelor pe care le pot atinge fara sa par prea disonant. Dar cand citesc... Nu exista ingradiri - doar miile de ani de cuvinte si imaginatie, cei ai generatiilor si generatiilor de scriitori... - Rui Zink   O parabola despre lumea de azi si o minunata lectie de citit. - Ioana Parvulescu Traducere din limba portugheza de Micaela Ghitescu.

Acest roman-cult reuseste performanta de a fi deopotriva o capodopera a literaturii universale, un clasic al genului si un bestseller. O poveste tulburatoare si poetica, Fahrenheit 451 este o parabola a unei societati in care valorile pe care le cunoastem au fost rasturnate, in care statul interzice cititul si legifereaza arderea cartilor. Cetatenii acestei lumi distopice traiesc intr-o indiferenta indusa de droguri si de mass-media.    Unul dintre ei este Guy Montag. El are o sarcina simpla: trebuie sa dea foc tuturor cartilor si caselor in care acestea sunt ascunse. Ii place meseria pe care-o practica de zece ani, simte ca-si face pe deplin datoria si nu are niciodata indoieli... pana in momentul in care o adolescenta ii povesteste despre un trecut in care oamenilor nu le era teama.    La fel de proaspat si parca mai relevant acum, la peste o jumatate de secol de la aparitie, acest roman-cult reuseste performanta de a fi deopotriva o capodopera a literaturii universale, un clasic al genului si un best-seller. Fahrenheit 451 merita citita si pentru ca ofera speranta salvarii, care rasare din mijlocul metaforelor sumbre ce au un ecou puternic si acum, la aproape 70 de ani de la aparitia romanului. Ce mai recomand: cititi despre cum s-a nascut ideea cartii, cum s-a dezvoltat din cateva proze scurte pana a ajuns la forma finala. Interesante sunt si modurile in care a fost cenzurata; in mod ironic, acestea ii dau si mai multa forta. In concluzie: un roman care nu-ti va da pace odata ce-l vei citi. - Simina Rachiteanu Traducere din limba engleza de Petre Solomon.

Uneori cele mai bune daruri in viata sunt cele la care nu te astepti O poveste despre regasirea de sine exact atunci cand pare imposibil.   Cassie nu s-a simtit niciodata la fel de singura ca acum. In acest moment de rascruce si deznadejde, un ultim dar de la fratele sau ii poate oferi o noua sansa la dragoste si la o viata mai buna. Cassie gaseste un plic cu numele sau si isi da imediat seama despre ce este vorba. E primul indiciu din jocul pe care il face in fiecare an cu fratele sau de Craciun. El i-a promis ca anul acesta va fi cel mai spectaculos dar. Indiciile lui Tom o trimit intr-o splendida calatorie care ii va schimba viata. Pe drumul din Londra pana in Tara Galilor, apoi in Bordeaux, Cassie reia legaturi cu vechi prieteni, reaprinde o dragoste de mult pierduta si, cel mai important, se regaseste pe sine. Cassie trebuie sa-si urmeze inima ca sa descopere ce ii pregateste viitorul. Oare atunci cand va descifra ultimul indiciu va fi pregatita sa accepte darul din partea fratelui sau si toata dragostea care vine odata cu el? O poveste despre regasirea iubirii in timpul vacantei de Craciun. Un roman superb, emotionant si plin de romantism. Cu siguranta povestea lui Cassie si Sam te va tine cu sufletul la gura. - Holly Miller, autoarea romanului Ce-ar fi fost daca... O poveste cu adevarat induiosatoare pe care n-o vei putea uita. - USA Today   Un ultim dar de Craciun de Emily Stone este o carte emotionanta despre dragoste, despartire si vindecare. - PopSugar Traducere din limba engleza de Emil Sirbulescu.

Un roman tulburator, inspirat de povestea reala, relatata in 2009 de revista Time, a japonezului Yukio Shige, care a salvat de la sinucidere aproape 700 de persoane.   Un ceai la capatul lumii, ca si alte romane ale catalanului  Francesc Miralles - unele scrise in colaborare, cum este si cazul de fata, coautoare fiind Angeles Donate -, invita la reflectie si introspectie, oferind cititorului o viziune asupra vietii, asupra valorii vietii, de o mare frumusete si profunzime, prin exemplara ei generozitate. Venerabilul Kosei-San, "gardianul abisului", este un emotionant model de bunatate, intelegere si solidaritate umana: isi dedica ultimii ani de viata unui ideal nobil, acela de a salva sufletele ratacite care, ajunse in pragul abisului, cred ca singura solutie este sinuciderea. Autorii reusesc sa creeze un echilibru perfect al firelor naratiunii - istoria tristei vieti a lui Kosei-San, ale carei imprejurari vitrege i-au impus sa-si sacrifice iubirea, relatarile captivantelor experiente de salvare a multor fiinte disperate, povestea de dragoste dintre Toni, protagonistul narator, si fermecatoarea si misterioasa Esmeralda, reflectii filozofice existentiale -, intr-un stil cuceritor prin claritate, culoare si forta sugestiva. Pe scurt, o carte-lectie de viata, care emana speranta si lumina. - Tudora Sandru Mehedinti   Un ceai la capatul lumii este o poveste plina de sensibilitate si intelepciune, care ne reaminteste cat de pretioasa este viata. - De lector a lector Traducere din limba spaniola de Tudora Sandru Mehedinti.

In paginile care urmeaza, povestesc unele momente pe care le-am trait, istorii care mi-au fost spuse, cugetari din vremea cand parcurgeam o anume etapa a raului din viata mea, declara Paulo Coelho in deschiderea volumului de fata, o antologie de cronici din perioada 1998-2005 scrise inteligent, cu pasiune si umor, cuprinzand anecdote personale, parabole si reflectii despre literatura, istorie, dificila arta a iubirii si a scrisului: teme eterne si universale, infatisate prin cuvintele unui scriitor unic, care se simte chemat sa aduca marturie despre adevarul si frumusetea lumii.   Fii ca raul care curge reprezinta sapte ani de calatorii, intalniri si lecturi, fiecare aducand o noua nuanta in tabloul complex al vietii. Coelho isi reconstituie drumul parcurs, oferindu-ne o distilare pretioasa a filozofiei sale: aceea a unei fiinte care isi accepta si imbratiseaza existenta, vazuta ca un flux mereu schimbator, uneori limpede si lin, alteori iute si tulbure, dar mereu de neoprit. Consemnandu-si in stilul sau inimitabil gandurile despre spiritualitate, iubire si destin, Coelho isi invita fiecare cititor sa porneasca intr-o calatorie personala. Traducere din limba portugheza de Simina Popa.

Despartite de oceane si decenii, doua femei sunt legate de secretele lor    Japonia, 1957. La 17 ani, Naoko Nakamura are deja aranjata o casatorie care va asigura statutul familiei ei in comunitatea traditionala japoneza. Dar Naoko si-a daruit deja inima unui marinar american, iar uniunea lor este de neconceput. Cand se afla ca Naoko este insarcinata, este alungata in dizgratie si fortata sa faca alegeri inimaginabile, cu consecinte ce se vor simti peste generatii.  America, in prezent. Tori Kovac gaseste o scrisoare care aduce o revelatie socanta - si care pune sub semnul intrebarii tot ce stia despre tatal ei, familia ei, si ea insasi. Hotarata sa afle adevarul din spatele scrisorii, Tori strabate jumatate de lume si calatoria ei o duce intr-un sat indepartat din Japonia, unde trebuie sa isi infrunte demonii trecutului pentru a gasi calea spre izbavire.  O poveste atat de frumoasa, intensa si plina de viata despre Japonia nu s-a mai scris de la Memoriile unei gheise . - The Bookseller  Un roman memorabil, a carui scriitura iti merge la suflet. - Publishers Weekly    Fictiune istorica bazata p o cercetare bine pusa la punct, partial inspirata din experienta militara a tatalui autoarei, care scoate la lumina o perioada intunecata din istoria Japoniei... - Booklist   Traducere din limba engleza de Ana Maria Halalai.   Fragment din cartea "Femeia cu chimono alb" de Ana Johns: "Au trecut cateva zile de la nasterea Micii Pasari si, pana astazi, am facut numai bai in pat, cu radacina de ghimbir uscat. Chiar si acum, dupa o baie completa, mirosul lui puternic imi ramane pe piele si-mi arde nasul, la fel cum o face si kerosenul din micul radiator cu parafina pe care ni l-a adus sora Sakura. Cel putin tine frigul iernii la distanta, iar camera noastra e confortabila. Hisa, doica, imi leagana pruncul si-i canta un cantec de leagan, in timp ce eu ma lupt cu parul meu inca umed, incercand sa-i descalcesc nodurile si, odata cu asta, si incertitudinile din mintea mea. E ianuarie. Hajime a plecat in Formosa inca din septembrie. Stagiul lui in armata s-a terminat curand dupa aceea, asa ca ar fi trebuit sa calatoreasca in America pentru lasarea la vatra. Sa se fi intors oare la casuta noastra din sat si sa se fi alarmat de lipsa mea? Oare sa se fi dus la Zushi, ca sa ma caute acolo? Mi-e teama ca bunica si tata l-au indepartat mintindu-l, asa ca am rugat-o pe Sora sa mearga in sat si sa culeaga stiri, iar apoi sa-i spuna adevarul despre situatia mea vecinei mele, Maiko. Pruncul meu a scazut in greutate asa cum n-ar fi trebuit, iar acum se lupta si sa rasufle. Dar inca traieste, asa ca vom continua sa incercam s-o hranim si s-o ingrasam. Sora Momo imi aduce mancare calda, supa si mochi, prajitura de orez, ca sa ma ajute sa iau si eu in greutate. Capul si corpul ma dor de la lipsa ceaiului otravitor al moasei. Oare pruncul sufera de la sevrajul otravii? O privesc in bratele Hisei. Pruncul meu e infasat, multumit, ingrijit si iubit, dar oare sufera? - Ce cantec e acela, Hisa? - O, e doar un vechi cantec de leagan. Cred ca-i place, totusi. Iti place, nu-i asa? o intreaba ea pe fetita, ridicand-o si strambandu-se comic langa fata ei. O, da. Asa-i, iti place. Rad. - Si mie-mi place. De obicei, dupa ce naste, o fiica sta in casa mamei timp de aproape patru saptamani. Lui Okaasan i-ar fi placut nespus de mult sa cante cantece de leagan. Chiar si bunica si-ar da silinta sa ajute, daca situatia ar fi diferita. Daca bunica n-ar fi asa cum e, inca ar putea face asta. Nu ma astept sa raman aici patru saptamani incheiate, dar unde sa ma duc? Si hranirea pruncului meu ramane inca sub semnul intrebarii. Cu ce s-o platesc pe Hisa? Inima ostenita mi se strange, asa ca oftez din tot sufletul, apoi clipesc ca sa-mi revin. Asa cum o tine Hisa pe Pasarea Mica, fetitei i se vede doar un smoc de par negru-albastrui. Pun peria in poala si zambesc. - Parul ii incununeaza capul precum o palarie de capsuna. Cu doua degete, Hisa incearca sa netezeasca asa-zisa "codita" a capsunii, insa firele stau, mai departe, drept in sus. Doica rade. - Te-ai gandit la un nume pentru capsunica asta?"

*A very special edition, celebrating everyone\'s favourite young genius! Includes tips and activities for creating your very own story, and incredible pull-out illustrations of Matilda all grown-up*   A true genius - Roald Dahl is my hero. - David Walliams   These books gave Matilda a hopeful and comforting message: you are not alone.   Matilda is a brilliant child with a magical mind.   But her parents have decided she\'s just a nuisance who wastes too much time on reading and stories.   And her headmistress Miss Trunchbull is a terrible bully, who thinks children are rotten and awful and should be locked up.   Now it\'s time for Matilda to find the power to change her story, and show them just how extraordinary children can be...   This very special version of Matilda includes writing tips to tell your OWN story, and pull-out-and-keep grown up Matilda illustrations to inspire you to think big, big, BIG!

Salut, sunt Alfie. Bine ati poposit intre paginile cartii Insemnari din viata mea! Veti citi o multime de lucruri despre mine, despre ziua cand m-am nascut si despre copilaria mea in mijlocul familiei, in Brighton. Veti afla amanunte de cand eram mic sau de cand eram adolescent si pana azi si, bineinteles, va voi spune cum a inceput povestea mea nebuneasca pe YouTube si ce cred eu ca ne rezerva viitorul. In tot acest timp, am avut parte de aventuri incredibile, am cunoscut oameni formidabili si, ca de fiecare data, am vrut sa impartasesc totul cu voi. A, sa nu uit! Si voi puteti sa va notati propriile ganduri langa ale mele. Umpleti paginile albe cu amintiri sau cu lucrurile pe care n-ati vrea sa le uitati! Ba chiar puteti sa lipiti fotografii sau ce mai credeti voi, astfel incat, peste ani, sa va intoarceti la aceste insemnari si sa va rasfoiti viata. Traducere de Veronica Sidon

Moara cu noroc este o nuvela scrisa de Ioan Slavici, tratand consecintele pe care dorinta de imbogatire le are asupra destinului uman. Majoritatea criticilor o considera creatia cea mai importanta a autorului, alaturi de Padureanca si romanul Mara.

In acelasi stil fermecator, inconfundabil care a facut din Vanatorii de zmeie (Editura NICULESCU, 2007) un bestseller international, Khaled Hosseini spune in Splendida cetate a celor o mie de sori povestea unei iubiri coborate parca din vechile poeme persane, a unei prietenii care nu se da in laturi de la sacrificiul suprem si a unui oras care, in ciuda tuturor vicisitudinilor, se incapataneaza sa renasca din propria-i cenusa. In timp ce pe fundal se deruleaza evenimentele care au marcat istoria Afganistanului in ultimii treizeci de ani – ocupatia sovietica, jihadul dus impotriva ei, razboiul civil si teroarea instaurata de regimul taliban –, doua femei cat se poate de diferite descopera cat de mare este puterea dragostei si ce orori pot fi indurate in numele ei.   Splendida cetate a celor o mie de sori a ocupat primul loc pe lista de bestselleruri a prestigiosului The New York Times Book Review si a fost tradusa in peste 35 de limbi.   Plastica si captivanta. - Los Angeles Times   Extraordinara. - Time   Khaled Hosseini este unul dintre cei mai cititi si iubiti scriitori din lume, cu vanzari de peste 39 milioane de carti la nivel mondial. Cele doua romane publicate anterior – Vanatorii de zmeie si Splendida cetate a celor o mie de sori – au fost traduse in 57 de limbi si publicate in 70 de tari. In 2006, a fost numit Ambasador al Bunavointei din partea UNHCR, Agentia ONU pentru Refugiati. De asemenea este fondatorul Fundatiei Khaled Hosseini.

• Autor distins cu Premiul Pulitzer pentru literatura Roman ecranizat in 1962, in regia lui Robert Mulligan, cu Gregory Peck, John Megna si Frank Overton in rolurile principale.   Scout Finch este martora la intimplarile dramatice declansate intr-un orasel sudist atunci cind un barbat de culoare este acuzat ca a violat o femeie alba. Tatal naratoarei, Atticus, desemnat ca avocat al apararii, trebuie sa tina piept unor prejudecati pina atunci latente si, din acest moment, Scout si fratele ei, Jem, sint atrasi intr-o succesiune rapida de evenimente care le depasesc intelegerea. Pe timpul procesului, oraselul decade treptat in grotesc si violenta, insa exista oameni care nu se lasa contaminati de setea generala de razbunare, iar Atticus Finch ramine reperul moral care ii ofera lui Scout, si totodata cititorilor, un punct de vedere empatic si echilibrat. Fragment din cartea "...Sa ucizi o pasare cintatoare" de Harper Lee: "Tot cicalindu-l, am reusit pina la urma sa-l conving pe Jem si, spre usurarea mea, o vreme a lasat-o mai moale cu jocul. Continua sa sustina totusi ca Atticus n-ar fi spus ca n-avem voie, ceea ce inseamna ca, in realitate, aveam. Ei, si chiar daca Atticus ar spune nu, ar gasi el, Jem, o portita de scapare: n-am avea decit sa schimbam numele personajelor si gata, nimeni nu ne-ar mai putea invinui ca ne jucam de-a cineva anume.  Dill a imbratisat din toata inima planul acesta de actiune! Oricum, Dill, care-i tinea hangul lui Jem in toate privintele, imi cam punea rabdarea la incercare. La inceputul verii ma ceruse in casatorie, ca indata dupa aceea sa uite. Ma insemnase ca pe un lucru al lui, zicindu-mi ca sint singura fata pe care o va iubi vreodata, apoi ma neglijase. L-am batut in doua rinduri, dar nu mi-a folosit la nimic, dimpotriva, s-a imprietenit si mai mult cu Jem. Petreceau zile intregi in „casa din copac" complotind si planuind, iar pe mine ma chemau numai cind aveau nevoie de un al treilea. Asa ca un timp nu m-am amestecat nici eu in proiectele lor mai temerare si, cu riscul de a fi numita „fata", mi-am petrecut amurgurile care mai ramasesera din vara aceea mai mult cu dorrmisoara Maudie Atkinson, pe veranda ei.  Jem si cu mine aveam totdeauna dreptul de libera intrare in curtea domnisoarei Maudie, cu conditia sa nu ne apropiem de azalee, insa relatiile noastre nu erau definite suficient de clar. Inainte ca Jem si cu Dill sa ma excluda din planurile lor, nu era decit o cucoana oarecare din vecini, ce-i drept insa, o prezenta destul de blajina.  Acordul nostru tacit cu domnisoara Maudie prevedea ca avem voie sa ne jucam pe gazonul ei, sa mancam struguri, cu conditia de a nu-i strica vita, si sa exploram vasta ograda din dos - clauze atit de generoase, incit arareori vorbeam cu dinsa, caci aveam grija sa pastram echilibrul delicat al relatiflor noastre; prin purtarea lor insa, Jem si cu Dill m-au facut sa ma apropii mai mult de ea.  Domnisoara Maudie nu isi putea suferi casa: timpul petrecut inauntru i se parea timp pierdut. Era vaduva si, in plus, o doamna cu insusiri cameleonice, care-si lucra straturile de flori cu o veche palarie de pai pe cap si in salopeta barbateasca, pentru ca, dupa baia de la ora cinci, sa se instaleze pe veranda si sa troneze asupra strazii in chip de frumusete atot-stapinitoare.  Tinea la tot ce creste pe pamintul Domnului, chiar si la buruieni. Cu o singura exceptie. De gasea o frunza de ciufa in curtea ei, era ca la a doua batalie de pe Marna: navalea asupra plantei, inarmata cu un hirdau de tinichea si o dinamita la radacina cu o substanta otravitoare care, zicea dinsa, e atit de puternica, incit ne-ar da gata pe toti daca nu ne-am feri.  — De ce n-o smulgeti pur si simplu? am intrebat-o o data, dupa ce asistasem la o campanie prelungita impotriva unei frunze de cel mult trei toli.  — S-o smulg, fetito, s-o smulg? Si domnisoara Maudie ridica de jos lastarul rapus si strivi intre degete tulpina firava: citeva seminte microscopice cazura jos. — Afla ca o ramurea din planta asta, una singura, poate distruge o curte intreaga. Asa sa stii. Cind vine toamna, asta se usuca si vintul o imprastie in tot tinutul Maycomb!  Dupa chipul domnisoarei Maudie, se vedea cit de colo ca o atare eventualitate e pentru ea ca ciuma din Vechiul Testament. Avea un fel de a vorbi cam raspicat pentru o doamna din tinutul Maycomb. "

Victor Ion Popa este un mare scriitor pentru umanitatea redescoperita cu fiecare noua punere in scena a acestei comedii amare, Take, Ianke si Cadir. Victor Ion Popa si-a cautat izvoarele in contemporaneitatea lui, intrucat, chiar daca prejudecata rasiala este depasita de vremurile de azi, ea a constituit o problema de viata si de moarte (mai ales!) a epocii lui.   Constructia dramatica a piesei este o capodopera de geometrie clasica, iar dialogul - viu, autentic, generos, incarcat de duh; este o inlantuire logica intalnita la marii mestesugari ai vorbirii scenice. Lucrarea aceasta constituie un exemplu concret de functionabilitate a verbului, pentru a misca sentimente, a declansa pasiuni si a construi destine. - Ion Fintesteanu   Take, Ianke si Cadir (pusa in scena in 1932, editata in 1938), este axata pe ideea de toleranta, de respectare a sentimentelor, a puritatii sufletesti. Piesa, construita sub semnul aceluiasi balans intre aspiratia spre fericire si constrangerile impuse de o lume cam vetusta, aduce in final o idee care reasaza totul in echilibru: unirea a doi tineri de religii diferite se poate implini. - Dictionarul general al literaturii romane, Academia Romana

Bestseller in Japonia si in alte peste 30 de tari. Vandut in peste 1 000 000 de exemplare. In 2012, in Japonia s-a aflat pe lista scurta a trei premii literare importante: Eiji Yoshikawa Bungaku Shinjin, Shugoro Yamamoto si Futaro Yamada. Ecranizat in 2018 intr-un film de succes in regia lui Koichiro Miki, cu Sota Fukushi si Mitsuki Takahata in rolurile principale. Recomandata de mii si mii de cititori din intreaga lume, aceasta este povestea coplesitoare a unui tanar care, insotit de motanul sau, calatoreste pentru ultima oara de-a lungul Japoniei.   Prin vocea nonsalanta a lui Nana, motanul vagabond care renunta la viata traita in libertate deplina, dar si in pericol, pentru a intra in casa si in sufletul lui Satoru, Hiro Arikawa ne face, cu inteligenta si umor, o demonstratie desavarsita a iubirii dintre oameni si feline si ne vorbeste despre firele invizibile dar indestructibile care ne tin legati de prieteni si de familie.   Un roman fascinant... la fel de bine controlat si reconfortant precum - ei, bine - o pisica. - Sunday Telegraph Traducere din limba japoneza si note de Raluca Nicolae.

•  Autor distins  cu Thomas Mann Prize pentru literatura in 2018 Dintre cele peste patruzeci de povesti intersectate in constructia tridimensionala a Orbitorului, am selectat pentru acest volum trei nuclee pe care le-am socotit deopotriva foarte importante si foarte poetice: episodul trecerii Dunarii de catre clanul Badislavilor, spectacolul de circ la care asista copilul Mircea intr-o vara de neuitat si povestea contelui Witold Csartarowsky si-a nuntii sale mistice petrecute in fantasticul decor al lacului Como. - Mircea Cartarescu Fragment din cartea "Stiutorii. Trei povestiri din Orbitor" de Mircea Cartarescu: "Caii calcau acum usor si teapan pe gheata stravezie ca sticla, iar Badislavii priveau cu uimire in jur. Niciodata nu si-ar fi-nchipuit atata frumusete incremenita in crusta groasa de gheata. Dar gradina Domnului e mai mare decat mintea omului, si minunile din ea sunt multe. Sirul de sanii inainta in tacere si frig peste fermecata priveliste. Caci la un stanjen sub clestar se aflau pretutindeni, cu aripile intinse, fluturi. Trupurile lor delicate si paroase ca viermusii, stacojii sau galben-pal sau negricioase, aveau mai bine de douazeci de pasi lungime, iar intre marginile aripilor intinse puteai numara uneori si cate patruzeci de pasi. Piciorusele, trei de fiecare parte, subtirele, erau intinse in laturi, iar trompa cu care ar fi baut din ceata florilor (dar de unde flori cat palatele pentru asemenea muste minunate?) statea rasucita ca un arcusor de ceasornic sub capul cu ochi mari, roscovani. Cat despre aripi, cu azurul lor, cu catifelarea dureroasa a purpurei lor, cu nuantele, si aproape si gustul de cireasa putreda, de fistic fistichiu, de naramza, cu pipaitu-ntre degetele pleoapelor de covor persan, cu forma lor florala si avantata, cu cozile lor de randunica, cu ochii lor de paun, de dihor, de viespe, de pacatoasa si de nevastuica, aripile intreceau in ape si rasfrangeri pana si crinii campului, care nici nu torc si nici nu tes, dar, de la Matei citire, sunt imbracati mai maret decat Solomon in toata slava sa. Pretutindeni, pe toata intinderea fluviului, cat zareai cu ochii, fluturi colorati, cu aripile-ntinse, la cativa pasi unele de altele, alcatuiau o pardoseala ametitoare. Cei aflati departe se zareau mici si stersi, ca printr-o ceata albastruie, dar cel deasupra caruia treceau saniile parea un animal farmacator, o stima din cele de care vorbeau batranii pe la claci, o ciuta nevazuta, asemeni stratocamilului, vasiliscului sau inorogului cel alb ca laptele. Batand in aripile-ncremenite, soarele, deja aflat aproape de crucea boltii si arzand cu para galbena, rasfrangea culorile lor peste burtile si boturile cailor si peste chipurile celor din sanii, manjindu-le cu sineala si auriu si sangeriu si sofran, culori alese si boieresti, mai frumoase decat vesnicul carmaz al icoanelor de acasa. Convoiul opri pentru odihna si pranzire taman in mijlocul Dunarii. Scoasera zacusca si spirtul de corcoduse si sezura pe cate-o cerga, grupuri-grupuri, pe sticla verzuie."

ORA 61 Iarna naprasnica in Dakota de Sud. Un auto­car derapeaza si ramane in sant tocmai cand incepe o furtuna de zapada. Pe un scaun din spate, Jack Reacher, in drum spre nicaieri. Viata fara bagaje are multe avantaje. Dar si nea­junsuri, cum ar fi sa infrunti gerul arctic fara o haina groasa. ORA 31 Un orasel este amenintat de forte sinistre. Cu mare curaj, o femeie lupta pentru justitie. Dar, pentru a depune marturie, ea trebuie sa ramana in viata. Are nevoie de ajutorul lui Reacher, fiindca un asasin este pe urmele ei. ORA 0 Si-a gasit Reacher in sfarsit un adversar pe masura? El nu vrea sa faca lumea mai buna. Doar ca nu-i plac oamenii care o fac mai rea.   Lee Child (pseudonimul lui Jim Grant) a urmat acelasi liceu unde a studiat si J.R.R. Tolkien si a facut studii de Drept la Sheffield. A fost director de imagine in televiziune timp de 18 ani. Personajul lui Lee Child, Jack Reacher, este un fost ofiter din politia militara a Armatei Statelor Unite care cutreiera tara avand slujbe dintre cele mai ciudate si investigand cazuri dubioase si complicate.  Din seria Jack Reacher fac parte: •  Capcana Margrave •  Sa nu gresesti •  Un glont la tinta •  Ghinioane si incurcaturi •  61 de ore •  Merita sa mori •  Urmarit •  Sa nu te intorci niciodata! •  Personal •  Scoala de noapte •  Filiera de la miezul noptii •  Convinge-ma •  Timpul trecut •  Luna albastra •  Santinela •  Fara al doilea nume      Fragment din roman:       “Facu un pas inapoi, trase aer in piept, ridica piciorul si izbi cu tocul bocancului in lemn direct sub incuietoare. Nu era nevoie de o a doua incercare. Era un barbat solid, agitat si prea inghetat de frig ca sa mai aiba rabdare. Usa ramase intreaga, dar sildul se smulse din lemn si zangani pe podea, iar usa se deschise larg.     - Eu sunt, striga el. Reacher.     Poate ca nu auzise clopotelul, dar era posibil sa fi auzit zgomotul de lemn spart. Nu voia ca batrana sa faca un atac de cord.     - Eu sunt! striga el din nou.     Intra in bucatarie. Impinse usa in spatele lui. Aceasta ramase intredeschisa. Toate sunetele si mirosurile familiar navalira spre el. Suieratul tevilor. Percolatorul, acum rece. Pasi in micul hol din spate. Aprinse lumina. Usa de la baza scarii era inchisa.     - Janet? striga el. Sunt eu, Reacher.     Niciun raspuns.     Incerca din nou, mai tare:     - Janet?     Niciun raspuns.      Cobori treptele din spate. Ciocani tare in usa subsolului.     - Janet?     Niciun raspuns.     Incerca manerul usii.     Usa se deschise.     Scoase manusa si apoi extrase pistolul din buzunar. Cobori in subsol. Era intuneric acolo. Asculta. Niciun sunet, in afara de vuietul arzatorului si de scartaitul pompei. Bajbai cu mana pe perete, gasi intrerupatorul si aprinse lumina.     Subsolul era gol. Nu se vedea nimic in afara de umbrele aruncate brusc de grinzile verticale din lemn pe suprafata goala a podelei. Se duse la compartimentul arzatorului. Gol. Nimic acolo, in afara de vechea instalatie verde in care ardea zgomotos petrolul.     Se intoarse la usa. Se uita in susul scarii peste catarea pistolului. Nimeni acolo. Nicio miscare, niciun sunet.     - Janet? striga el.     Niciun raspuns.     Nu era bine.     Se intoarse in bucatarie, o traversa si ajunse in hol. Era la fel cum il vazuse prin ochiul de geam colorat, din fata. Totul linistit. Fotoliul, masuta, covorul, picturile, cuierul. Nicio miscare. Nimic deranjat.     O gasi in biblioteca. Sedea in fotoliul ei preferat. Avea o carte in poala. Cu ochii larg deschisi. In centrul fruntii, o gaura de glont.     Ca un al treilea ochi.     Noua milimetri, aproape sigur."

Pachetul contine titlurile: • Capra cu trei iezi - Ion Creanga (16 pagini) • Fata babei si fata mosneagului - Ion Creanga (16 pagini) • Harap Alb - Ion Creanga (16 pagini) • Punguta cu doi bani - Ion Creanga (16 pagini) • Sarea in bucate - Petre Ispirescu (16 pagini) • Ursul pacalit de vulpe - Ion Creanga (16 pagini) • Zana Zorilor - Ioan Slavici (16 pagini) Aceste carti sunt adaptate copiilor de gradinita si celor din clasele mici, care abia au invatat sa citeasca. Ilustratiile colorate stimuleaza creativitatea copiilor, care pot vizualiza mai usor firul povestii. Textul cartii are un format mare si este structurat pe paragrafe carora le corespund ilustratii specifice, facand cartea usor de urmarit de cititorii incepatori.

Un fermecator roman de povestiri Rememorare plina de verva si haz si Lumea prin ochii unui copil   Nimic nu se schimba in mica noastra lume de pe Calea Mosilor, iar noi crestem an de an fericiti, in gogosile noastre de matase.   24 de povestiri: un oras, un cartier, o viata de om si fragmente de istorie traita, intr-o carte de neratat a literaturii romane contemporane Calea Mosilor nu este centrul lumii, Calea Mosilor este lumea intreaga. Adina e la gradinita cand se muta aici, cu parintii, si cartierul e nou-nout si frumos. Traieste in epoca de aur, are o colita de la Filatelia cu tovarasul Nicolae Ceausescu, iar Elena Ceausescu este ca o mama pe care o vede doar la televizor. Atat doar ca nu are voie sa povesteasca ce vorbesc parintii acasa despre ei. Noroc ca viata adevarata e in alta parte, e in placile cu povesti, in joaca, in ritualul de seara al clatitelor - doua goale, doua cu zahar si doua cu gem.   Odata cu epoca de aur se incheie si copilaria; trecerea la adolescenta se suprapune peste anii tranzitiei, cand sucurile la dozator iau locul Brifcorului si surprizele de la Turbo sunt mai bine vazute decat toate timbrele la un loc. Tot ce era inainte important pare sa devina, incet-incet, de trista amintire. Mai putin amintirile, care, in jocul de oglinzi al nostalgiei si autoironiei, deschid catre o noua lume, poate mai buna. Cuprins: Calea Mosilor, Unde au fugit toti soimii patriei; Bucur Obor; La moartea lui Bambi; Eclipsa; Tarzan,Casa armatei si Tanase Florin; Dovleac copt; Cu tovarasa noastra, in excursie la Slanic; Barbu Marilena; Mandea Viorel, mare actor de cinema; Nebuna; Cum am devenit poeta; Viermii de matase; Logofatu si Sacagiu; La practica; CopyCop; Margarit, la ora de geografie; Sapuneala; Exploratorii de pe Calea Mosilor; Paharut; La ziua lui Grozavu Elena; Dan Roacherul; Greva; Mult succes si incredere in viitor!   Ilustratii alb-negru de Bilyana Velikova.

Aceasta carte face parte din colectia Anansi Contemporan. Cartea care a creat senzatie in intreaga lume si fenomenul care a cucerit mai mult de douasprezece milioane de cititori. Cea mai importanta carte a deceniului pentru Business Insider, cartea #1 a anului si bestseller international #1 Bestsellerul anului pentru The New York Times Book Review   Ani de-a randul, Barkley Cove, un orasel linistit de pe coasta Carolinei de Nord, a fost bantuit de zvonuri nelamurite despre Fata Mlastinii. Asa se face ca, spre sfarsitul anului 1969, cand frumosul Chase Andrews este gasit mort, localnicii o banuiesc pe Kya Clark, cea pe care ei o numesc Fata Mlastinii. Insa Kya nu e cum umbla vorba. Sensibila si inteligenta, ea a supravietuit ani in sir, singura, in pustietatea mlastinii, casa ei, gasind prieteni printre pescarusi si lectii de viata printre nisipuri. Si a venit vremea cand ea tanjeste dupa apropierea semenilor, dupa dragoste. Cand doi tineri din oras se lasa atrasi de frumusetea salbatica a fetei, Kya se simte tentata de perspectiva unei vieti noi, fara macar sa se gandeasca la ce-ar putea sa-i aduca viitorul.   O crima misterioasa in mijlocul naturii si o poveste de dragoste cu un final pe care nu-l veti ghici si nu-l veti uita niciodata. - Entertainment Weekly   Un roman pasionant despre maturizarea unei fete singuratice in mlastinile din Carolina de Nord. - The New York Times   Delia Owens exploreaza felul in care izolarea afecteaza comportamentul uman, precum si efectul profund pe care il poate avea respingerea asupra noastra. - Vanity Fair   Un roman de o frumusete tulburatoare. - The New York Times Book Review Traducere din limba engleza de Bogdan Perdivara.

De la autoarea bestsellerului Cuplul din vecini #1 Bestseller Canadian • New York Bestseller • UK Sunday Times Bestseller    Karen si Tom Krupp sunt un cuplu fericit si au o casa minunata in nordul statului New York. Dar, intr-o seara, Tom se intoarce acasa si descopera ca sotia lui a disparut, indiciile sugerand ca totul s-a petrecut in mare graba. Tom se trezeste cu politia la usa si e informat ca sotia lui a avut un accident de masina pentru ca gonea cu mare viteza intr-o parte rau famata a orasului. Ajuns la spitalul unde Karen a fost transportata, descopera usurat ca sotia lui a avut noroc si nu s-a ales decat cu o comotie si cateva zgarieturi. Totusi, Karen nu-si poate aminti deloc ce cauta acolo. Karen se intoarce acasa cu Tom, hotarata sa-si continue viata. Dar apoi isi da seama ca lucrurile din caminul ei au fost miscate de la locul lor. Ceva nu e in regula. Cineva a fost in casa ei. Iar politia insista cu intrebarile. Pentru ca in aceasta casa fiecare e un strain. Fiecare are un secret pe care vrea sa-l tina ascuns.   Lapena stie sa dozeze magistral toate elementele surpriza, culminand cu finalul absolut memorabil. - Associated Press   Noul roman al lui Lapena e atat de captivant, incat pur si simplu nu-l poti lasa din mana. - Publishers Weekly   Ingenios si plin de suspans. Deznodamantul te va lua complet prin surprindere. - Purewow   Shari Lapena a lucrat ca avocata si profesoara de engleza inainte sa scrie fictiune. La Editura Trei, a aparut si Cuplul din vecini, thrillerul ei de debut, care a cunoscut un succes urias, devenind bestseller mondial. Fragment din roman: "Brigid isi bea cafeaua de dimineata, in timp ce razele soarelui intra si cad piezis pe covor. Bob a plecat deja la serviciu, disparand cu un pupic pe obraz. De ceva vreme, ei si lui Bob nu le merge bine. In cea mai mare parte a timpului, el e plecat, ocupat la serviciu. E patronul Casei Funerare Cruikshank. Dar cand e acasa - cand crede ca ea nu se uita - o priveste, parca ingrijorat pentru ea, preocupat de ce gandeste, de ce ar putea face. Dar nu-i pasa sincer cum se simte, isi spune Brigid. A incetat sa-i mai pese cu ceva vreme in urma. Acum ii pasa numai de felul in care faptele ei l-ar putea afecta pe el. Nu mai discuta despre asta, dar Brigid stie ca neputinta lor - esecul lor - de a avea copii a schimbat totul. Infertilitatea lor a transformat-o intr-o fiinta deprimata si irascibila, ceea ce l-a facut pe Bob sa se indeparteze de ea. Stie ca s-a schimbat. Era nostima, chiar un pic nesabuita. Credea ca poate sa faca orice. Dar acum se simte mai batrana, mai potolita, mai putin atragatoare, desi n-are decat treizeci si doi de ani. Brigid l-a vazut pe politist venind cu masina acum cateva minute, imediat dupa ce a plecat Bob. Se intreaba ce cauta politistul la familia Krupp. Tom e inca acasa. Are masina pe alee. In ultima vreme, traieste foarte mult in lumea ei. Stie ca nu-i face bine, dar n-o intereseaza sa-si gaseasca un serviciu nou si sa-si recalibreze asteptarile, cum o  incurajeaza Bob sa faca. Are o gramada de timp sa se gandeasca la diverse lucruri. Isi aduce aminte cand s-a mutat Karen aici. Tom era burlac cand cumparase casa - singurul barbat necasatorit intr-un cartier plin de familii (Ce amarata se simte Brigid; ea si Bob alesesera aceasta suburbie in mod special, ca locul perfect pentru a creste copii - copii pe care n-or sa-i aiba niciodata). Dupa aceea, Tom a inceput sa iasa cu Karen. Dupa ce s-au casatorit, Karen si-a pus amprenta asupra locului. Si-a pus amprenta asupra locului foarte repede. Zugravit, decorat, arhitectura peisagistica. Brigid a privit cum se petrece transformarea; fara indoiala, Karen avea ochi bun. Chiar de la inceput - inainte chiar sa se casatoreasca Tom si Karen - , Brigid s-a asigurat ca-i ureaza bun venit lui Karen in cartier. Brigid era cat se poate de prietenoasa. Karen paruse retinuta initial, dar incepuse rapid sa-i accepte prietenia, de parca ar fi tanjit dupa companie feminina. Ceea ce, banuia Brigid, chiar era adevarat, tinand cont ca venise de curand din alt stat si nu cunostea pe nimeni. Au inceput sa stea tot mai mult impreuna. Karen parea s-o pretuiasca sincer ca prietena, chiar daca nu-i venea usor sa-i faca si confidente. "

Romanele lui Marc Levy au fost traduse in 41 de limbi si au fost publicate in peste 20 de milioane de exemplare in lumea intreaga. - Acum, stai jos, trebuie sa vorbim, a spus umbra. M-am asezat turceste pe podea. Umbra a luat aceeasi pozitie, in fata mea. Aveam impresia ca statea cu spatele la mine, dar asta nu era decat efectul razelor de luna. - Tu ai o putere foarte rara, trebuie s-o accepti si sa te folosesti de ea, chiar daca te sperie. - Si ce sa fac cu ea? - Gaseste, pentru fiecare dintre cei carora le furi umbra, acea scanteie ce le va lumina viata, o frantura din memoria lor ascunsa, asta-i tot ce vrem noi de la tine. - Noi? - Noi, umbrele, a soptit cea careia ii vorbeam. Si daca adultul de acum l-ar intalni pe copilul care ai fost candva... Amuzant si tandru, Hotul de umbre este cel de-al unsprezecelea roman al lui Marc Levy. Marc Levy este cel mai citit autor francez contemporan din lume. Nascut in 1961, la Paris, el a avut parte de un parcurs profesional fascinant: a fost mai intai voluntar la Crucea Rosie, apoi antreprenor in SUA, dupa care fondeaza una dintre cele mai importante companii de arhitectura din Franta. Cariera sa de scriitor demareaza cu maximum de succes in anul 2000, cand publica romanul Si daca e adevarat…, vandut in intreaga lume in milioane de exemplare si ecranizat de Steven Spielberg (2005). Cartea a aparut in limba romana la Editura Trei, alaturi de celelalte romane ale lui Marc Levy: In alta viata; Te voi revedea; Prietenii mei, iubirile mele; Sapte zile pentru o eternitate; Copiii libertatii; Prima noapte etc.

Prefata de Gheorghe Craciun . Marea reusita a acestei carti vine, probabil, din incercarea de a transforma erosul in nodul gordian al celor doua aspiratii. Pe de o parte, dragostea eroului pentru Maitreyi ii da acestuia senzatia unei perpetue aventuri, compuse din sentimente irepetabile care indeamna la uitarea de sine. Pe de alta parte, eroina romanului se constituie in singurul punct fix al contemplatiei sale, fiind investita cu toate calitatile absolutului. Toata strategia narativa a discursului e orientata in aceasta directie, ceea ce face din Mircea Eliade unul dintre cei mai inteligenti constructori de universuri romanesti din toata, literatura romana. - Gheorghe Craciun   Fragment din romanul Maitreyi, de Mircea Eliade "As vrea sa marturisesc de la inceput si raspicat ca niciodata nu m-am gandit la dragoste in cele dintai luni petrecute in tovarasia Maitreyiei. Ma ispitea mai mult faptul ei, ceea ce era sigilat si fascinant in viata ei. Daca ma gandeam adesea la Maitreyi, daca in jurnalul meu din acel timp se gasesc notate o seama din cuvintele si intamplarile ei, daca, mai ales, ma turbura si ma nelinistea, aceasta se datora straniului si neintelesului din ochii, din raspunsurile, din rasul ei. Este adevarat ca spre fata aceasta ma simteam atras. Nu stiu ce farmec si ce chemare aveau pana si pasii ei. Dar as minti daca n-as spune ca intreaga mea viata din Bhowanipore - nu numai fata - mi se parea miraculoasa si ireala. Intrasem atat de repede si fara rezerva intr-o casa in care totul mi se parea neinteles si dubios, incat ma desteptam cateodata din acest vis indian, ma intorceam cu gandul la viata mea, la viata noastra, si-mi venea sa zambesc. Ceva se schimbase, desigur. Nu ma mai interesa aproape nimic din vechea mea lume, nu mai vedeam pe nimeni, in afara de musafirii familiei Sen, si incepusem aproape sa-mi schimb chiar lecturile. Incetul cu incetul interesul pentru fizica matematica a scazut, am inceput sa citesc romane si politica, apoi tot mai multa istorie. S-a intamplat insa altceva. Maitreyi ma intreba intr-o zi daca vreau sa invat bengaleza: mi-ar da ea lectii. Eu imi cumparasem deja, din cea dintai saptamana, un manual simplu pentru conversatia bengaleza, din care citeam pe ascuns, trudindu-ma sa prind intelesul acelor cuvinte pe care le striga Maitreyi cand era chemata sau cand se supara. Invatasem, astfel, ca "giace" inseamna "vin acum"; iar "ki vishan!" - pe care il auzeam in orice discutie - un fel de exclamatie si mirare, ceva cam "ce extraordinar!" Manualul meu nu prea m-a invatat mult, si cand Maitreyi mi-a propus sa luam lectii impreuna, am primit. In schimb eu trebuia sa-i dau lectii de franceza. Chiar in acea zi, imediat dupa masa, ne-am asezat la lucru, in odaia mea. Ma sfiisem intai sa luam lectiile in odaia mea si propusesem biblioteca, dar inginerul m-a sfatuit sa ramanem la mine, unde e mai multa liniste. (Eforturile vizibile pe care le facea Sen ca sa ma imprieteneasca cu Maitreyi si toleranta excesiva a d-nei Sen ma stinghereau tot mai mult, ma faceau banuitor, rautacios.(...) "

• Autor distins cu  Booker Prize  pentru literatura in 2002 Acum si un film de exceptie, in regia lui Ang Lee.   Pi Patel, fiul unui director de gradina zoologica din Pondicherry (India), are doua mari pasiuni: religia - viziteaza pe rind si cu egala fervoare biserica, sinagoga si moscheea - si animalele. Cind tatal lui Pi hotaraste ca familia va emigra in Canada, adolescentul politeist nici nu banuieste aventura ce-l asteapta. Nava pe care, alaturi de ai lui, Pi isi incepe calatoria peste ocean se scufunda. Putinii supravietuitori, adunati in pripa pe-o barca, fac cunostinta abrupt: o superba zebra oloaga, o hiena patata, un urangutan, un roi de gindaci si paraziti, Richard Parker - un tigru bengalez ametit de raul de mare - si, ingrozit de neasteptatii tovarasi de calatorie, Pi Patel. Legea junglei si conditiile precare ale Pacificului isi spun cuvintul si pe barca, supravietuind alaturi timp de 227 de zile, ramin Pi si Richard Parker. Ajunsi la tarm, tigrul dispare fara urma, iar Pi isi spune povestea celor ce-l asculta.

Aceasta carte face parte din colectia Anansi Clasic. Din autobiografia lui Tiberius Claudius, Imparat al Romanilor, nascut in anul 10 i.e.n., asasinat si zeificat in anul 54 e.n.   Una dintre marile carti ale vremurilor noastre. - The New York Times   Desconsiderat din cauza infirmitatii, tratat ca un inapoiat, dispretuit din cauza balbaielii sale, Tiberius Claudius Drusus Nero Germanicus a supravietuit intrigilor si otravirilor ce au marcat domniile lui Augustus, Tiberius si a nebunului Caligula, pentru a deveni Imparat al Romei in anul 41 d.Hr. Eu, Claudius, Imparat, prima parte a romanului vietii lui Claudius, scris sub forma unei autobiografii apocrife, este considerat un clasic modern al fictiunii istorice. Ecranizarea din 1976 este socotita si ea una dintre cele mai bune serii TV din toate timpurile.   O capodopera plina de intelegere a istoriei si profund captivanta: o realizare mareata a imaginatiei. - Hilary Mantel   Cum a ajuns Graves sa si-l aleaga pe Claudius ca narator, mi-e greu sa spun. Chiar daca a fost in urma unei indelungi deliberari sau daca a fost o hotarare luata iute, cert este ca nu se poate imagina un vehicul mai bun pentru a purta povestea primei jumatati de secol din viata Romei Imperiale – un cronicar ce a trait in chiar centrul ei putred. - Barry Unsworth   In lucrarea de fata dezvalui o serie de intamplari confidentiale. Dar, veti intreba, cine sunt confidentii mei? Iata raspunsul: ea se adreseaza posteritatii. Nu am in vedere nici pe stranepotii si nici pe strastranepotii mei, ci posteritatea foarte indepartata. Speranta mea e ca voi, eventualii mei cititori de peste o suta de generatii sau mai mult, sa aveti impresia ca va vorbesc direct, ca si cum as fi unul dintre voi, dupa cum Herodot si Tucidide, desi morti de mult, imi vorbesc mie. - Robert Graves   Nascut in 1895 la Wimbledon, Robert Graves este considerat unul dintre cei mai mari oameni de litere britanici ai secolului trecut. A luptat in Primul Razboi Mondial, fiind grav ranit in Batalia de pe Somme. Dupa incheierea razboiului, a scris un volum de memorialistica despre teribila inclestare mondiala, Good Bye to All That, considerat o capodopera a genului. Vanzarile excelente ale cartii i-au permis sa se stabileasca in Insula Mallorca, unde a inceput sa scrie seria romanelor istorice care i-au marit popularitatea. Pasionat de mitologia antica, este autorul unor monumentale studii de gen. In seria Anansi. Clasic urmeaza sa apara Claudius Zeul. Traducere din limba engleza de Silvian Iosifescu.

Nicio jucarie nu e mai frumoasa ca jucaria de vorbe. Copiii, ca si oamenii mari, sunt mai simtitori la vorbe decat la fapte, placandu‑le mai mult decat faptele facute, faptele povestite. Si, daca povestea miroase a minciuna si minciuna este ticluita bine, povestea le place mult; de unde un scriitor scoate invatul ca inchipuirea e mai adevarata decat adevarul si ca viata trebuie rascolita, ca sa fie scrisa pe placul cititorului mare si al ascultatorului. - Tudor Arghezi

Acest al cincilea roman din seria Stalpii Pamantului, a carui actiune este plasata in timpul Revolutiei Industriale, incheie o serie mai ampla de opt volume ce cuprinde cu maiestrie o istorie a ultimilor o mie de ani ai civilizatiei occidentale... Actiunea romanului incepe in universul imaginar Kingsbridge la sfarsitul secolului al 18-lea. Povestea se rezuma in jurul unui grup de familii legate intre ele, ale caror vieti sunt date peste cap de noua era a masinariilor. Personajele lui Follett sunt implicate in revolte si greve si se opun cu violenta in fata recrutarii obligatorie in armata. Parlamentul britanic intampina protestele cu noi legi represive care fac din criticarea actiunilor guvernului o noua crima... Greutatile si brutalitatea revolutiei industriale sunt intensificate de un razboi de 23 de ani intre Marea Britanie si Franta, un razboi care atinge punctul culminant in batalia de la Waterloo. Ca intotdeauna, Follett subliniaza rolul personajelor feminine atat pe timp de pace, cat si in timpul razboiului. Traducere din limba engleza de Alexandru Marinescu.

Prefata si referinte critice de Gabriel Badea. Ma simteam superior tuturor colegilor mei, macar pentru enormul efort pe care-l cheltuiam pentru a-mi adanci cultura [...] Dar eram mai mult decat atat. Ma aflam in plina criza de pubertate, ma descopeream, mai ales la intalnirile cu fete de varsta mea, cat sunt de timid si de neatragtor, in comparatie cu unii din prietenii mei. Criza aceasta a mers agravandu-se pana la sfarsitul lieceului. Probabil ca datorita ei n-am mai ajuns sa termin romanul. La un moment dat am simtit ca nu mai pot scrie decat la persoana I, ca orice fel de literatura, in afara de cea direct sau indirect autobiografica, n-avea nici un sens. Asa am inceput Romanul adolescentului miop [...] - Mircea Eliade, Memorii

In sudul scaldat in soare al Frantei, Emilie de la Martinieres, ultima din familia de aristocrati cu acelasi nume, mosteneste casa in care s-a nascut, de fapt, un castel minunat, inconjurat de vii. Dar proprietatea este grevata de datorii uriase - iar secretele pe care le ascunde sunt la fel de mari... Emilie descopera ce s-a intamplat cu familia ei in timpul razboiului, iar castelul insusi ii poate dezvalui informatiile de care are nevoie ca sa-si afle trecutul, prezentul si viitorul.   Iata o carte care te prinde in mreje. Este o poveste despre secrete de familie, spionaj pe timp de razboi si modul in care se pierde si se castiga loialitatea, o poveste perfecta pentru cei care apreciaza fictiunea istorica. - Booklist Fragment din volumul "Gradina cu lavanda" de Lucinda Riley:   "Avionul a aterizat gratios pe un camp, dirijat de lumina lanternelor pe care le fluturau niste maini invizibile de la sol. Pilotul s-a intors catre ei si le-a dat unda verde sa coboare. - Totul pare in ordine. La revedere, doamnelor si domnilor. Mult noroc, le-a spus, in momentul in care au coborat in iarba. - Bienvenue, le-a urat un barbat, urcand in fuga pe scara avionului, cu un pachet in mana. L-a azvarlit inauntru, a inchis usa si a venit repede sa-si cunoasca noii recruti. Avionul s-a pus in miscare, pregatindu-se de calatoria spre casa. Connie l-a urmarit cu invidie, regretand ca n-avea curajul fuga dupa el, sa urce si sa-si urmeze inima inapoi in Anglia. - Urmati-ma, le-a zis barbatul. Repede! Acum cateva minute trecut un camion nemtesc. E posibil ca nemtii sa fi auzit cand ati aterizat. Cei trei agenti, condusi de calauza, au traversat campul in graba, cu James la urma. Era o noapte frumoasa, senina si calda, iar masura ce Connie alerga, peisajul necunoscut ii trezea senzatii familiare. Franta isi pastra mireasma dintotdeauna: aerul uscat, parfumat cu arome de pin, atat de diferit de atmosfera umeda a satelor englezesti. Era inconfundabil.  In cele din urma, calauza a deschis usa unei cabane de lemn dintr-o padure deasa. Inauntru, pe podea, erau intinse saltele de paie cu paturi pe ele. Intr-un colt se afla o plita pe gaz, pe care calauza a aprins-o numaidecat cu un chibrit. - Trebuie sa ramanem aici pana maine-dimineata, cand se incheie ora stingerii. Dupa aceea va conducem la gara din Vieux-Briollay care e la douazeci de minute de mers cu bicicleta de aici, de unde fiecare isi vede de drumul lui. Faceti-va comozi pe cat posibil. Puneti uniformele de zbor in colt. O sa le lasati aici, le-a zis barbatul. Intre timp, ma duc sa fac o cafea. Connie si cei doi colegi de drum s-au dezechipat. Ea nu-l mai vazuse niciodata pe cel de-al doilea barbat. S-au asezat pe saltele, iar calauza le-a intins cate o cana emailata plina cu cafea. - Din pacate n-avem lapte, a spus el. Stiu ca voua, englezilor, asa va place. Connie ii era recunoscatoare pentru lichidul aromat si negru; era obisnuita cu taria lui. - Ma cheama Stefan, i-a informat calauza. Fiind singura femeie, banuiesc ca tu esti „Levantica", Madame. - Eu sunt „Intrusul", s-a prezentat James. - “Realistul”, a spus si barbatul necunoscut. - In numele Frantei, va urez bun-venit. Avem nevoie disperata de agenti britanici instruiti, le-a zis Stefan. Multi dintre colegii nostri, mai ales cei din Paris, au fost arestati in ultimele zile. Nu stim inca nimic despre soarta lor, dar banuim ca exista un tradator printre ei, altfel nu se explica descinderile atat de eficiente ale Gestapoului. Singurul sfat pe care vi-l pot da e sa nu aveti incredere in nimeni.”

Ce vraji a mai facut pisica mea. Povesti care torc, miauna si cer sa fie alintate Texte de: Ana Blandiana, Lidia Bodea, Gigi Caciuleanu, Denisa Comanescu, Marius Chivu, Catalina Dumitrescu, Mihai Fratila, Simona Kessler, Gabriel Liiceanu, Dan C. Mihailescu, Germina Nagat, Radu Paraschivescu, Alina Pavelescu, Tania Radu, Vlad Stroescu.   Ultimele cercetari in domeniu arata ca principala trasatura a pisicii e arta de-a suscita simpatie comportandu-se antipatic. Performanta nu e la indemana oricui, sa fim sinceri. Cand un om face lucruri nesuferite, el devine - in mod logic - nesuferit. Cand o pisica face lucruri nesuferite, ea devine - in mod ilogic - obiect al adoratiei. Suprematia felina e violenta, neta si implacabila. Pisica nu se simte datoare sa castige dragostea omului prin fapte bune. Si, in fond, de ce-ar face-o? Omul i-a dovedit deja ca-i apreciaza la fel de mult nazbatiile. Daca un copil darama un ghiveci cu mingea si intra cu pantofii innoroiati in sufragerie, risca o scatoalca sau macar o vorba de repros. Daca pisica sfasie perdeaua, franjureaza fotoliile abia cumparate, scamoseaza covorul cozonacindu-l cu ghearele si isi face nevoile in papucii de casa, o luam in brate si-o consolam pentru pocinogul pe care ni l-a pricinuit.   Cotizantii acestui volum felinofil au profesii, varste si experiente de viata diferite. Si se bucura impreuna - daca bucurie o fi asta - de foloasele si ponoasele notorietatii. Unul e coregraf, altul agent literar. Unul e filozof, altul prozator. Unul e fata bisericeasca, altul critic literar. Unul e poet, altul director de editura. Unul e psihiatru, altul se ocupa de Securitate. Umbrela sub care incap cu totii e din blana si are coada, oricat de suprarealista ar parea imaginea. In prezenta pisicii, ei isi leapada haina profesiei si, odata cu ea, sobrietatea posturii publice. Apelativele de curtoazie se topesc, protocolul se destrama si colocatarii felinelor raman Otilia, Gigi, Gabriel, Denisa, Marius, Germina, Dan C., Catalina, Mihai, Simona, Vlad, Tania, Lidia, Alina, Radu etc. - Radu Paraschivescu

Un nou thriler din seria Jack Reacher Urmarea teribilului 61 de ore… Lee Child este unul dintre marii povestitori ai genului thriller. - The Times   In "tinutul porumbului" din Nebraska exista un mister sinistru… iar Jack Reacher se trezeste direct implicat in el. Mai intai, se pune rau cu clanul Duncan, care a terorizat si domina intregul tinut. Dar ceea ce nu-l lasa pe Reacher sa plece este cazul nerezolvat, vechi de decenii, al unui copil disparut. Cei din clanul Duncan vor ca Reacher sa dispara – si nu incearca sa ascunda doar secretele din trecutul lor. Caci, oricat de periculosi ar fi, ei se afla doar pe treapta de jos a unei adevarate retele a criminalitatii, extinse pe o jumatate de glob. Pentru Reacher, ar fi fost mult mai logic sa fuga cat mai departe de necazul care-l paste. Insa, pentru fostul politist militar, asa ceva e imposibil. Jack Reacher este un outsider singuratic, intr-o masura si mai mare decat Lisbeth Salander, eroina trilogiei Millennium a lui Stieg Larsson. Amandoi sunt razbunatori care actioneaza dominati de instincte atavice. - The Sunday Times Nu te apuca sa citesti acest roman daca n-ai mai mult timp la dispozitie, pentru ca e greu sa-l lasi din mana… Lee Child reuseste sa creeze un suspans incredibil. - Associated Press   Lee Child este unul dintre cei mai mari autori de thrillere din lume. Cartile sale se afla constant pe liste de bestselleruri de ambele parti ale Atlanticului si sunt publicate in peste o suta de tari. Dupa doua dintre romanele sale au fost realizate ecranizari de exceptie: Jack Reacher, bazata pe romanul One Shot, si Jack Reacher: Sa nu te intorci niciodata, care a fost lansata in toamna anului 2016. La Editura Trei, au aparut sapte romane din seria Jack Reacher: Scoala de noapte, 61 de ore, Convinge-ma!, Ghinioane si incurcaturi, Personal, Urmarit si Sa nu te intorci niciodata!. Din seria Jack Reacher fac parte: •  Capcana Margrave •  Sa nu gresesti •  Un glont la tinta •  Ghinioane si incurcaturi •  61 de ore •  Merita sa mori •  Urmarit •  Sa nu te intorci niciodata! •  Personal •  Scoala de noapte •  Filiera de la miezul noptii •  Convinge-ma •  Timpul trecut •  Luna albastra •  Santinela •  Fara al doilea nume       Fragment din romanul "Merita sa mori" de Lee Child:       „Reacher scoase din buzunar Glockul iranianului, se repezi la portiera soferului, trase brusc de ea si, dandu-se un pic in spate, indrepta pistolul spre cel aflat la volan. In general, nu era un fan al arestarilor spectaculoase, dar experienta indelungata il invatase ce manevre dadeau rezultate in cazul unor subiecti socati si imprevizibili, asa ca tipa: DA-TE JOS DIN MASINA DA-TE JOS DIN MASINA DA-TE JOS DIN MASINA, cat de tare putea, si putea indeajuns de tare, dupa care Reacher se napusti asupra lui, tragandu-l cu forta din masina, trantindu-l si tintuindu-l cu fata la asfalt, cu genunchiul infipt in salele individului, proptindu-i teava pistolului in ceafa, in tot acest timp tipand NU MISCA NU MISCA NU MISCA, neuitand sa se uite peste umar, dupa alte lumini.      Nu erau alte lumini. Nimeni nu venea. Nu existau intariri. Individul nu daduse telefon. Planuise sa actioneze singur, ca sa nu imparta gloria cu nimeni. Conform asteptarilor.     Reacher zambi.     Firea omeneasca.     Scena era linistita. Nimic de auzit, in afara de ralantiul rabdator al Malibu-ului. Nimic de vazut, in afara de farurile inalte care luminau acostamentul indepartat. Aerul era incarcat de mirosuri de cauciuc ars, frane incinse, benzina si ulei. Jucatorul de fotbal statea complet nemiscat. Era si greu sa se miste, avand in spinare toata greutatea lui Reacher si un pistol infipt in ceafa, prin minte perindandu-i-se imaginile vazute la televizor cu arestari facute de echipele SWAT. Poate ca fusesera reportaje reale. Din cand in cand, si baietii de la tara sunt arestati, la fel ca oricare altii. Si lucrurile se derulasera extrem de rapid, numai intuneric, harmalaie, imagini incetosate si panica, destul ca individul sa nu fi apucat sa-i vada fata lui Reacher sau sa-l recunoasca dupa descrierea din atentionarile sefilor Duncan. Poate ca tanarul nu apucase sa puna lucrurile cap la cap si acum astepta ca un civil cuminte sa-i explice politistului ca e nevinovat, asa cum fac oamenii in general. Ceea ce lui Reacher ii crea o problema minora. Pentru ca urma sa faca  tranzitia de la o arestare pe care individul se poate s-o fi considerat legitima direct la ceva despre care tanarul ar fi stiut sigur ca e o incercare totalmente ilegala de rapire. Si era vorba de ditamai matahala. Un metru nouazeci si opt sau chiar mai mult. Peste o suta treizeci de kilograme. Era imbracat cu o geaca de fotbal mare si rosie si blugi largi ca niste salvari. Incaltarile erau mari ca niste barci.      — Spune-mi cum te cheama, zise Reacher.      Barbia, buzele si nasul individului erau lipite de asfalt.      — John, spuse el icnit, cu un mormait, o expiratie slaba, linistita si nedeslusita.     — Nu Brett? intreba Reacher.     — Nu.     — Asta-i bine.     Reacher isi muta greutatea, intoarse capul individului, ii infipse Glockul in ureche si-i vazu albul ochilor.      — Stii cine sunt?      — Acum stiu, spuse tipul culcat la pamant.”

O poveste de dragoste devoratoare si autodistructiva Invitatia la vals este unul dintre cele mai apreciate romane ale literaturii interbelice, iar in cei aproape nouazeci de ani scursi de la prima sa aparitie, in 1936, a fost publicat in zeci de editii. Drumes spune povestea de dragoste dintre Tudor si Micaela, o experienta macinata de excese emotionale, gelozie si jocuri ale seductiei. O poveste de dragoste sau o poveste despre razbunare? Si una, si alta, Invitatia la vals da ritmul unui dans ametitor - iar nicidecum un simplu vals -, care-o sa te lase fara rasuflare.    Tudor, pentru care femeile nu mai reprezinta un mister, este intrigat de lipsa de interes a Micaelei si vrea cu orice pret sa o seduca. Tanara studenta, aparent neclintita in fata declaratiilor acestuia, se lasa atrasa intr-un joc al voluptatii ale carui reguli ii sunt necunoscute. Dragostea celor doi protagonisti, prinsi in valtoarea pasiunii, este o continua lupta de cucerire, devoratoare si autodistructiva.   "Tudor si Micaela - personajele centrale ale acestui roman - nu se gandesc ca an eye for an eye makes the whole world blind, iar setea lor de razbunare te face sa te intrebi unde se termina dragostea si incep orgoliile. Si, mai ales, pana unde poti merge manat de ambitia diabolica de a-l face sa sufere pe omul pe care-l iubesti cel mai mult." - Beatrice Feleaga

Irina Binder  nu se citeste, se simte, iar cea mai bine vanduta autoare din Romania revine cu volumul 4 al seriei Fluturi , o continuare ce reda complet glasul inimii, devenind o confesiune a sufletului care vrea sa cunoasca orizonturi pline de iubire, speranta si adevar. O maturizare literara, o serie revizuita, un succes rasunator!    Timp de sapte ani, cititorii seriei Fluturi si-au dorit o continuare a seriei si i-au trimis Irinei Binder mii de mesaje in care i-au marturisit ca le este dor de personajele ei care au scris istorie in randul povestilor de dragoste. Astfel, cea mai bine vanduta autoare din Romania lanseaza acum volumul patru, un volum al maturizarii ei literare, dovedindu-ne, inca o data, ca este un maestru al emotiei, atingand cele mai sensibile corzi ale trairilor umane autentice.   Un fenomen in Romania, seria Fluturi  este pregatita sa-si intinda aripile spre noi suflete care sa se bucure de ea in varianta revizuita si adaugita.   Fluturii se nasc, traiesc si se sting, dar povestile Irinei Binder sunt nemuritoare…   Volumul patru este cel care intregeste seria Fluturi  si reda complet si nuantat glasul inimii, devenind o confesiune a sufletului care nu poate sta incatusat, caci vrea sa cunoasca orizonturi pline de iubire, speranta si adevar.   Dorind ca sufletele lor sa ramana unite pentru totdeauna, Irina si Robert trebuie sa suporte povara sentimentelor. Lectiile de viata sunt inevitabile, iar cei doi inteleg ca iubirea lor transcende timpul si spatiul. Ea nu se masoara in kilometri, nu are nevoie de maini ce se ating sau de buze ce se unesc - dragostea lor, pur si simplu, dainuie. Insa vor fi nevoiti sa-l infrunte pe Matei... Va intelege el, oare, ca nu distanta desparte oamenii, ci apropierea fortata, care face inima sa se simta ca intr-o colivie din care fluturii nu isi mai pot lua zborul?   Pur si simplu fascinant, acest nou volum al seriei devine o sursa de inspiratie si de reflectie, incurajandu-ne pe fiecare dintre noi sa traim din plin viata, cu toate apusurile, rasariturile, ploile, florile si, mai ales, cu fluturii sai.   Am simtit cum inimile personajelor bat la unison cu a mea! Volumul patru a fost o calatorie emotionanta prin universul profund al emotiilor umane. Fiecare pagina a fost ca un tablou care mi-a atins sufletul, iar personajele au fost mult mai mature ca in celelalte carti. O lectura minunata, care m-a insotit mult timp dupa ce am inchis cartea. - Ana C.   O carte care m-a facut sa cred din nou in puterea extraordinara a iubirii. Cuvintele Irinei Binder m-au emotionat profund. Fiecare fraza din noua ei carte m-a fermecat si m-a transportat intr-o lume plina de emotii. Ca si cum as fi calatorit prin propriul univers interior, fiecare pagina a fost un parcurs magic, pe care mi-am dorit sa-l reincep imediat ce am ajuns la sfarsit. - Cori D.   Fiecare capitol a fost ca o promisiune a fericirii si a intelegerii profunde. Cuvintele Irinei Binder au patruns in inima mea ca o sageata a iubirii, facandu-ma sa simt ca fiecare fraza a fost scrisa special pentru mine. Am simtit ca am trait alaturi de personaje, am ras si am plans odata cu ele, iar la final am ramas cu o senzatie de bucurie si multumire ca am avut onoarea sa citesc o astfel de carte. - Cristina M.   M-am simtit coplesita de emotii, iar cand am inchis cartea, am plans. In timpul lecturii am avut o senzatie de melancolie dulce-amara si de satisfactie ca am avut onoarea de a fi impreuna in aceasta calatorie minunata. - Bianca S.

• Roman castigator al Bolsaia Kniga 2021 - Premiul cititorilor  • Autoarea bestsellerului Din cer au cazut trei mere   Un secol de istorie armeana, vazut prin prisma femeilor dintr-un orasel de munte, se desfasoara in Simon, noul bestseller international al scriitoarei Narine Abgarian. Simon ne atrage intr-un vartej de povesti, in care duritatea vietii se ingemaneaza cu delicatetea iubirii, iar tragicul si sumbrul se intretes cu umorul si exuberanta. Intr-un orasel din Armenia, moare zidarul Simon. A avut o viata lunga, s-a bucurat de respect, dar a fost cunoscut si pentru numeroasele aventuri amoroase. La inmormantare se aduna toate femeile pe care le-a iubit candva: Susanna, prima iubire, fata cu o copilarie bantuita de tenebre, Eliza, modesta, iubitoare, tradata de propriul sot, Sofia, frivola si plina de viata, dar marcata de suferinta numeroaselor sarcini pierdute, Silvia, internata candva abuziv intr-un spital de psihiatrie, fara dreptul de a-si mai vedea copilul... Pentru ele, iubirea lui Simon va fi vraja care le va schimba complet viata. Si sa nu uitam de Melania, sotia care invata cu timpul sa se resemneze cu aventurile lui, dar nu pregeta sa puna la cale din cand in cand cate-un scandal cu tipete si vesela sparta, pentru a-si pastra demnitatea, sau de Sasia Vardanus, personajul aproape magic, care insoteste ca un fel de cor antic povestea fiecareia dintre femei. Alcatuit din povesti de viata rascolitoare, romanul lui Narine Abgarian este intelept intr-un sens aproape biblic. - Anna Delianidi    Simon ne face cunoscute povestile a patru femei capabile sa poarte pe umerii lor un secol enorm, cu foamete si epidemii, cu razboaie si genocid, cu cenusiul opresiv al puterii sovietice. - thebookadvisor Cel mai recent roman al lui Narine Abgarian, intitulat laconic Simon, pare sa se inspire din atmosfera cinematografica a filmului lui Francois Truffaut Barbatul care iubea femeile. Scriitoarea insasi este cea care ofera un indiciu in acest sens, citandu-l explicit pe maestrul curentului Nouvelle Vague in a doua parte a cartii. Ambele opere incep cu o pierdere. Un barbat a murit, iar femeile care l-au iubit isi amintesc de el. Nu este o coincidenta faptul ca se apeleaza la Truffaut, un cineast inclinat in mod natural sa sondeze sufletul feminin cu o perspicacitate instinctiva. Dar Simon, protagonistul lui Abgarian, iubeste femeile. Ele sunt cele care il tin in viata. Iruptia sa neasteptata in existentele lor, marcate de experiente extrem de dureroase, este aproape cathartica. - Riccardo Cenci Traducere din limba rusa de Luana Schidu. Fragment din cartea "Simon" de Narine Abgarian:  "A fost cea mai lunga idila a lui Simon. S-a prelungit aproape un an si jumatate si s-a incheiat cu o scena urata facuta de Melania. Afland despre ultima aventura a sotului ei, ea s-a dus la fabrica de conserve si a facut scandal in biroul directorului, cerand ca angajata care ducea o viata rusinoasa pentru o femeie sovietica sa fie pusa in discutie in cadrul colectivului. Directorul, asigurand-o ca se va ocupa de asta numaidecat, a condus-o afara, iar Silviei nu i-a spus nimic. Ea insa a aflat despre cele petrecute de la secretara si, arzand de rusine, a plecat acasa fara sa ceara voie. A aflat de isprava si Simon - Melania i-a povestit totul cu gura ei cand a venit de la lucru. Pentru ca se racorise in cabinetul directorului, acum vorbea cu sotul ei pe un ton rece si instrainat: da, am fost la mandra ta la fabrica, da, am cerut sa fie facuta de rusine in fata colectivului, tu ce-ai fi vrut, sa vin la fabrica de relee si sa cer sa fii tu pedepsit? El a pasit peste vesela sparta, pe care ea intentionat n-o stransese, si a iesit din casa. Ea nu s-a apucat sa strige dupa el, stia ca nu pleaca nicaieri, cei trei fii il tineau legat zdravan: cineva care a crescut fara parinti n-o sa-si paraseasca niciodata copiii.  In ciuda lipsei de echivoc a situatiei, Melania era roasa de remuscari. La urma urmelor, ar fi putut sa se duca la Silvia si sa vorbeasca cu ea, sa faca scandal la ea acasa. A vrut s-o loveasca mai tare. Pentru ce? Silvia merita asta mai putin ca oricine. In fond, era singura pe care berdenii n-o judecau si n-o barfeau. De aceea si statuse Melania atata timp in nestiinta - nimeni nu se grabise sa-i deschida ochii asupra noii legaturi a sotului ei. Pesemne fiecare chibzuise in sinea lui ca Silvia, inchisa in ea si izolata cum era, merita farama ei de bucurie femeiasca, si chiar daca pentru asta era nevoie sa aiba relatii cu un barbat insurat, fie si-asa. Tocmai aceasta tacere conspirativa a tuturor o ranise pe Melania. Pentru prima data nu mai era ea cea care suferea nemeritat, cea compatimita si inteleasa, ci parca in plus, ba chiar nelalocul ei. De fapt, aceasta suparare fusese pricina scenei sale la Silvia la serviciu, voise nu numai sa i se faca dreptate, ci si s-o puna la punct in public pe rivala ei. Stia foarte bine ca, procedand astfel, o injoseste nu numai pe aceasta, ci si pe sotul ei si pe ea insasi, dar nu avea ce face. Iar acum, stand pe cioburile de vesela, varsa lacrimi amare, dojenindu-se pentru razbunarea ei nedemna. Cu toata impetuozitatea si aplecarea ei spre scandal, Melania ramanea mereu un om milos si cu suflet mare, si asta si pretuia cel mai mult Simon la ea."

Traducere si note de Ovidiu Constantinescu si Isabella Dumbrava   Fratii Karamazov, cel din urma si cel mai complex roman al lui Dostoievski, este in acelasi timp povestea scrisa magistral a unui paricid si o meditatie filosofica asupra intrebarilor esentiale ale umanitatii: existenta lui Dumnezeu, liberul-arbitru, natura colectiva a vinei si consecintele dezastruoase ale rationalismului. Intruchipind patru ipostaze fundamentale ale individului, fratii Karamazov au, fiecare, motive bine intemeiate, desi de naturi diferite, sa-si ucida tatal, mosierul Fiodor Pavlovici Karamazov, care duce o viata amorala si desfrinata. Moartea neasteptata a acestuia arunca suspiciuni asupra tuturor celor patru frati si da nastere la numeroase teorii, Dostoievski exploatind cu o abilitate remarcabila filonul politist al povestii, ce creeaza un suspans capabil sa sustina intreaga structura romanesca. Autor recomandat de George Banu in cadrul proiectului Libris, "Oameni si carti". Fragment din cartea "Fratii Karamazov" de F.M. Dostoievski: "Se povesteste, de pilda, ca odata, in vremurile stravechi ale crestinismului, un frate n-ar fi indeplinit ascultarea data de staretul sau, pe care l-a parasit, fugind din manastire si trecind in alta tara, adica din Siria in Egipet. Acolo, dupa o viata indelungata plina de fapte minunate, s-a invrednicit sa patimeasca pentru credinta si sa moara ca un mucenic. Drept pentru care Biserica s-a gindit ingroape cu cinste trupul neinsufietit, socotindu-l din momentul acela printre sfinti; insa in clipa in care, diaconul a rostit „iesiti cei chemati", sicriul, in care se aflau rarnasitele sfintului, s-a smuls din loc si a zburat afara din biserica. Lucrul acesta s-a repetat de trei ori. Abia atunci a iesit la iveala ca sfmtul mucenic incalcase ascultarea pe care o datora staretului sau, parasindu-l si, prin urmare, cu toate slavitele sale fapte, nu putea dobindi iertarea pacatelor fara dezlegarea acestuia. Asadar, ingropaciunea nu s-a putut, indeplini decit dupa ce l-au chemat pe staret sa-i dea dezlegarea. Fireste, nu este decit o veche legenda, dar iata mai jos un caz autentic si ceva mai recent. Un calugar din zilele noas-tre venise sa-si caute mintuirea la Muntele Athos, cind, intr-o buna zi, staretul sau i-a poruncit sa paraseasca manastirea pe care o indragise ca pe un sfint lacas si un liman linistit si sa plece spre Ierusalim, sa se inchine la locurile sfinte, ca dupa aceea sa se intoarca in nordul Rusiei, undeva in Siberia. „Acolo ti-e locul, nu aici." Calugarul, uimit si vrednic de prins, s-a inflintat la patriarhul ecumenic de la Constantinopol cerindu-i dezlegarea; patriarhul i-a raspuns ca nu este nicidecum in masura sa-l dezlege si ca nu exista pe toata fata pamintului si nici nu e posibil sa existe o putere care sa-l dezlege de ascultarea primita in afara de staretul insusi."

Viata lui Morgan Kincaid se schimba datorita unui moment fatidic. Pe cand se intorcea acasa de la serviciu, o femeie o roaga sa ii tina bebelusul, si, inainte ca Morgan sa poata sa o opreasca, aceasta se arunca in fata unui tren. Morgan nu are idee cine era femeia si nu poate sa inteleaga ce anume o manase catre un gest atat de disperat. Dar, mai ales, Morgan nu stie de ce femeia i-a spus pe nume. Atunci cand politia o ia ca sa ii puna cateva intrebari, Morgan afla ca numele femeii era Nicole Markham si ca ocupa functia de CEO la compania de produse sport Breathe. Din pacate, nu exista martori care sa ateste povestea lui Morgan, si astfel ea devine principala suspecta. Ca sa isi demonstreze inocenta, Morgan incearca sa investigheze ultimele zile ale lui Nicole, fara sa isi dea seama ca este ea insasi in pericol... Traducere din limba engleza de Codrina Vodnitchi.

Totul a inceput cu o scrisoare. Si s-a sfarsit cu o poveste de dragoste.   In fiecare decembrie, Josie le trimite o scrisoare parintilor sai pe care i-a pierdut cu mult timp in urma, intr-o noapte de Craciun.   Intodeauna le scrie aceleasi cuvinte: "Mi-e dor de voi mereu."   Numai ca, anul acesta, calatoria catre cutia postala ii este intrerupta brutal, cand se izbeste cu bicicleta de un strain misterios, Max, care ii va schimba cursul vietii.   Josie a crezut tot timpul ca e singura persoana care nu sarbatoreste Craciunul, dar descopera ca si Max are motive intemeiate sa faca acelasi lucru, iar cei doi ajung sa petreaca impreuna sarbatorile. Indragostita pana peste cap, Josie e convinsa ca si-a descoperit iubirea vietii, pana cand Max dispare fara urma si fara sa-si ia macar ramas-bun.   Soarta ii va aduce insa din nou laolalta, tot inainte de Craciun. Oare vor reusi sa ramana impreuna de aceasta data?   O poveste de dragoste tulburatoare, o pledoarie pentru viata si iubire care o sa inmoaie toate inimile si o sa va cuprinda ca intr-o imbratisare plina de caldura inainte de Craciun. - Josie Silver , autoarea bestsellerului O zi de decembrie   Un roman care o sa va franga inimile si pe care n-o sa-l puteti uita! - Publishers Weekly Traducere din limba engleza de Cristina Nan.   Fragment din cartea "Scrisoarea de Craciun" de Emily Stone: "Dintre toti oamenii din lume, Max se afia aici, la nunta prietenei ei. Aici, in compania superbei lui iubite, in vreme ce ea, complet si evident singura, sedea alaturi de unchiul gras al lui John. ti venea sa se dea cu capul de masa. Ii venea sa se ridice si sa plece, ca sa nu fle nevoita sa dea ochii cu el, ca sa nu trebuiasca sa zambeasca, prefacandu-se ca l-a uitat si ca nu s-a mai gandit deloc la el de cand dadusera nas in nas la New York si ca, desigur, Max nu avea nicio legatura cu intoarcerea ei acasa. Insa nu putea face nimic din toate astea. Tot ce putea face era sa-l priveasca traversand camera spre ei, cu un aer neobisnuit de tulburat, cu parul castaniu usor ravasit, cu mansetele camasii gri-inchis incheiate necorespunzator si cu cravata putin stramba. Era mai slab decat ultima data cand il vazuse, si-a zis in sinea ei, si usor palid, de parca i-ar fi prins bine un pui de somn, dar in rest arata la fel de chipes ca intotdeauna si se deplasa cu aceiasi pasi mari pe care si-i amintea atat de bine. - Ai cam intarziat, nu? a suierat Erin cand el s-a asezat. Max a ingaimat cateva scuze, si-a indreptat cravata - refuzand cu un gest din mana ajutorul lui Erin apoi s-a uitat peste masa, fix la Josie. Si-au sustinut privirea si Josie si-a simtit inima tresarind, desi a refuzat sa se uite in alta parte si astfel sa-si tradeze tulburarea. In clipa aceea nu-i pasa daca persoanele de la masa taceau sau discutau. Max a dat discret din cap, apoi si-a dres glasul. - Buna, a salutat scurt. Nu parea surprins sa o gaseasca aici, a constatat Josie cu amaraciune. Sedea cu spatele drept, poate putin incordat, dar o privea fix in ochi. E posibil sa fi stiut ca ea o sa vina, si-a zis Josie in sinea ei, avand in vedere a cui nunta era, pe cand ea habar n-avusese. El facuse cunostinta cu Laura si cu John, nu? Trebuie sa fi stiut ca ea va veni la nunta prietenei sale. Josie i-a raspuns cu un gest din cap. - Buna! a rostit cu o vocea calma si relaxata, ceea ce era bine. A luat inca o gura de sampanie, incercand sa-si controleze bataile inimii si pulsul ce i se zbatea la incheietura. Se scursesera aproape cinci luni de cand il lasase in galeria aceea din Brooldyn si de-atunci nu-l mai vazuse si nu mai auzise nimic de el - si, sincer, nici nu incercase sa-l contacteze. De ce-ar fi facut-o? Amandoi aveau cate o relatie si, desi a ei se destramase, se parea ca a lui nu se incheiase."  

Aceasta carte s-a nascut din durerea mea, din vinovatia mea, din iubirea mea, din suferintele mele, din visele si sperantele mele. Pe scurt, s-a nascut din zonele vulnerabile ale inimii mele - Zoulfa Katouh   Inainte de izbucnirea revolutiei siriene, Salama e o fata fericita dintr-o familie armonioasa, unita prin afectiune si traditie. Are 18 ani, studiaza farmacologia si se bucura de casatoria dintre fratele ei, Hamza, si prietena ei de suflet, Layla. Dupa ce incepe razboiul, totul se schimba. Ea ajunge sa indeplineasca atributii de chirurg la spitalul local, din lipsa de personal si un numar crescand de victime, membrii familiei ei isi pierd viata sau dispar in razboi; singura supravietuitoare e Layla, cumnata ei gravida. Spitalul, responsabilitatea fata de compatriotii ei, si ulterior, iubirea care se naste intre ea si tanarul protestatar Kenan o indeamna sa ramana, desi fiecare moment e o noua amenintare letala. Grija fata de Layla si copilasul acesteia o sileste sa negocieze emigrarea. Vei sta cu sufletul la gura urmarind aceste destine fragile si emotionante intr-un context tragic.   Cum ii supravietuiesti durerii? Cat timp infloresc lamaii, speranta nu va muri niciodata... Am pus mana pe aceasta carte si mi-a fost imposibil sa ma despart de ea. Zoulfa Katouh scrie o poveste prin care traiesti organic, cu mintea si cu inima, revolutia care a inceput in Siria in 2011 si continua si in zilele noastre. Insa puritatea primei iubiri are forta sa dizolve chiar si ororile razboiului. Am plans de durere, de furie, si intr-un final, de bucurie, pentru ca, dincolo de tragedii, de suferinta este o carte a sperantei, a iubirii care straluceste chiar si in culmile disperarii. Razboiul e devastator. Dar aceasta poveste e devastator de frumoasa. Lectura ei va lasa urme adanci in interiorul tau si dorinta suprema de a lasa, in exteriorul tau, o lume mai buna. - Mihai Morar   Proza lirica a lui Katouh, combinata cu o imagine emotionanta a primei iubiri, dezvaluie fara ezitare sacrificiile revolutiei si curajul necesar sa lupti pentru valorile in care crezi. - Publishers Weekly   Decizia de a-ti parasi tara natala nu e una usoara, Ar fi greu de inteles, daca nu ar exista povesti ca aceasta, care dezvaluie cu atentie si empatie traumele care duc la astfel de decizii dureroase. - Booklist   O fresca realizata cu maiestrie a costurilor oribile ale opresiunii si ale violentei; un contrast intre o imagine plina de compasiune si o criza umanitara de lunga durata, responsabila pentru suferinte omenesti de nemasurat. - NPR   Un studiu transant al perioadei de inceput a revolutiei siriene, utilizand tehnici narative sofisticate si neasteptate si revelatii surprinzatoare. - Horn Book   O poveste sfasietoare despre razboi, pierderi, familie si iubire, despre cautarea alinarii in toiul nebuniei si a sperantei in tragedie, Cat timp infloresc lamaii e o poveste fenomenala, un studiu patrunzator al Siriei care a fost odata si al Siriei de acum. O carte pe care trebuie s-o citesti. - Sabaa Tahir , autoarea bestsellerului de pe locul 1 in New York Times An Ember in the Ashes.   Ravasitoare si lirica, Cat timp infloresc lamaii vesteste o voce noua si impresionanta a literaturii young adult. Romanul cutremurator de frumos il provoaca pe cititor sa-si deschida inima si mintea spre revolutia care continua in Siria, impotriva unui dictator nemilos - unul care a pus capat mult prea multor voieti si a silit aproape 13 milioane de sirieni sa se refugieze dn tara lor natala. Zoulfa Katouh ne aminteste de puterea impresionanta a iubirii, a sperantei si a tenacitatii, chiar si in circumstantele cele mai disperate. O lectura sublima, convingatoare, pe care nu vei putea s-o lasi din mana. - Samira Ahmed , autoare de bestsellere New York Times.   Stralucitoare, splendida, plina de forta, Cat timp infloresc lamaii iti va marca profund sufletul si iti va transforma viziunea asupra iubirii, a pierderilor, a capacitatii umane de a rezista nenorocirilor si a sperantei care planeaza asupra a tot. - S. K. Ali , autorul cartii Love From A to Z.

Colectia Clasicii Literaturii Universale ofera iubitorilor de lectura traduceri ale cartilor-cheie, a caror repunere in discutie coincide cu fiecare noua generatie de cititori.   Dorinta de a crea o societate utopica este pervertita din cauza poftei de putere a unei minoritati manipulatoare, de modul in care nivelul educatiei poate favoriza dominatia unora asupra altora. Dincolo de mesajele de filosofie politica ale acestui mare roman alegoric, Ferma Animalelor si-a conservat actualitatea literara mai ales prin lipsa de emfaza, prin mixul de ludic si tragic, prin fraza esopica si, in acelasi timp, atat de transparenta. Lucian Pricop   Revista Time a inclus Ferma Animalelor in lista celor mai bune 100 de romane din toate timpurile.

Unul dintre romanele-cult ale secolului XX, 1984 figureaza si azi intre bestsellerurile internationale, iar aceasta constanta se datoreaza legaturii intre povestea distopica imaginata de Orwell si mutatiile din organizarea societatii umane in ultimul veac, iar statisticile de vanzare valideaza o teorie de filosofia limbajului: puterea asupra cuvintelor poate fi folosita de politic pentru a mentine oamenii intr-o stare de precaritate culturala. Falsificarea, exagerarea, dramatizarea sunt toate metode pe care guvernele le folosesc, dupa niste reguli pe care le-a intuit Orwell, pentru a manipula. - Lucian Pricop

• A utor distins cu Premiul Nobel  pentru literatura Pe vremuri detinea un magazin de mobila, avea o casa si era sot si tata. Acum este un solicitant de azil sosit din paradis. Tacerea este singura lui aparare.   In acest timp, Latif Mahmud, un personaj important din trecutul lui Saleh, duce o viata singuratica in apartamentul sau din Londra. Cand cei doi se intalnesc intr-un orasel englezesc de pe tarmul marii iese la iveala o poveste complexa, o poveste despre dragoste si tradare, despre seductie si posedare, despre oameni incercand din rasputeri sa gaseasca o anume stabilitate in tumultul epocii lor. Dureros de bun... mai mult decat un roman elocvent: unul necesar... rafinat, de o eleganta aparte si captivant de la prima pana la ultima pagina. - Sunday Telegraph Povesti impletite delicat si dezvaluite treptat, care se desfasoara pe tot globul... un roman uluitor si superb... De la primele randuri stim ca suntem in mainile unui scriitor autentic, ale unui om care are ceva de spus despre lume. - The Observer O naratiune exceptionala... personajele surprind permanent, fiind mai bune, mai tandre, mai curajoase decat si-au inchipuit ele insele sau ceilalti. - Independent on Sunday Splendid si emotionant. - Daily Mail Traducere din limba engleza de Andreea Nastase. Fragment din cartea de "Pe tarm" de Abdulrazak Gurnah: "Asadar, iata evenimentele care s-au napustit asupra mea. Despre multe mi-e greu sa vorbesc fara emotie, iar unele ma umplu de durere, dar jinduiesc sa le descriu, sa le prezint ca pe niste ilustrari ale epocii mele si ale micimii vietii noastre duplicitare. O sa fiu succint; am incercat sa nu zabovesc asupra lor de teama ca amaraciunea si neajutorarea sa nu distruga pana si putinul care mi-a mai ramas. Am avut multi ani sa ma gandesc la ele si sa le pun pe cantarul universului, si din acest punct de vedere am invatat ca pot sa traiesc cu zgarieturile si scrantirile mele cand altii trebuie sa indure niste acte de cruzime intolerabile. Dupa nationalizarea bancilor din 1967, eveniment care ne-a fost anuntat la radio cu surle si tobe de insusi presedintele republicii, am fost convocat de managerul fostei banci Standard, acum Banca Populara, care mi-a cerut sa lichidez creditul pe care-l luasem de la ei. M-am dus la banca sa-mi pledez cauza; desi aveam dreptatea de partea mea si ma angajasem sa achit imprumutul in cinci ani din care trecusera numai doi, nu era momentul sa invoc drepturi si chestiuni legale. M-am dus la banca sa-i cer directorului ingaduinta. Dupa nationalizare fusese schimbat tot personalul cu functii importante, alcatuit in majoritate din straini, de teama sabotajului. Noul manager a refuzat sa ma primeasca, iar un asistent mi-a explicat ca solicitarea de lichidare a creditului nu era negociabila. Actionau la instructiunile agentiei guvernamentale competente. Strainii taiasera orice finantare clientii retrasesera sume mari in ultimele luni, asa ca se cerea rambursarea tuturor imprumuturilor. Cum de nu aflasem nimic de la alti oameni de afaceri? I-am intrebat. Ei bine, mi-a zis asistentul, datornicii erau convocati in transe, iar eu faceam parte din prima transa. N-aveam bani sa achit totul, am spus. In cazul acesta, banca urma sa ia in posesie casa pe care o pusesem gaj."

Omul isi depaseste tragica nelibertate, cand are curajul de a o privi in fata. Tragedia lui Iona dureaza atata timp cat crede ca raul, absurditatea se afla in afara: revolta lui capata sens cand invata sa se cunoasca. Gestul final al eroului nu e o sinucidere (fiindca el nu se batut: intoarcerea cutitului impotriva-si trebuie interpretata simbolic!), ci o salvare. Singura salvare care inseamna ca lupta continua si dupa ce conditia tragica a fost asumata. Sinucidere ar fi fost asumarea esecului. Cum sa nu se vada cat de imensa, de coplesitoare, ca o iluminare nascuta din miezul fiintei, este bucuria cu care Iona isi spune cele din urma cuvinte de incurajare, inainte de a infrunta, inca o data, destinul? „Gata Iona? (Isi spinteca burta.) Razbim noi cumva la Adevarata maretie a lui Iona este a fi luat cunostinta de sine, de forta sa: de aici inainte, el va putea fi ucis, dar nu infrant. Nicolae MANOLESCU Fragment din "Iona" de Marin Sorescu "— (Meditativ.) Afara... (Rectificand primul gand.) Un astfel de loc trebuie totusi sa existe. Poate nu prea mare, sa incapi tot... Dar asa, macar cat a-ti intipari talpile in el. Pentru o clipa. Apoi sa vina altul cu talpile lui arse de noapte. Si altul. Trebuie sa fie pe undeva aceasta palma de loc... — (Ironic.) E o proorocire? Ce prooroc ai mai fost si tu! Viitorul am vazut ce bine ti l-ai ghicit. Ia incearca acum sa prezici trecutul. Sa vedem dac-o nimeresti macar cu asta, proorocule! Incearca sa-ti amintesti totul. (Isi acopera cu mainile fata, sta asa cateva clipe, da din cap ca nu poate.) E ceata! — Incearca sa-ti amintesti macar ceva. (Acelasi joc.) Ce ceata! (Ingrozit.) Nu-mi aduc aminte nici o limba-n vant. (Pauza.) — (Cu mana streasina la ochi.) Cum se numeau batranii aceia buni, care tot veneau pe la noi cand eram mic? Dar ceilalti doi, barbatul cel incruntat si femeia cea harnica, pe care-i vedeam des prin casa noastra si care la inceput parca nu erau asa batrani? Cum se numea cladirea aceea in care-am invatat eu? Cum se numeau lucrurile pe care le-am invatat eu? Ce nume purta povestea aia cu patru picioare, pe care mancam si beam si pe care am si jucat de vreo cateva ori? In fiecare zi vedeam pe cer ceva rotund, semana cu o roata rosie, si se tot rostogolea numai intr-o singura parte - cum se numea? Cum se numea dracia aceea frumoasa si minunata si nenorocita si caraghioasa, formata de ani, pe care am trait-o eu? Cum ma numeam eu? (Pauza.) — (Iluminat, deodata) Iona — (Strigand) Ionaaa! "

Cartea acorda o foarte mare importanta laturii mistice a iubirii, un nivel firesc intr-o cultura atat de religioasa precum era India acelei perioade. Allan face trimitere directa la Chaitanya si la doctrina iubirii mistice in vaishnavism. Sunt frecvente situatiile in care cei doi indragostiti depasesc nivelul corporal, in care legatura dintre ei devine una magnetica, in care efectiv isi sorb mintile unul altuia, dupa formularea lui Ortega y Gasset. Filosoful spaniol realizeaza o paralela intre discursul mistic si cel indragostit: ambele folosesc acelasi principiu, concentrarea atentiei pe ceva anume (persoana celuilalt), simultan cu indepartarea de lume si de diversitatea ei, asa incat constiinta mystului sau a celui indragostit devine ca o camera lipsita de aer, cu o presiune diferita fata de cea exterioara. De aici analogia dintre iubire si mecanismul unei masini pneumatice: prin fixarea obsesiva a atentiei asupra celuilalt, dispar contururile lumii exterioare, astfel incat in momentul rupturii, atat Allan, cat si Maitreyi se regasesc intr-o singuratate deplina, lipsiti de posibilitatea de a-si mai restabili propriile euri sociale. Doar in legatura cu Maitreyi, Eliade a folosit un astfel de limbaj lipsit de orice echivoc, intrebandu-se daca nu cumva a fost vrajit. In literatura romana, Maitreyi este primul si singurul roman ce exploreaza relatia de iubire in latura ei mistica, insa fara a pune un patos prea mare si fara a cauta neaparat sublimul si eternul. - Gabriel Badea

Un roman pur si simplu minunat. - New York Post   La New York, pe Fifth Avenue, se afla un imobil foarte diferit de toate celelalte. Locatarii sunt foarte atasati de liftier, Deepak, insarcinat cu administrarea ascensorului mecanic, o veritabila antichitate. Insa viata fericitei comunitati este tulburata dupa ce colegul lui din tura de noapte cade pe scari si se accidenteaza. Cand Sanji, misteriosul nepot al lui Deepak, vine sa-i ia locul, imbracand uniforma de liftier, nimeni nu-si imagineaza ca detine o imensa avere la Mumbai… Si cu atat mai putin Chloe, locatara de la ultimul etaj.    Cititi aceasta excelenta comedie romantica a lui Marc Levy, un adevarat virtuoz al imaginatiei. Intrati pe Fifth Avenue, la nr. 12, si va veti delecta la fiecare etaj. - Le Parisien   O comedie formidabila, in care se poate intampla orice. - Le Figaro   Marii scriitori reusesc sa creeze povesti excelente pornind de la viata de zi cu zi, experientele si sentimentele cotidianului fiind dificil de exprimat. Marc Levy este cu adevarat un mare scriitor. - Beijing Youth Daily   Marc Levy este cel mai citit autor francez contemporan. Cartile lui sunt traduse in 47 de limbi, regasindu-se pe majoritatea listelor de bestselleruri din tarile in care este publicat. Nascut in 1961 la Paris, Marc Levy a avut parte de un parcurs profesional fascinant: a fost mai intai voluntar la Crucea Rosie, apoi antreprenor in SUA, dupa care a fondat una dintre cele mai importante companii de arhitectura din Franta. Cariera sa de scriitor a demarat fulminant in anul 2000, la aparitia romanului Si daca e adevarat…, vandut in milioane de exemplare in intreaga lume si ecranizat la Hollywood in 2005, cu Reese Witherspoon si Mark Ruffalo in rolurile principale. In prezent, Marc Levy traieste la New York.

In toamna anului 1919, la Paris, tanara americana Sylvia Beach, inspirata de Adrienne Monnier, prietena si ulterior companioana ei, deschide o mica librarie de limba engleza numita Shakespeare and Company, fara sa-si inchipuie cat de important avea sa devina gestul ei pentru istoria literaturii, dar si pentru propria viata. La Shakespeare and Company ii intampina pe cei mai mari scriitori ai zilei, Ezra Pound, F. Scott Fitzgerald, Ernest Hemingway, dar si pe multi artisti, filozofi si compozitori care ajung sa indrageasca exploziva comunitate cosmopolita din jurul librariei. Dar cel pe care Sylvia il asteapta mai cu seama este James Joyce. Scriitorul irlandez nu va intarzia sa-i treaca pragul, iar pe cei doi ii va lega o prietenie tumultoasa, tesuta in jurul unui imperativ: publicarea controversatului roman Ulise. Cand Ulise este interzis in America si Anglia, fragmentele aparute in reviste fiind etichetate drept pornografie, Sylvia decide, asumandu-si toate riscurile, sa-l publice ea insasi sub egida librariei Shakespeare and Company, convinsa fiind ca este o capodopera. Shakespeare and Company, casa generatiei pierdute, ecranul pe care se proiecteaza marile prietenii literare ale secolului XX, dar si micile furtuni existentiale ale protagonistilor, este rodul convingerii Sylviei Beach ca literatura trebuie sa fie neingradita si accesibila. Romanul ofera o perspectiva seducatoare asupra istoriei unei librarii iconice si a fascinantei sale fondatoare. Traducere din limba engleza de Rodica Stefan. Fragment din cartea "Librareasa din Paris" de Kerri Maher: "La o saptamana dupa scrisoarea de la Carlotta, Ezra Pound a trecut pe la ea. Era inceputul lui octombrie, si ea nu-l mai vazuse din iulie, de la pranzul din apartamentul lui Andre Spire, de cand, spre marea ei incantare, Joyce devenise o prezenta aproape cotidiana la Shakespeare and Company. Erau in stare sa petreaca impreuna ore intregi cu jocuri de cuvinte si tachinari despre calatorii, carti si prieteni comuni. Alaturi de el, activitatile cele mai banale se metamorfozau literar: ea isi lua tigarile la fumat, fursecurile lui Adrienne erau bucatele de mana, iar el ii indemna pe clienti sa citeasca poemele lui Whitman cu inchinaciuni, de fiecare data cand Sylvia punea in mainile cuiva volumul Fire de iarba. Joyce era pe-atat de sclipitor, pe cat o sugera propriul scris. Chiar mai mult de-atat. Se intampla deseori ca ea sa fie nevoita sa-si repete ca aceasta era chiar viata ei reala, ca James Joyce ii era prieten, ca el tinea la ea suficient de mult incat sa vina la libraria ei ca sa petreaca impreuna o ora sau doua in aproape fiecare zi din saptamana. Vizita lui Ezra la librarie era nepretuita, in parte pentru ca se intampla foarte rar. In loc s-o antreneze in discutii despre cele mai recente carti expuse, el se apuca imediat sa verifice mesele si scaunele - ceea ce in ziva aceea era cat se poate de oportun, caci tocmai cumparase o masuta ce zacuse abandonata pe marginea unui drum de tara si care avea nevoie de reparatii. La nici cateva minute de cand sosise, el era deja intins pe podea, cercetand cu privirea partea de dedesubt a vechiturii, incercand sa-si dea seama unde era problema si care era solutia pentru starea ei instabila, in timp ce o intreba: - Ai auzit ultimele noutati despre Ulise? - Nu, povesteste-mi. Trebuie sa fie foarte proaspete, pentru ca Joyce a fost aici acum doua zile si n-a pomenit nimic. - O, dar el stie de-o saptamana! - Sa stie ce?  - O sa fie un proces. - Cum? Si el sa nu-mi spuna nimic? Se simtea ranita, ca un copil dat afara de la un joc de-a prinselea. Ezra a iesit de sub masa si s-a asezat pe podea sa-i explice. - A doua zi dupa atentatul de pe Wall Street, John Sumner s-a injosit pana acolo incat sa intre in libraria din Washington Square numai si numai pentru a cumpara ultimul exemplar din The Little Review, in care se gaseste episodul cu Nausicaa din Ulise. Apoi a trimis brigada de moravuri s-o aresteze pe patroana librariei, Josephine Bell, pentru vanzare de material pornografic. Iar acum ea si cele doua editoare ale revistei, Jane si Margaret, sunt aduse in fata instantei de judecata din New York sub acuzatia de obscenitate. Le apara Jhon Quinn."

VOLUMUL I (176 pagini)  + VOLUMUL II (167 pagini ) La aparitie, in 1930, romanul lui Camil Petrescu, Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi, a surprins critica prin caracterul lui aparent neunitar. O poveste clasica de dragoste si un jurnal de razboi, greu de legat intre ele. Persoana intai a naratiunii nu parea suficienta pentru a fi citite impreuna. si mai era ceva, impresia, nu chiar usor de formulat, ca nici gelozia, nici razboiul nu aveau infatisarea cunoscuta din alte romane ale vremii. Ceea ce critica n-avea cum sa stie inca era ca, sub ochii ei, se petrecea o reforma a romanului pe cat de profunda, pe atat de radicala, si ca, in pofida inertiei unui gen devenit foarte popular, romanul nu va mai fi niciodata acelasi dupa Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi. - N. Manolescu     Fragment din romanul "Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi" de Camil Petrescu:       „- Domnule capitan, vream sa va rog, ca si-aseara, pentru o permisie de doua zile la Campulung... Am acolo...     - Dragul meu, imi pare rau, dar nu se poate, ce sa-ti fac?     - Domnule capitan, nici nu va inchipuiti ce serviciu mi-ati face...     - Cum sa nu stiu... stiu... dar nu se poate...     Aseara, la popota, in sfarsit, a fost a treia incercare, mai nefericita decat toate. Eram cu gura arsa, cu ochii tari in cap, caci simteam ca nu voi putea fi la Campulung decat dezertand si, prevazand toata nenorocirea, eram totusi hotarat sa dezertez. Toata noaptea m-am framantat mistuitor.     Iata, au inceput sa se albeasca ferestrele, in casa intunericul se rareste ca un praf si eu n-am inchis inca ochii. Cearta cu Corabu mi se pare stearsa.     - Dom sublocotenent, va cheama dom capitan Dimiu... a venit dupa dumneavoastra Nistor Oancea.     Capitanul Dimiu e in camasa de noapte taraneasca si in papuci.     - Domnule... vrei sa pleci la Campulung?... Ai treaba acolo?     - Domnule capitan, trebuie sa ma duc negresit...     Tace indelung, pe ganduri, ca si cand m-ar fi chemat doar asa, ca sa-mi puie o intrebare acolo, si numai dupa un timp:     - Deh! domnule...     - Domnule capitan...     Acum soldatul ii aduce pe masa taraneasca, acoperita cu panza de casa, o dulceata si o cafea neagra.     - Mai adu o dulceata, Grigore, si o cafea pentru domnul sublocotenent. Si, intorcandu-se spre mine: Eu m-am deprins sa ma scol de dimineata si asta e „cafeaua mea cu lapte".      Ma masoara din cap pana in picioare si iar tace. Il masor si eu incercand sa ghicesc ce ganduri are, ba sunt ispitit sa-i dau branci, inspre cel bun.     - De, domnule... stiu eu ce sa fac?... Deh... i-am spus-o si lui Orisan aseara. E ordinul regimentului sa nu paraseasca nimeni unitatea. Uite ce... Ia un om cu dumneata, care stie sa te duca pe deasupra, sa ocolesti Dambovicioara, dai drept in soseaua mare, ca sa nu intalnesti pe nimeni de la regiment. Dar si daca te intalneste cineva, sa spui ca te-am trimis sa faci o recunoastere spre Rucar.     Am crezut ca irumpe totul in mine de atata frenezie.     - Domnule capitan, n-aveti nici o grija.     As fi vrut sa trec pe la Orisan sa-i multumesc, dar mi-era sa nu intarzii. Probabil ca aseara, la popota, au discutat cu totii intamplarea, datorita lui.     Am luat un soldat care stia drumul peste culme si am pornit-o asa cum ma gaseam.     Mai intai spre Giuvala, urcand incet, pe urma am ocolit, vaslind peste pasuni si faneturi, pana deasupra soselei mari. Era un soare viu, ca de cristal apos si cu raze evidente, care dadea reverberatii umede culmilor stancoase si facea proaspat verdele vegetal. Roua se uscase, dar tot mai dainuia cat sa ne ude incaltamintea. Muntii cei mari, priviti cum veneau amenintatori spre noi, de sus, cresteau, desfiintand departarea. In stanga, Ghimbavul, nemaipomenit de masiva moschee de piatra (pe langa ea, Sfanta Sofia sa para jucarie de are de jur-imprejurul cupolei de piatra povarnisurile de sute de metri, drepte ca niste pereti, din care insa creste o vegetatie de stanci, ici-colo amestecata cu cea de brazi. Aceste povarnisuri sunt atat de apropiate de cele ale muntilor vecini, numai cativa metri uneori, ca fundul prapastiilor, cu paraiele lor, n-au vazut de cand e lumea, niciodata, soarele... ici-colo, nici lumina lunii.”

•  Autor distins  cu Thomas Mann Prize  pentru literatura in 2018 • Autor distins cu Premiul Fil 2022 N-am scris niciodata literatura ca sa public carti, ci ca sa traiesc in ele. Fiecare carte a fost pentru mine o lume noua si speciala, o experienta noua ca o noua indragostire sau ca o noua calatorie (da, uneori si ca o noua boala). Am trait, scriind Theodoros, povesti de dragoste, povesti eroice, povesti atroce, povesti reale si fantastice, voluptuoase si crude, petrecute in spatii geografice si epoci istorice diferite, pe care m-am amuzat sa le reconstitui cu acribie, dar si cu un zambet ironic. M-am afundat pe cararile ce se bifurca ale Bibliei, ale cartii sfinte etiopiene Kebra Nagast si ale Alixandriei noastre, gasind in toate o expresivitate uimitoare si fara sfarsit. In mijlocul pandemiei, al razboaielor, al depresiilor si deceptiilor zilei de azi, am avut nevoie sa traiesc o vreme in tacerea de capela zugravita cu sineala si chinovar a unei lumi care se-ntoarce mereu, ca floarea-soarelui, catre singurul lucru pe care-l pretuiesc cu adevarat, frumusetea. - Mircea Cartarescu O scriitura unica la nivel mondial. - Die Zeit

• Premiul Iasnaia Poliana 2016   O lume in care personajele si intamplarile contureaza o realitate simbolica, extrasa din amanuntele vietii de zi cu zi, o iubire tarzie care salveaza lumea, un sat de piatra aflat pe varful unui munte armean, unde magia si misterul si-au pastrat neatinse puterile. Cu o somptuoasa imaginatie si o atentie deosebita pentru detaliile cele mai fine, Narine Abgarian construieste un univers in care cititorul isi doreste sa zaboveasca mult dupa ce povestea s-a sfarsit.   In Maran, viata este suspendata intre realitate si basm, intr-un timp care prinde contur incet-incet, luand dureros forma istoriei. Razboiul si dezastrele naturale au zdruncinat in nenumarate randuri pacea fragila a oamenilor. Anatolia, a carei viata, nu mai putin decat a celorlalti, a fost marcata de suferinta, moarte, lupta si indarjire, dar si de evenimente providentiale si semne inexplicabile, este, la 58 de ani, cea mai tanara locuitoare a micii asezari din varf de munte. Si crede ca viata ei, ca si a satului, se apropie de sfarsit, fara sa stie ca va fi, de fapt, purtatoarea miracolului care va face totul sa renasca. Iar timpul este invins. Cititi acest roman. Este balsam pentru suflet. - Ludmila Ulitkaia Un murmur bland, usor nedeslusit, te atrage ca o vraja in interiorul acestui spatiu, unde este atat de bine, cald si liniste, incat pana si evenimentele triste (deloc putine in Maran) par ceva organic, care nu starneste nici o impotrivire interioara. - Galina Iuzefovici Un roman incantator, cu personaje ale caror ciudatenii sunt uneori amuzante, alteori sfasietoare. O poveste plina de duiosie despre familie, prietenie si comunitate. - Foreword Reviews   Am vrut sa scriu o carte al carei sfarsit sa ofere speranta. Omenirea are mare nevoie de speranta, de povesti despre bine. - Narine Abgarian Din cer au cazut trei mere este o minunata saga despre locuitorii unui sat armean. Insa povestea acestui sat este de fapt o poveste despre noi. Si aici sta talentul scriitoricesc al lui Narine Abgarian. O carte plina de tandrete si umor, subtilitate si genul acela de maiestrie rara, atat de fireasca, incat nici n-o remarci. - Evgheni Vodolazkin    Traducere din limba rusa de Luana Schidu.   Fragment din cartea "Din cer au cazut trei mere" de Narine Abgarian: "Magtahine venea catre seara, indata dupa ce pe la ferestrele caselor incepeau sa se aprinda luminite, iar noaptea de septembrie isi desfasura invelitoarea de stele peste sat. Statea pe veranda, cu mainile incrucisate la piept, si se uita in curte. Vasili se obisnuise cu vizitele raposatei neveste. Prima data cand i-a observat silueta transparenta pe fondul cerului care se intuneca, in ciuda situatiei ireale, l-a incercat nu frica, ci un soi de descumpanire si neputinta. Anatolia era deja in pat la ora aceea - din cauza sanatatii subrede, ea isi petrecea aproape tot timpul liber fie pe divan, cosand ceva nu prea complicat, fie in pat. Vasili avea grija de ea cu devotament - ii pregatea ceaiul, ii invelea cu patura picioarele vesnic inghetate si nu uita sa-i aduca la timp infuzia de ierburi pe care trebuia s-o ia de trei ori pe zi, neaparat inainte de masa. Daca se intampla sa se duca la fierarie, ii prevenea negresit pe Iasaman si Ovanes, ca sa n-o lase nesupravegheata. Anatolia era miscata pana-n adancul sufletului de grija lui. Neobisnuita cu o purtare tandra si atenta, in masura in care-i permitea sanatatea, ii raspundea la fel - ii gatea felurile de mancare preferate, ii punea in ordine garderoba modesta - ii transforma sau ii cosea vechiul palton, ii carpea lenjeria, i-a impletit cateva perechi de sosete de lana, i-a cusut doua camasi dintr-o bucata de panza de bumbac, pe care o pastrase pentru ea. Seara il invata sa scrie si sa citeasca - Vasili, scotand varful limbii de efort, trasa buclele literelor, tinand cu dificultate creionul intre degetele neindemanatice, deformate de munca grea in fierarie, iar apoi, incruntandu-se si poticnindu-se, citea, rostind chinuit cuvintele pe silabe. Ca sa-i lase timp sa se odihneasca dupa teme, Anatolia ii citea cu voce tare din cartile pe care le luase de la biblioteca in prima iarna friguroasa, salvandu-le astfel de la pieire. Ea tinea minte pe dinafara continutul acestor carti, dar, vazand interesul real al lui Vasili, ii citea cu atata placere, de-ai fi zis ca era prima data cand lua cartea in maini. Adormeau intr-o imbratisare duioasa. Ea, zambind, se gandea cat de multe chipuri poate sa aiba fericirea omeneasca, cat de multe chipuri si cata generozitate - in fiecare dintre manifestarile ei. Se fastacea si rosea cand isi amintea prima noapte de dragoste, stangace, la o saptamana dupa ce Vasili se mutase la ea."

   Liviu Rebreanu, intemeietorul romanului romanesc modern, a carui opera se caracterizeaza printr-o diver-sitate tematica, a surprins, in scrierile sale, o multitudine de aspecte umane, reusind sa prezinte viata in complexitatea ei sociala si psihologica. De altfel, Liviu Rebreanu este autorul primului roman obiectiv din literatura romana, "Ion", si al primului roman de analiza psihologica din proza romaneasca, "Padurea spanzuratilor".

Sam nu are multe, dar este recunoscatoare pentru ceea ce are: o slujba de care se agata si o familie care se bazeaza pe ea pentru orice. Inca o zi proasta, si ar putea sa piarda totul, dar spera ca ziua aceea nu e astazi.   Nisha are tot ce a visat, si chiar mai mult: un sot fenomenal de bogat; un stil de viata luxos, care se desfasoara pe doua continente; si... tocmai i-a fost blocat accesul la toate acestea cand sotul ei a initiat procedura de divort.   In mod normal, Sam si Nisha nu ar fi trebuit sa-si intersecteze niciodata drumurile. Dar dupa ce-si inverseaza gentile la sala de sport, vietile lor se impletesc - si scapa total de sub control. La o prima vedere, fiecare o judeca pe cealalta dintr-un unghi limitat, subiectiv. In scurt timp insa, descopera ca se afla de aceeasi parte a baricadei: amandoua sunt femei intr-o lume nedreapta si abuziva a barbatilor.   Impregnata de umorul caracteristic al lui Jojo Moyes, de caldura si de stilul ei narativ sclipitor, Cand viata iti mai da o sansa este o poveste despre cum un singur incident marunt poate schimba brusc totul.   Incantator... Nimeni nu portretizeaza femeile asa cum o face Jojo Moyes - femei reale, complexe, amuzante si imperfecte, in care te recunosti. - Jodi Picoult   Foarte putini autori au puterea de a te face sa razi pe o pagina si sa plangi pe urmatoarea. Jojo Moyes este unul dintre ei. - The New York Times   O comedie delicioasa, o oda adusa femeilor si prieteniei lor... Ofera-ti un rasfat cu cel mai nou roman al reginei britanice a fictiunii pentru femei. - People Traducere din limba engleza de Valentina Georgescu. Fragment din cartea "Cand viata iti mai da o sansa" de Jojo Moyes: "Ceva ciudat s-a intamplat cu Nisha. Se tot gandeste la Aleks. A devenit deosebit de constienta de prezenta lui de cate ori se duce sa manance de pranz, ii simte privirile intamplatoare ca pe ceva fierbinte pe spinare. Noaptea, se trezeste gandindu-se la locul acela unde gatul i se uneste cu umerii, la felul cum mijeste el ochii cand cumpaneste la ceva ce ea a zis, ca si cum toate sunt cu mare grija cantarite. Este cea mai stabila persoana pe care a intalnit-o vreodata: fara istericale sau schimbari de dispozitie bruste, ca la Carl, fara hohote de ras sau crize de furie. Zambeste in acelasi fel cand o vede, ii aduce mancare pe care ea nu a stiut ca voia sa o manance, o lasa sa plece pe urma cu un discret gest din mana ori din cap. Este mereu placut, si amabil cu ea, si complet criptic. Este, la drept vorbind, exasperant. In timpul pauzei de masa, a inceput sa-i puna intrebari despre el, cocotata pe blatul de lucru langa el, in timp ce-si face treaba, sau fumand cu el pe alee. El este din Polonia, dar considera Anglia casa lui, locuind aici de saisprezece ani. Este divortat, in relatii bune cu fosta, a fost mereu bucatar si nu, nu a vrut niciodata sa fie altceva. Considera conducerea hotelului nu prea grozava, dar a fost in locuri si mai rele si se simte bine aici. Este bine sa lucrezi undeva unde esti pretuit. I-ar placea sa aiba restaurantul lui intr-o zi, dar nu este sigur cum o sa stranga banii necesari. Ii place Londra, are propriul mic apartament, gratie raposatului sau tata, iar pe 31 decembrie o sa se lase de fumat. O spune ca si cum ar fi ceva ce ar putea pur si simplu decide, iar Nisha nu are vreo indoiala ca se va intampla. Are o fiica de unsprezece ani, care sta cu el cand este liber. I se lumineaza fata cand vorbeste despre ea si priveste in departare, ca si cum acolo s-ar afla ceva ce Nisha nu a reusit inca sa vada. Toti din bucatarie il plac, dar el nu spune bancuri si nu zaboveste in vestiar in pauze, plangandu-se de turele duble sau de ultimele izbucniri ale lui Michel, ca ceilalti. Este introvertit, aparent multumit sa-si faca treaba si pe urma sa se retraga acolo unde se duce el dupa. Citeste carti de gastronomie tot timpul. Rareori se uita in telefon si nu pare interesat de sport, nici sa iasa la baute cu ceilalti. Nu incearca s-o impresioneze, nici s-o calmeze, nici sa flirteze, nici sa-i puna intrebari. Ea nu-l poate descifra. - Am uitat rata de la tine in autobuz, spune ea intr-o zi, aproape ca sa-l provoace. - Atunci, am sa-ti aduc alta, spune el. - Tu nu ma intrebi niciodata nimic despre mine, spune ea, cand el se asaza in fata ei, mancand un sendvis. Dupa ce-i ies din gura, cuvintele acestea par aproape o nemultumire, ceea ce este enervant. El face o pauza inainte sa raspunda. - Cred ca o sa-mi spui probabil singura ce vrei sa stiu. - Cum se face ca nu te dai niciodata la mine? spune ea, intr-o seara, cand pleaca amandoi odata, la sfarsitul turei. El a ramas peste program ca sa-si curete locul de munca si este intuneric, iar masinile vajaie pe langa ei pe Embankment. - Vrei sa ma dau la tine? spune el, intorcand capul spre ea. - Nu. - Ai vazut? - Ce inseamna asta? Nisha se opreste, privindu-l incruntata. - Inseamna ca daca esti un barbat cat de cat cu minte, poti citi daca o femeie vrea sa te dai la ea. - Majoritatea barbatilor se dau la mine oricum. - Nici nu ma surprinde. Esti foarte frumoasa. Ea ii arunca o privire dura. - Te dai la mine acum? - Nu. Exprim evidentul."

• A utor distins cu Premiul Nobel  pentru literatura in 2023 • Roman nominalizat la International Booker Prize 2020   Deschiderea magnum opus-ului lui Jon Fosse urmareste in paralel vietile a doi barbati ce traiesc pe coasta de vest a Norvegiei: naratorul, pictorul vaduv Asle, si celalalt Asle, tot pictor. Cei doi sunt identici, versiuni ale aceluiasi om, doua variante ale aceleiasi vieti. Scris intr-un stil hipnotic, Numele celalalt pune sub semnul intrebarii notiunile de subiectivitate si de Sine. Printr-o proza "lenta", cu ajutorul amintirilor, Fosse exploreaza convergentele si divergentele dintre cele doua vieti, totul conducand la o intalnire decisiva a celor doi. Capodopera a unuia dintre cei mai mari scriitori contemporani ai lumii, Numele celalalt reprezinta o explorare percutanta a conditiei umane.   In Numele celalalt, acumularea ritmata de cuvinte are ceva incantatoriu - un aer aproape sacru. - The Wall Street Journal   Proza lui Jon Fosse este mistica, spirituala, perfect mestesugita. Pura poezie! - The Paris Review   In mainile lui Fosse, Dumnezeu devine o forta estetica greu de stapanit, exploziva, invizibilul din ceea ce este vizibil. - The Nation   Un Beckett al secolului XXI. - Le Monde   Jon Fosse (n. 1959) este prozator, poet si dramaturg norvegian, unul dintre marii scriitori ai vremurilor noastre. Cariera sa prolifica a debutat in 1983, odata cu romanul Rosu, negru. A inceput sa scrie teatru in 1993, iar piesele sale au cunoscut un succes nemaiintalnit, fiind jucate de peste o mie de ori pe scenele din toata lumea. Opera lui este tradusa in mai bine de 50 de limbi, iar numele ii e mentionat in fiecare an pe lista nominalizarilor la Premiul Nobel pentru Literatura. Numele celalalt. Septologie I-II este primul sau roman tradus in limba romana. Traducere din limba norvegiana de Ovio Olaru.

The Concise Edition of an international bestseller. At work, in relationships, on the street or on the 6 o\'clock news: the 48 Laws apply everywhere. For anyone with an interest in conquest, self-defence, wealth, power or simply being an educated spectator, The 48 Laws of Power is one of the most useful and entertaining books ever. This book teaches you how to cheat, dissemble, feign, fight and advance your cause in the modern world. - Independent on Sunday The distilled wisdom of the masters - illustrated through the tactics, triumphs and failures from Elizabeth I to Henry Kissinger on how to get to the top and stay there. Wry, ironic and clever this is an indispensable and witty guide to power. The laws are now famous: • Law 1: Never outshine the master • Law 2: Never put too much trust in friends; learn how to use enemies • Law 3: Conceal your intentions • Law 4: Always say less than necessary.

Nr. 1 New York Times Bestseller   Un roman puternic... care te bantuie. - The New York Times   Un emotionant portret al Afganistanului modern. - Entertainment Weekly   Hosseini demonstreaza cum un roman palpitant incepe cu o scriitura extraordinara, care-l tine pe cititor cu sufletul la gura. - The Philadelphia Inquirer   Vanatorii de zmeie este o poveste despre prietenie si tradare, care isi poarta cititorii prin Afganistanul ultimelor zile ale monarhiei si pana la cele ale atrocitatilor prezentului. Schimbarile de situatie uimitoare fac din aceasta carte memorabila atat o cronica politica, cat si o poveste emotionanta despre copilarie si maturizare. Intriga care porneste cu prietenia dintre Amir, fiul stapanului, si Hassan, fiul servitorului, se dovedeste firul director care unifica intregul roman. Fragilitatea acestei relatii, simbolizata de zmeiele de hartie, este pusa la incercare pe masura ce vechiul stil de viata al vechiului Afganistan apune. Studiile de caracter, de la portretul lui Amir, cel nesigur si sensibil, la cel al tatalui sau, Baba, se intretes cu istoria Americii si cu cea tumultoasa a Orientului Mijlociu.   Khaled Hosseini este unul dintre cei mai cititi si iubiti scriitori din lume, cu vanzari de peste 39 milioane de carti la nivel mondial. Cele doua romane publicate anterior – Vanatorii de zmeie si Splendida cetate a celor o mie de sori – au fost traduse in 57 de limbi si publicate in 70 de tari. In 2006, a fost numit Ambasador al Bunavointei din partea UNHCR, Agentia ONU pentru Refugiati. De asemenea este fondatorul Fundatiei Khaled Hosseini.

Neortodox. Scandalul pe care l-am provocat renuntand la radacinile mele hasidice Cartea care a stat la baza serialului produs de Netflix Bestseller New York Times   "Satu Mare, sau Satmar in idis, e un oras aflat la granita dintre Ungaria si Romania. Va intrebati cum a fost posibil ca o secta a hasidismului sa poarte un nume inspirat de cel al unui oras din Transilvania?"   Copil curios crescut in lumea izolata a hasidicilor Satmar din Brooklyn, Deborah Feldman s-a straduit sa inteleaga si sa respecte restrictiile inflexibile care-i dictau viata de zi cu zi. De la ce putea citi pana la oamenii cu care avea voie sa vorbeasca, practic toate aspectele identitatii ei erau controlate strict. Maritata la 17 ani cu un barbat pe care-l vazuse doar jumatate de ora si lipsita de o educatie traditionala, nu a reusit sa intretina relatii fizice cu sotul ei timp de un an. In memoriile sale despre cum a crescut intr-o comunitate hasidica rigida, Deborah Feldman dezvaluie cum arata viata cand esti prins in capcana unei secte religioase care pune mai mult pret pe tacere si suferinta decat pe libertatile individuale. Cu o scriitura exceptionala, Deborah Feldman isi aminteste cum clipele in care citea pe furis despre personajele literare pline de forta create de Jane Austen si Louisa May Alcott au ajutat-o sa caute un alt mod de viata - unul de care a stiut ca trebuie sa profite atunci cand, la varsta de 19 ani, a nascut un fiu si si-a dat seama ca nu doar viitorul ei e in joc, ci si al lui.   Remarcabila si fascinanta, Neortodox este o carte pe care nu poti s-o lasi din mana.   Stilul realist al lui Feldman ascunde perceptii patrunzatoare. - New York Times   Elocvent si atragator (…) Fara nicio indoiala, fetele din tot Brooklynul cumpara aceasta carte, o ascund sub saltea si o citesc dupa ce se stinge lumina… si se gandesc, poate pentru prima data, la propria evadare. - Huffington Post   O poveste de maturizare sensibila si memorabila. - Pittsburgh Post-Gazette   Imposibil de lasat din mana, Neortodox este o poveste unica despre maturizare, reusind sa se adreseze direct oricui s-a simtit vreodata outsider in propria viata. – School Library Journal   O privire fara precedent intr-o comunitate hasidica de care putini dintre cei din afara au ocazia sa se bucure. – Minneapolis Star-Tribune   Deborah Feldman s-a nascut si a crescut in comunitatea hasidica din Williamsburg, Brooklyn, iar limba ei materna este idis. La 25 de ani, a publicat memoriile Neortodox. Scandalul pe care l-am provocat renuntand la radacinile mele hasidice, adaptate ulterior intr-un scenariu pentru o miniserie Netflix difuzata in martie 2020. Serialul a fost nominalizat la opt categorii ale premiilor Emmy si a castigat premiul pentru cea mai buna regie, iar cartea a fost tradusa in 25 de limbi. Deborah locuieste la Berlin, impreuna cu fiul ei in varsta de 14 ani, si lucreaza la finalul primul sau roman in limba germana.

In colectia Lecturi scolare se regasesc cele mai importante opere din literatura romana si universala, selectate in conformitate cu cerintele programei scolare de limba si literatura romana. Astfel, elevii vor avea la indemana, in forma integrala, creatiile cele mai cunoscute si mai indragite ale scriitorilor dasici si moderni, insotite de o scurta prezentare a vietii si a operei autorului. Cartile de neuitat ale copilariei, capodoperele literaturii din toate timpurile reprezinta repere obligatorii in formarea gustului pentru lectura si in educatia cititorilor mai mici si mai mari.

• Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura   Romanul Imparatul mustelor, devenit un clasic al secolului XX, continua sa aiba un ecou rareori intalnit in istoria literaturii.   Transpunerea cinematografica a romanului, din 1963, apartine regizorului Peter Brook.   Un grup de copii scapa cu viata din catastrofa prabusirii unui avion si incearca sa supravietuiasca pe o insula pustie din mijlocul Pacificului. Insa ceea ce ar putea fi aventura vietii lor, o noua robinsoniada departe de adulti si de regulile acestora, se transforma intr-un cosmar ucigator de vise: ura ia locul inocentei si crima se instapaneste peste o lume care-si rataceste busola. O parabola de o forta incredibila care ne ofera un raspuns deopotriva crud si realist la intrbarea: este libertatea absoluta calea spre paradis?   Scriitorul britanic William Golding s-a nascut pe 19 septembrie 1911 la St. Columb Minor, Cornwall. Scrie povestiri de la varsta de sapte ani. Urmeaza Grammar School din Marlborough, Wiltshire, iar in 1930 se inscrie la Oxford University (Brasenose College), unde studiaza mai intai stiintele naturii, iar din 1932, literatura engleza, luandu-si licenta in 1935. Debuteaza cu un volum de versuri (Poems) in 1934. Se angajeaza pentru scurt timp ca actor, apoi devine profesor la Bishop Wordsworth\'s School din Salisbury, Wiltshire. In 1940 se alatura Marinei Regale, reluandu-si in 1945 postul de profesor, pe care-l va parasi definitiv in 1961. Experienta razboiului - participa la scufundarea navei germane Bismarck si la debarcarea din Normandia - il marcheaza profund si-l impiedica sa mai vada in om o fiinta inocenta: pentru el pana si copiii poarta in suflet germenele raului. Aceasta este tema primului sau roman, Imparatul mustelor (Lord of the Flies, 1954; Humanitas Fiction, 2007, 2009, 2013), respins de douazeci si unu de editori inainte de a fi publicat de Faber&Faber si care cunoaste un succes rasunator odata cu aparitia editiei paperback in 1959. Ii urmeaza alte unsprezece romane: The Inheritors (1955), Pincher Martin (1956), Free Fall (1959), The Spire (1964), The Pyramid (1967), Zeul scorpion (The Scorpion God, 1971; Humanitas, 2004), Darkness Visible (1979), The Paper Men (1984), trilogia To the Ends of the Earth, care cuprinde romanele Initierea (Rites of Passage, 1980; Humanitas, 2003), distins cu Booker Prize, Infruntarea (Close Quarters, 1987; Humanitas, 2004) si Fire Down Below (1989). A mai publicat o piesa de teatru si doua volume de eseuri. In 1983 Golding primeste Premiul Nobel pentru literatura. Se stinge din viata pe 19 iunie 1993 in Perranarworthal, Cornwall, lasand neterminat romanul The Double Tongue, aparut in 1995. Traducere din limba engleza de Constantin Popescu.    Fragment din romanul "Imparatul mustelor" de William Golding:   "Fluxul inainta, iar intre apa si stancile albe si faramicioase de langa terasa cu palmieri se intindea doar o limba subtire de plaja, solida. Ralph o apuca pe fasia care semana cu o carare; trebuia sa reflecteze, si doar aici putea merge in voie, fara sa se uite pe unde calca. Deodata, in timp ce pasea pe langa apa, il coplesi uimirea. Intelese brusc plictiseala acestei vieti, unde fiecare poteca era o improvizatie, iar o buna parte din viata diurna ti-o petreceai urmarindu-ti picioarele. Se opri, cu fata la fasia de uscat; si, amintindu-si de prima explorare entuziasta ca de un amanunt dintr-o copilarie incantatoare, zambi batjocoritor. Apoi se intoarse cu chipul in soare si o lua inapoi spre platforma. Venise vremea sa se tina adunarea si, in timp ce inainta printre razele soarelui care ascundeau decorul splendid, revazu atent fiecare punct al discursului. Nu trebuia sa faca nici o greseala la aceasta adunare, sa, evite gandurile trecatoare si fanteziste ... Se pierdu in labirintul lor, caci lipsa cuvintelor care sa le exprime le facea vagi. Se incrunta si incerca din nou.  Adunarea nu avea sa fie o distractie, ci o treaba serioasa.. Incepu sa mearga mai repede, constient deodata de importanta ei, de soarele in asfintit, ca si de vantul slab, care ii sufla in fata, starnit de pasii lui grabiti. Vantul ii lipi camasa cenusie de piept si isi dadu seama — in aceasta noua dispozitie — ca faldurile ei se facusera tepene ca de carton si neplacute la purtat; isi dadu iarasi seama ca marginile zdrentuite ale chilotilor il rodeau si-i lasau o taietura roz suparatoare pe pulpe. Cuprins de scarba, Ralph descoperi murdaria si descompunerea; intelese cat de neplacut era sa-si indeparteze mereu de pe ochi parul incalcit, iar dupa apusul soarelui sa, se intinda cu zgomot printre frunzele uscate ca sa se odihneasca. incepu sa grabeasca pasul. Plaja de langa bazin se umpluse de grupuri de copii care asteptau sa inceapa adunarea. Ii facura loc cu totii, constienti de aerul lui posomorat si de greseala cu focul. Adunarea se tinea intr-un fel de triunghi grosolan, neregulat si stramb, ca tot ce faceau ei. O latura era alcatuita de busteanul pe care sedea el — un copac prabusit, mult prea voluminos ca sa fi crescut pe platforma. Poate ca una dintre furtunile legendare ale Pacificului il adusese acolo. Trunchiul zacea in lungul plajei, iar cand Ralph se aseza pe el, se trezi cu fata la insula, desi copiii nu vedeau decat o silueta intunecata, proiectata pe laguna sclipitoare. Celelalte doua laturi ale triunghiului, a carui baza o reprezenta busteanul, se delimitau si mai putin clar. In dreapta, un bustean lustruit fiindca se asezasera pe el prea multi baieti nerabdatori, dar mai putin larg si confortabil decat al sefului. La stanga, alti patru busteni mai mici, unul dintre ei — cel mai indepartat — groaznic de instabil. Nenumarate adunari se intrerupsesera de hohote de ras, cand un baiat se aplecase prea mult pe spate, iar busteanul se rostogolise si rasturnase vreo sase copii pe iarba. Si totusi, acum Ralph intelese ca, nimanui nu-i venise in minte — nici macar lui, lui Jack sau lui Piggy — sa aduca un bolovan si sa-l vare sub bustean. Vor avea deci de infruntat instabilitatea busteanului, fiindca, fiindca... Se cufunda din nou in ganduri. "

Celebrul roman Minunata lume noua (1932) porneste de la ideea unei societati distopice care, pentru a‑si controla cetatenii, recurge la orice subterfugiu: de la transformarea rasei umane si manipularea ei genetica, pina la mascarea minciunii in adevar absolut. Rezultatul este o combinatie de realitati orwelliene si scene din cel mai pur SF, in care cartile sint arse si singura cultura acceptata sint preceptele unui conducator megaloman, in care aparitia unei editii de Opere complete de William Shakespeare poate duce la rasturnarea unui regim absurd, in care oamenii sint conceputi in imense incuba­toare, iar cei neatinsi inca de morbul acestei „civilizatii“ sint izolati in rezervatii.

Pachetul contine 2 volume: • Morometii, volumul I (464 pagini) • Morometii, volumul II (560 pagini) Prin Morometii, Marin Preda ne vorbeste de tarani cum nu se mai vorbise pana la el. Intr-o literatura saturata, aparent, de materia vietii taranesti, aceasta aparitie parea imposibila. Izvorul parea epuizat si o adevarata campanie pragmatica impotriva literaturii cu subiecte rurale contribuise si ea, decisiv, la consolidarea impresiei. Marin Preda ne descopera totusi o lume inedita, scaldata intr-o lumina solara care alunga tenebrele. - Mihai Ungureanu   Morometii e povestea nu numai a taranului roman si a schimbarilor prin care acesta trece, ci o poveste actuala a romanului in general, al carui caracter este subliniat de umorul negru si conexiunea cu viata la sat. Morometii 2 a fost ecranizat in 2018 de Stere Gulea, film in care a pus la un loc scene si stari din mai multe carti ale lui Marin Preda. Fascinant e felul in care romanii de azi s-au regasit in film, faptul ca istoria pare a se repeta sub forme diferite, dar cu aceeasi esenta.

• Autoarea bestsellerului Totul se termina cu noi . Inainte de Totul incepe cu noi, povestea a inceput cu Atlas.   Lily si Ryle si-au gasit, in cele din urma, echilibrul in viata si impart, in mod civilizat, custodia asupra fiicei lor, Emerson. Acum, la doi ani dupa ultima lor discutie, Lily il intalneste pe Atlas din intamplare. El e in culmea fericirii pentru ca, in sfarsit, pare sa fie momentul potrivit ca sentimentele dintre ei sa infloreasca intr-o relatie adevarata. Prin urmare, Atlas o invita pe Lily la o intalnire. Insa bucuria pe care o simte Lily se transforma in neliniste si groaza. Desi Ryle nu-i mai este sot, el inca face parte din viata ei si ar avea resentimente fata de orice barbat cu care ea ar alege sa se intalneasca. Pur si simplu detesta gandul ca Atlas Corrigan ar putea face parte din viata lui Lily si a lui Emerson. Scris din perspectiva lui Lily si a lui Atlas, romanul Totul incepe cu noi le ofera cititorilor o incursiune in trecutul lui Atlas, pe masura ce el si Lily isi redescopera legatura si reaprind flacara dragostei din adolescenta. In acelasi timp, sunt nevoiti sa aiba de-a face cu fostul sot al lui Lily. Ryle, un barbat impulsiv, crede ca Atlas e unul dintre motivele destramarii casniciei sale. Romanele semnate de Colleen Hoover domina topurile mondiale, cartile ei vanzandu-se in milioane de exemplare. Cincisprezece titluri se afla momentan in topul USA Today bestseller list, fapt neegalat de niciun alt autor. Traducere din limba engleza de Ioana Socolescu.

Acum o ecranizare de exceptie de la Twentieth Century Fox Este anul 1939. Germania nazista. Tara isi tine rasuflarea. Moartea nu a avut niciodata mai mult de lucru, si va deveni chiar mai ocupata. Liesel Meminger si fratele ei mai mic sunt dusi de catre mama lor sa locuiasca cu o familie sociala in afara orasului Munchen. Tatal lui Liesel a fost dus departe sub soapta unui singur cuvant nefamiliar - Kommunist -, iar Liesel vede in ochii mamei sale teama unui destin similar. Pe parcursul calatoriei, Moartea ii face o vizita baietelului si o observa pe Liesel. Va fi prima dintre multe intalniri apropiate. Langa mormantul fratelui ei, viata lui Liesel se schimba atunci cand ea ridica un singur obiect, ascuns partial in zapada. Este Manualul Groparului, lasat acolo din greseala, si este prima ei carte furata. Astfel incepe o poveste despre dragostea de carti si de cuvinte, pe masura ce Liesel invata sa citeasca cu ajutorul tatalui ei adoptiv, care canta la acordeon. In curand, va fura carti de la incendierile de carti organizate de nazisti, din biblioteca sotiei primarului, si de oriunde le mai putea gasi.  Hotul de carti este o poveste despre puterea cuvintelor de a crea lumi. Cu o scriitura superb maiestrita si arzand cu intensitate, premiatul autor Marcus Zusak ne-a daruit una dintre cele mai durabile povesti ale timpurilor noastre. Te pune pe ganduri, este o proza triumfatoare si tragica in acelasi timp, iti taie rasuflarea. - The Guardian Superba si deosebit de ambitioasa. Este genul de carte care iti poate schimba viata, e credibila si plina de speranta. - The New York Times O poveste care te marcheaza si te cucereste. - The Miami Herald Ilustratii alb-negru de Trudy White. Traducere din limba engleza de Adelina Vasiliu. Fragment din romanul "Hotul de carti" de Markus Zusak:   "JURNALUL MORTII: KOLN   Primele ore ale zilei de 30 mai. Sunt sigura ca Liesel Meminger dormea dusa cand peste o mie de avioane de bombardament zburau spre un loc numit Koln. Pentru mine, rezultatul a fost cinci sute de oameni sau pe-aproape. Cinci mii de oameni ramasi fara adapost umblau in jurul mormanelor fantomatice de moloz, incercand sa-si dea seama ce apartinea cui si ce bucati de casa distrusa erau ale cui. Cinci sute de suflete. Le-am purtat in degete, ca pe valize. Sau le-am aruncat pe umar. Numai pe copii i-am dus in brate. Pana cand am terminat, cerul devenise galben ca un ziar in flacari. Daca ma uitam indeaproape, puteam vedea cuvintele, titlurile informative care comentau evolutia razboiului si asa mai departe. Cum mi-ar fi placut sa-l trag pe tot in jos, sa mototolesc cerul ca un ziar si sa-l arunc departe! Bratele ma dureau si nu-mi puteam permite sa-mi ard degetele. Inca mai era multa treaba de facut. Dupa cum v-ati astepta, multi oameni au murit instantaneu. Altora le-a trebuit ceva timp. Mai aveam cateva alte locuri de vizitat, ceruri de intalnit si suflete de colectat, iar atunci cand m-am intors in Koln, mai tarziu, nu mult dupa trecerea ultimelor avioane, am avut ocazia sa observ cel mai nemaipomenit lucru. Purtam sufletul carbonizat al unei adolescente cand am privit cu solemnitate in sus, la ceea ce era acum un cer sulfuros. Un grup de fete de zece ani erau prin apropiere. Una dintre ele a strigat: - Ce-i asta? Bratul i s-a intins si degetul a aratat catre un obiect negru, care cadea incet de sus. La inceput, arata ca o pana neagra, plutind, saltand. Ca o bucatica de cenusa. Apoi, a devenit tot mai mare. Aceeasi fata - o roscata, cu pistrui - vorbi din nou, de data aceasta nerabdatoare: - Ce e asta? - E un corp, sugera, o alta fata. Par negru, codite cu carare pe mijloc. - E o alta, bomba! Era prea lenta ca sa fie o bomba. Cu spiritul adolescentin inca arzand usor in bratele mele, am mers cateva sute de metri impreuna cu ele. Ca si fetele, am ramas cu privirea atintita spre cer. Ultimul lucru pe care il voiam era sa ma uit in jos, la fata chinuita a adolescentei mele. O fata, draguta. Avea toata moartea in fata."

Hanu Ancutei este capodopera idilicului jovial si a subtilitatii barbare. Formal, scrierea este un fel de Il Decamerone (Giovanni Bocaccio); o carte de o suta de nuvele. Scrisa intre (1349-1351) in care cativa obisnuiti ai unui han spun anecdote, in sine foarte indiferente. Esentiala este insa starea de feicire materiala infaptuita de oaspeti. Ei traiesc la modul Canaanului, ospatand numai carne fripta si band vin dupa o randuiala cerand initiere. - George Calinescu

• Autor distins cu  Premiul Nobel  pentru literatura in 1957 Strainul este primul roman al lui Albert Camus. Romanul a fost adaptat pentru marele ecran in 1967, de regizorul Luchino Visconti, intr-o productie cu Marcello Mastroianni in rolul principal. La doar citeva luni dupa ce nu manifestase nici o umbra de sentiment la inmormintarea mamei lui, protagonistul romanului Strainul, Meursault, ucide un arab. Este momentul cind povestea se desparte. Mai intii ne poarta spre trecut, unde asistam la viata relativ banala a unui functionar din Alger: moartea mamei, prietenia cu vecinul Raymond, relatia cu o fosta colega de serviciu, ajutorul dat lui Raymond ca sa se razbune pe o iubita presupus infidela. De aici insa lucrurile devin tot mai tensionate, caci iubita lui Raymond e algeriana, iar fratele ei ii va urmari pe francezi ca sa-i razbune onoarea. Meursault il intilneste la un moment dat pe plaja si il impusca, intr-o clipa de inexplicabila dezorientare. Romanul a fost descris in multe feluri: portretul unui sociopat, o critica a societatii care nu accepta in rindurile ei insi aparent lipsiti de orice umanitate sau, dintr-o alta perspectiva, o poveste postcoloniala. Traducere de Daniel Nicolescu. Carte recomandata de  Mihaela Bilic si Tudor Chirilă in cadrul proiectului Libris, "Oameni si carti".

Cel mai citit roman al lui Eric-Emmanuel Schmitt, adaptat de autor atat pentru scena, cat si pentru marele ecran.   Oscar are zece ani si traieste intr-un spital. Chiar daca nimeni nu are curajul sa i-o spuna in fata, baiatul, bolnav de leucemie, stie ca va muri, iar razboiul lui impotriva tuturor izbucneste inocent, patimas si deznadajduit. Singura care-i intra in voie este Tanti Roz, o infirmiera batrana, neintrecuta in nascocit povesti moderne, adevarate lectii de viata, in care nici binele, nici raul nu sunt absolute si nimic nu e asa cum pare la prima vedere. Ea ii da copilului ideea sa traiasca fiecare zi ca si cum ar fi zece ani si-l invata sa-i scrie epistole lui Dumnezeu ca sa se simta mai putin singur. Cu Tanti Roz pe post de ghid intr-o viata traita fast-forward, Oscar parcurge, printre rasete si lacrimi, itinerarul emotionant al tuturor varstelor si experientelor umane imbogatite de imaginatia lui, care umple spatiile albe si imbraca realitatea in vesmantul miracolului. Astfel, baiatul ajunge sa-si traiasca adolescenta alaturi de prieteni, sa se indragosteasca la tinerete, sa se casatoreasca la maturitate cu prima iubire, sa o piarda si, in cele din urma, sa regaseasca dragostea la apusul unei vieti ca o lumanare care arde la ambele capete.  Fragment din cartea "Oscar si Tanti Roz" de Eric-Emmanuel Schmitt: "Draga Doamne-Doamne, Astazi am avut de la saptezeci la optzeci de ani si m-am gandit mult. Intai, am folosit cadoul de Craciun de la Tanti Roz. Nu stiu daca ti-am spus despre el. E o planta din Sahara care-si traieste toata viata intr-o singura zi. Imediat ce samanta primeste apa, crapa, devine tulpinita, face frunze, apoi face o floare cu seminte, se ofileste, se scofalceste, si uite-asa, pana seara, s-a zis cu ea. E un cadou nemaipomenit, iti multumesc ca l-ai inventat. Am udat-o azi-dimineata la 7, impreuna cu Tanti Roz si cu parintii mei - de fapt, nu stiu daca ti-am zis, deocamdata au ramas si ei acasa la Tanti Roz, pentru ca e mai aproape - , si dupa aceea i-am urmarit toata viata. M-a impresionat. Cert e ca e o floare cam pipernicita - nu aduce nici pe departe cu un baobab, dar si-a facut din plin, curajoasa, toata treaba de floare, exact ca cele mari, toata ziua, fara sa se poticneasca, pentru noi. Am citit impreuna cu Peggy Albastrea Dictionarul medical, cartea ei preferata. E pasionata de boli si se intreaba pe care ar putea sa le aiba mai tarziu. Eu m-am uitat la cuvintele care ma interesau: "Viata", "Moarte", "Credinta", "Dumnezeu". Poate n-ai sa ma crezi, dar nu erau acolo!"   

O noua traducere pentru tinerii de astazi. La cateva decenii dupa traducerea de referinta, Editura Polirom propune o versiune noua, tanara, a romanului-cult De veghe in lanul de secara. Situata de ani de zile in topul preferintelor cititorilor din Romania, De veghe in lanul de secara continua sa fie, la peste cincizeci de ani de la aparitie, cartea de capatai a adolescentei. Ce poate fi uimitor pentru tinerii care o citesc acum, la 16 ani, si ai caror parinti s-au nascut, probabil, in aceeasi perioada ca si romanul, e ca trec prin aceleasi episoade, angoase si mirari precum Holden Caulfield. Doar ca el nu folosea atit de des cuvintul „cool” si nu naviga pe Internet. Iar cind simtea nevoia s-o sune pe fata de care era indragostit, ori renunta, pentru ca nu avea chef, ori intra in prima cabina de telefon. Problemele lui raman insa, si chiar si modul in care sunt rezolvate: prin revolta, prin negare sau, uneori, prin ignorarea lor. Exista voci care se intreaba de ce totusi a avut romanul un succes atat de uimitor, in toata lumea si, deja, de atatia ani. In fond, nu e singura carte care-si pastreaza prospetimea cu trecerea timpului. E vorba despre altceva, un ceva despre care s-au scris zeci de mii de pagini. Ceva imposibil de sintetizat intr-o scurta prezentare. Poate, pur si simplu, e o carte foarte-foarte buna. Atat. Alaturati-va milioanelor de tineri care au citit-o si veti intelege. Fragment din romanul "De veghe in lanul de secara" de J.D. Salinger "Ca din senin, in drum spre hol, mi-a zburat gindul din nou la Jane Gallagher. Mi-a intrat in cap si n-am putut sa mi-o mai scot de acolo. M-am asezat pe un fotoliu soios de pe hol si m-am gindit la ea si la Stradlater stind in blestemata de masina a lui Ed Banky si, desi eram sigur suta-n suta ca Stradlater nu-i facuse nimic - doar o cunosc pe Jane ca-n palma - ,tot nu puteam sa mi-o scot din cap. O stiam ca-n palma. Pe bune. Uite, in afara de dame, ii placeau si toate sporturile, si dupa ce ne-am apropiat mai mult am jucat tenis aproape in fiecare dimineata si golf aproape-n fiecare dupa-masa, cit a fost vara de lunga. Am ajuns intr-adevar s-o cunosc foarte intim. Asta nu inseamna c-a fost ceva fizic, sau pe-aproape, intre noi pentru ca n-a fost ci doar ca ne vedeam tot timpul. Nu-i intotdeauna nevoie sa treci prin chestii sexi ca sa cunosti bine o fata. Cum am cunoscut-o... Dobermanul lor pitic venea si se usura pe gazonul nostru si maica-mea a fost foarte iritata pe chestia asta. A sunat-o pe mama lui Jane si a facut taraboi. Maica-mea e exact genul care face tam-tam pe chestii de-astea. Ce s-a intimplat mai incolo, peste doua zile am vazut-o pe Jane stind lungita pe burta linga piscina de la club si i-am zis buna. Stiam ca sta in casa de alaturi, dar nu vorbisem niciodata cu ea pina atunci sau ceva. M-a expediat cu raceala cind i-am spus buna in ziua aia. M-am dat de ceasul mortii s-o conving ca mie, unul, mi se rupea unde se usureaza ciinele ei. Din partea mea, putea sa faca si-n sufragerie. Nu mai conteaza. Dupa aia s-a facut de ne-am imprietenit. Am jucat golf cu ea chiar in dupa-amiaza zilei respective. A pierdut opt mingi, tin minte. Opt ! Ce m-am chinuit s-o fac macar sa deschida ochii cind roteste crosa ca sa loveasca mingea. Dar i-am imbunatatit jocul imens in cele din urma. Joc golf foarte bine. Daca v-as spune ce schimbari de traiectorie fac, probabil ca nu m-ati crede. O data era cit pe-aci sa apar intr-un scurtmetraj, dar m-am razgindit in ultima clipa. Mi-am zis ca, la cit de mult urasc eu filmele, chiar c-as fi un nasol dac-as accepta sa ma bage intr-un scurtmetraj. Jane era o fata mai altfel. N-as putea s-o descriu ca fiind frumoasa in sensul strict al cuvantului, dar pe mine ma dadea pe spate. Era oarecum guresa. Adica, atunci cind vorbea si se ambala pe o chestie, gura i se misca in cincizeci de parti, si buzele si tot. Asta ma termina. Si n-o inchidea niciodata de tot, gura, vreau sa zic. O tinea intotdeauna un pic, un pic deschisa, mai ales cind se pregatea sa loveasca mingea la golf sau cind citea o carte. Citea tot timpul, si citea carti foarte bune. Citea multa poezie si de-astea. "

Nu am fost in stare sa renunt la Holly Gibney. Ea trebuia sa fie doar un personaj secundar in Mr. Mercedes , dar, pur si simplu, a reusit sa-mi fure inima si sa acapareze toata lumina reflectoarelor. - Stephen King   Holly Gibney, unul dintre cele mai captivante personaje create de catre Stephen King, se reintoarce in acest thriller pentru a rezolva misterul infiorator al mai multor disparitii dintr-un orasel american.   Prezentata cititorilor in Mr. Mercedes , Holly Gibney, partenera lui Bill Hodges din Ce-am gasit al meu sa fie , a cucerit inimile tuturor celor care i-au urmarit cariera, caci in Strainul devenise deja detectiv particular. In Holly, ea trebuie sa se lupte singura cu unul dintre cei mai redutabili adversari pe care i-a intalnit vreodata, unul dintre cei mai depravati si mai bine ascunsi criminali.   Cand Penny Dahl o suna pentru a-i cere s-o ajute sa-si gaseasca fiica disparuta, Holly nu se grabeste deloc sa-i preia cazul. Partenerul ei, Pete, e bolnav de Covid, iar mama sa, cu care a avut o relatie complicata, tocmai a murit. Iar Holly ar trebui sa fie in concediu. Numai ca disperarea pe care o desluseste in vocea lui Penny o convinge sa accepte.   Bonnie Dahl a disparut la doar cateva cvartale distanta de locuinta profesorilor universitari Rodney si Emily Harris, doi octogenari foarte respectabili. In curand, Holly va descoperi ca eleganta locuinta plina de carti a batraneilor ascunde unul dintre cele mai ingrozitoare secrete imaginabile, unul care s-ar putea sa aiba legatura cu disparitia fiicei lui Penny. Holly va fi silita sa isi foloseasca talentul formidabil pentru a le face fata celor doi universitari malefici.   Celor care il iubesc pe King pentru romane precum Misery , unde teroarea ocoleste caracterul supranatural, Holly le va potoli foamea. Scriitorul american ne arata din nou chipul exclusiv uman al raului absolut, ascuns uneori sub masca bunavointei, obisnuitului sau chiar a excelentei. Infiorator! - Marian Coman, redactor-sef Armada Traducere din limba engleza de Ruxandra Toma. Fragment din cartea "Holly" de Stephen King: "Pentru ca a lucrat o vreme la indexurile cartilor de istorie, Holly stie ca denumirea campingului - Kanonsionni - inseamna "casa in limba vechilor irochezi; si chiar exista asa ceva in centrul terenului. Jumatate din constructia aceea a fost transformata intr-un magazin, iar cealalta jumatate pare a fi destinata adunarilor. Partea aceasta este acum plina de fete si de baieti care canta "The Night They Drove Old Dixie Down", in timp ce dirijorul lor (daca asta este tipul) ii acompaniaza la o chitara electrica. Sigur, niciunul nu are vocea lui Joan Baez, dar canta frumos si iti dau o stare de bine. In alta zona a campingului, se desfasoara o partida de softball. In alt loc, cativa barbati se joaca aruncand potcoave intr-un tarus; un zanganit tulbura linistea dupa-amiezii fierbinti si unul dintre barbati striga: Am reusit sa-l ating! Multi inoata sau doar se balacesc in lac. Altii intra si ies din magazin, mancand tot felul de crantanele si band sucuri. Majoritatea poarta tricouri cu Marele Sef-de-trib - „Hai sa pufaim din pipa pacii". Se vad si cativa care poarta masca. Poarta si Holly, normal ca poarta, dar se simte cuprinsa de fericire la vederea tuturor acestor oameni exuberanti, cu chipurile descoperite. Chiar daca nu s-a terminat cu Covidul, uite ca America isi revine. Partea cu Covidul o ingrijoreaza, partea cu revenirea la viata a Americii o umple de speranta. Ocoleste casa cea lunga si ajunge in zona mai umbroasa. Acolo o asteapta Lakeisha Stone, asezata pe banca de langa o masa de picnic, a carei suprafata din lemn este acoperita cu scrijelituri - initiale si tot felul de declaratii de dragoste. Tanara poarta o bluza vernil, subtire si larga peste costumul de baie verde-inchis. Lui Holly i se pare ca este cam de aceeasi varsta cu Bonnie (poate cu un an mai mare sau mai mica) si arata absolut senzational - tanara, plina de viata si sexy. Holly presupune ca la fel arata si Bonnie. Si-ar dori sa creada ca inca arata asa. - Buna! zice ea. Tu esti Lakeisha, da? Eu sunt Holly Gibney. - Va rog, spuneti-mi Keisha, raspunde tanara. V-am luat un suc Snapple. Varianta cu zahar. Sper ca nu va deranjeaza. - Splendid! spune Holly. Te-ai gandit bine. Ia sticla, desface capacul si se asaza langa Keisha. - Te superi daca sunt indiscreta si te intreb daca te-ai vaccinat ? - Doza dubla. Cu Pfizer. - Eu, cu Moderna, zice Holly. Mai nou, asa se saluta oamenii in vremurile astea. Holly isi scoate masca si ramane cateva momente cu ea in mana. - Ma simt aiurea sa o port in aer liber, dar am avut de curand un deces in familie. Din cauza Covidului. - Vai, imi pare rau! O ruda apropiata? - Mama, raspunde Holly, continuand in gand: Care a cumparat bijuterii pe care nu le-a purtat niciodata. - Ingrozitor! Era vaccinata? - Nu credea in vaccin. - Of, tare nasol! Cum faceti fata? - Stii cum se zice in serialele alea de la televizor – "e mai complicat", spune Holly varandu-si masca in buzunar. Incerc sa ma concentrez doar asupra muncii, iar cazul la care lucrez acum este disparitia lui Bonnie Dahl. Deci trebuie sa o gasesc, sau sa aflu ce s-a intamplat cu ea. Nu o sa te retin prea mult, sunt convinsa ca abia astepti sa te intorci la prietenii tai. - Nicio problema. S-au dus sa inoate sau sa joace softball. Eu am doua maini stangi si nimeni nu ma vrea in echipa si deja am stat prea mult in apa pe ziua de azi. Nu trebuie sa va grabiti."

Autoarea a sapte romane publicate in 38 de limbi si vandute in peste 16 milioane de exemplare in 45 de tari, Kate Morton este cea mai iubita scriitoare australiana. Alternind magistral planurile, romanul Intoarcerea acasa, publicat in 2023, isi acapareaza cititorii cu intrebari aparent simple: Cum suntem dispusi sa actionam pentru a-i salva pe cei dragi? Putem face rau cu minciuni bine intentionate? Si, mai ales, ce inseamna "acasa" intr-o lume care se schimba cu o viteza derutanta?   Adelaide Hills, 1959, Ajunul Craciunului. La sfarsitul unei zile caniculare, langa un parau de pe domeniul familiei Turner, un localnic face o descoperire terifianta. Oraselul Tambilla devine scena uneia dintre cele mai grele anchete judiciare din istoria Australiei de Sud, iar misterul mortii lui Isabel Tuner si a copiilor sai ramane partial nedeslusit. In 2018, dupa ce a lucrat o vreme ca jurnalista la Londra si in urma unui divort traumatizant, Jess are indoieli in privinta viitorului ei. Un telefon neasteptat o cheama inapoi la Sydney, unde iubita sa bunica Nora, care o crescuse, a ajuns la spital in urma unei cazaturi ciudate. Intoarsa la Darling House, afla o istorie de familie uluitoare, care i-a marcat destinul fara sa fi stiut. Un roman care combina armonios misterul cu saga de familie si povestea de dragoste, iar temele abordate sunt legate de abandon, singuratate, control. Isabel a avut o copilarie trista: fiica unui cunoscut naturalist englez, si-a pierdut devreme parintii si a crescut intr-un pension, unde a facut fata cu brio provocarilor intelectuale si a aratat la randul ei inclinatie catre stiinte. Dovedind multa stapanire de sine, cel de-Al Doilea Razboi Mondial i-a oferit ocazia de a lua parte la misiuni complicate, dar i-a prilejuit si intalnirea cu Thomas Turner, un australian fermecator, erou de razboi, de care s-a indragostit si alaturi de care si-a intemeiat un camin in Australia de Sud. Ajunul Craciunului din 1959 s-a dovedit insa fatidic pentru Isabel si familia ei, iar peste 60 de ani jurnalul sau ajuta la elucidarea unor evenimente dramatice. Arta povestirii cu tot ce are mai bun. - Booklist Ideea cestui roman i-a venit lui Kate Morton in timpul pandemiei, dupa ce a studiat crime reale foarte cunoscute in tara sa. De data aceasta, ea scrie despre forta maternitatii, erodarea amintirilor pastrate de generatii si puterea vindecatoare a adevarului. - rtveES Naratiunea complexa, care traverseaza doua epoci, se desfasoara dintr-o multitudine de puncte de vedere. Kate Morton mentine o tensiune care ii face pe cititori sa cantareasca la fiecare rand indiciile potentiale, dar este mereu cu un pas inainte, cu noi rasturnari de situatie si noi capcane. Romanul sondeaza relatia mama-copil din diverse unghiuri si examineaza puterea povestii in sine. O carte care pur si simplu te acapareaza. - Historicalnovelsociety Cel mai bun roman a lui Kate Morton de pana acum. - Publisher Weekly Intoarcerea acasa este o carte desavarsit construita, excelent scrisa, si totodata o scrisoare de dragoste catre tara natala a autoarei, Australia. - The Newton Review of Books Pe masura ce Intoarcerea acasa se indreapta spre final, ai impresia ca stii ce va urma, insa deznodamantul este palpitant si surprinzator deopotriva. - Bookpage Traducere din limba engleza de Sinziana Dragos. Fragment din cartea "Intoarcerea acasa" de Kate Morton: "Drumul de tara era ingust, si acum, dupa ce iesise de pe autostrada, incepea sa se lase amurgul. Jess conducea repede, dar cu mare atentie, cu un ochi la drumul necunoscut si cu celalalt spre locul de langa ea, unde isi pusese telefonul cu harta de pe Google si hartia cu indicatiile de traseu pe care si le adunase in avion ca sa poata sa ajunga la conac. La aeroportul din Adelaide inchiriase o masina si, dupa cateva smucituri, incepea sa se obisnuiasca cu ea, chiar daca pornea stergatoarele de parbriz ori de cate ori voia sa semnalizeze ca schimba directia. Drumul catre Hills fusese destul de usor, autostrada fiind neobisnuit de libera. Cand s-a apropiat de satele Crafers si Stirling, in locul chiparosilor golasi si al ierburilor inalte si razlete ce apareau din cand in cand pe pamantul uscat de pe marginea drumului, s-au ivit artari cu frunzis bogat si cedri uriasi, dupa care, pe masura ce se indrepta spre est, au aparut din nou campuri. Acum, dupa ce a luat-o spre iesirea catre Hahnhof, strabatea drumul serpuit de-a lungul Drumului Vaii Onkaparinga, trecand pe langa scoli mici de tara, campuri cu vita-de-vie si case de piatra cu alei lungi in fata. In cele din urma a vazut indicatorul spre Tambilla, unde a reusit cu oarecare greutate sa gaseasca o cazare Airbnb asa, pe neanuntate. Cum nu puteau sa o primeasca decat dupa ora opt, Jess nu avea de gand sa petreaca o noapte in Australia de Sud fara sa vada mai intai conacul Halcyon. Intarziase destul la aterizare, si acum se grabea sa nu apuna soarele. Dupa indicatiile pe care si le notase, trebuia sa vireze la stanga cam la patru kilometri de orasul Verdun.  In fata, drumul parea ca deviaza. A incetinit usor, aplecandu-se putin, cu pieptul apasat peste volan. A zarit o placuta cu numele strazii, acoperita partial de o ramura de copac, si s-a caznit sa descifreze ce scria pe ea. Willner Road. A recunoscut numele bucuroasa, pornind din nou stergatoarele de parbriz din greseala, dupa care a semnalizat iute si a virat. A mai mers un timp ce i s-a parut nesfarsit, caci nerabdarea ii era pe masura curiozitatii. Drumul, care fusese ingust de la bun inceput, s-a stramtat si mai mult, cu asfaltul mancat pe margini, in asa fel incat nu se mai putea crede ca avea doua benzi de mers. Chiparosii erau uriasi si, desi cerul inalt ramasese albastru si lumina tarzie a soarelui le arginta trunchiurile, pe sub coroanele lor se lasa racoarea serii. Jess s-a cutremurat cand i-a aparut ceva - vreun cangur, s-a gandit ea - pe marginea din dreapta a drumului, dupa care a fugit inapoi in tufisuri. Sperietura a facut-o sa incetineasca si mai mult. Lipsise prea mult din Australia. Dupa ce condusese masina pe stradutele domoale de tara din Anglia, unde cel mai mare pericol putea fi doar vreo oaie ratacita care facea vreo plimbare tacticoasa, uitase cat de periculosi pot fi cangurii in amurg. Singurele ei indicii de orientare erau din descrierea lui Daniel Miller: "Casa de pe deal, in mijlocul campurilor de pe coastele abrupte, la capatul strazii Willner." Nici nu mai stia de cand mergea pe drumul acela si banuia ca trecuse de casa. Cauta acum un loc suficient de larg ca sa poata intoarce masina cand, prin crangul des din dreapta, a observat ceva ce se intindea pe langa drum: o gramada de iedera amestecata cu alte plante agatatoare care acopereau ceea ce fusese candva un gard. La baza lor se iveau manunchiuri dese de crini albastri, cu frunze lungi si lucioase si minunate flori care tasneau parca dintre ele. A lasat masina sa inainteze incet, uitandu-se dupa vreun indicator, pana cand a ajuns, in cele din urma, la niste porti vechi, zdravene, de ferma, inchise, in spatele carora se vedea aleea cu pietris de la intrare. Portile erau sustinute de niste stalpi de piatra cu o sfera de ciment in varf, si aproape ca nu se mai vedeau, napadite de plantele agatatoare care crescusera nestanjenite, cu carceii prinsi in toate crapaturile. A oprit masina, cautand din ochi un indiciu ca se afla unde trebuia. In cele din urma a zarit pe stalpul din stanga marginea unei placute care parea a purta numele proprietatii."

Pe o alee dosnica din Tokyo, intr-un subsol racoros, se afla o micuta cafenea in care, de mai bine de o suta de ani, se serveste o cafea pregatita cu arta. Clientii sunt mai mereu aceiasi, ocupa mereu aceleasi locuri si isi petrec timpul in acelasi fel. Dar tihna si cafeaua nu sunt singurele experiente pe care cafeneaua le are de oferit. Daca te asezi pe un anumit scaun, poti sa te intorci in timp, intr-un moment anume. Exista insa anumite reguli. Cea mai importanta este sa bei cafeaua pana nu se raceste, altfel ramai blocat in afara timpului. Iar regula cea mai cruda este ca, orice ai face in acele cateva minute, prezentul nu poate fi schimbat. Atunci, la ce bun sa te mai intorci acolo? se intreaba rand pe rand personajele care decid sa faca scurta calatorie. Adevarul este ca refacerea momentului, recuperarea unui gest, a unui cuvant ratat in trecut schimba fundamental ceva: modul de intelegere, de raportare la prezentul neschimbat, valorizarea unui om, a unei relatii, poate a intregii vieti. Exista inca sansa de a schimba viitorul.   Pana nu se raceste cafeaua, romanul de debut al lui Toshikazu Kawaguchi, aduce in scena personaje complexe, convingatoare, emotii intense si o viziune particulara asupra vietii si destinului.    Pana nu se raceste cafeaua poate ca exploreaza un subiect similar cu al altor romane din acest gen, dar limiteaza in mod inventiv mecanica deplasarii in timp la durata unei cafele si asta ii da mai multa semnificatie. - Chicago Review of Books   Tesand cu inteligenta fire fantastice in ceea ce se dovedeste a fi o poveste captivanta, Kawaguchi construieste suspansul scena cu scena, alegandu-si cu grija cheile narative. - The Arts Fuse   Un roman fermecator despre o cafenea japoneza misterioasa in care clientii care se asaza pe un anumit scaun pot sa se intoarca in timp - dar numai pana cand cafeaua se raceste. - Star Tribune   Kawaguchi pune la punct un sistem de deplasare in timp nesofisticat, de o frumoasa simplitate. Acest roman fantastic fermecator este despre descoperirea fericirii in ciuda trecutului pe care vrem cu disperare sa-l revizuim. - The Harvard Crimson   Kawaguchi are o abilitate fara cusur de a gasi o vibratie emotionala care dureaza. Romanul intretese ceea ce pare la inceput doar o escapada bizara cu dilemele iubirii si pierderii, familiei si libertatii, vietii si mortii. - The Christian Science Monitor   O poveste frumoasa, un fel de pilda despre un scaun magic dintr-o cafenea in care, daca vrei, poti sa te intorci in timp. O lectura ciudata, insa fermecatoare. - The Sydney Morning Herald   Plin de suflet, narat intr-o constructie de cuvinte inteligenta, cu o desfasurare convingatoare a relatiilor dintre personaje. - Books and Bao Traducere din limba japoneza de Iolanda Prodan.   Fragment din cartea "Pana nu se raceste cafeaua" de Toshikazu Kawaguchi: "Stand ghemuita prea mult timp, Yaeko iesi de sub tejghea cu spatele garbovit ca o batranica, icnind si tinandu-se cu mana de sale. Ca de obicei, era o aparitie tipatoare: par ornat cu bigudiuri, un top cu imprimeu de leopard, o fusta mulata de culoare roz si sandale de plaja. - Sora ta e tare cumsecade... - Sigur, asa pare pentru cine nu o cunoaste, raspunse Yaeko gesticuland a lehamite. Se aseza pe scaunul pe care sezuse Kumi, scoase o tigara din borseta cu imprimeu de leopard si o aprinse. Se uita la fuiorul de fum iesind din tigara cu o privire care-i trada un ciudat si rar moment de vulnerabilitate. Privirea ii era pierduta in gol, gandurile ii rataceau in zari indepartate. - Ce s-a intamplat? o intreba Kei, trecand pe langa ea si oprindu-se in spatele tejghelei. - E ranchiunoasa, raspunse Yaeko in soapta, scotand un fum gros. - Ranchiunoasa? De ce? intreba Kei facand ochii mari. - Asta mica n-a vrut sa duca mai departe afacerea familiei... Vazand-o inclinandu-si capul intr-o parte, Yaeko isi dadu seama ca sotia lui Nagare nu intelese despre ce vorbea. - Pensiunea traditionala... Despre asta vorbesc... Parintii lui Yaeko si Kumi aveau o pensiune in stil arhitectonic traditional japonez in Sendai, in prefectura Miyagi. Batranii hotarasera sa lase afacerea mostenire fetei celei mari, dar, dupa ce Yaeko fugi de acasa in urma cu treisprezece ani, s-au razgandit trecand afacerea pe numele lui Kumi. Inca erau binecuvantati cu o sanatate de fier, dar imbatranisera, asa ca cea mica gestiona totul in pensiune ca o adevarata patroana. Dupa ce ajunsese legal proprietara pensiunii, Kumi Isi facuse obiceiul sa vina deseori in Tokyo, ca sa-si convinga sora mai mare sa se intoarca in Sendai. - De nu stiu cate ori i-am zis ca nu am de gand sa ma intorc acasa, dar se tine scai de mine si ma bate intruna la cap, explica Yaeko, indoindu-si cele zece degete ca si cum ar fi numarat de cate ori Kumi incercase sa o convinga. E putin spus incapatanata! se lamenta, exasperanta. - Bine, dar nu-i nevoie sa te ascunzi de ea... - Nu vreau sa-i vad..."

Aceasta este povestea unui baietel german pe nume Bruno, al carui tata a primit o slujba foarte importanta, ceea ce inseamna ca toata familia trebuie sa se mute departe de oras, intr-un loc ciudat, unde casa lor e singura locuinta adevarata si unde in spatele unor garduri nesfarsite se afla sute, poate mii de oameni imbracati in pijamale in dungi. Bruno se straduieste sa inteleaga ce se intampla in jurul sau. Cititorul banuieste despre ce e vorba, dar bietul Bruno, nu. Porneste asadar sa exploreze imprejurimile si zareste un punct, care devine o pata si o pata care devine un baiat. Scrisa intr-un limbaj simplu, copilaresc, aceasta carte este mult mai mult decat o poveste pentru copii. Cititorul se va teme de momentul in care Bruno isi va pierde inocenta copilariei si va incepe sa intrezareasca adevarul, dar poate ca lucrurile vor evolua si mai rau si el nu va descoperi deloc adevarul. John Boyne este un scriitor irlandez, nascut la Dublin in 1971. A scris nenumarate carti si povestiri pentru copii. Traducere din limba engleza de Lucia Ostafi-Iliescu. Fragment din romanul "Baiatul cu pijamale in dungi" de John Boyne   "Ziua de nastere a tatei se apropia, si cu toate ca spusese ca nu vrea tambalau, mama organiza o petrecere pentru toti ofiterii de la Out-With, dar cel mai mare tambalau fu cu pregatirile. De fiecare data cand se aseza pentru a intocmi noi planuri pentru petrecere, locotenentul Kotler se afla langa ea ca sa o ajute, astfel incat parea ca cei doi intocmesc mai multe liste decat ar fi putut avea vreodata nevoie. Bruno decise sa intocmeasca si el o lista proprie. Insa o lista a motivelor pentru care nu-l placea pe locotenentul Kotler. Intai, faptul ca nu zambea niciodata si intotdeauna arata ca si cum incerca sa gaseasca pe cineva caruia sa-i infranga vointa. In rarele ocazii cand vorbea cu Bruno, ii spunea "omuletule", ceea ce era extrem de neplacut, deoarece, asa cum subliniase mama, inca nu terminase de crescut. Ca sa nu mai aminteasca faptul ca se afla in permanenta in camera de zi impreuna cu mama si facea glume cu ea, iar mama radea de glumele lui mai mult decat de ele ale tatei. Odata, cand Bruno privea lagarul de la fereastra dormitorului sau, vazu un caine apropiindu-se de gard si incepand sa latre cu putere. Cand locotenentul Kotler il auzi, se indrepta direct spre caine si-l impusca. Si mai era si aiureala aia cu Gretel care aparea de fiecare data cand era el prin preajma.  Apoi Bruno nu uitase nici seara aceea cu Pavel, chelnerul care in realitate era doctor, si cat de furios fusese tanarul locotenent. De asemenea, de cate ori tata era chemat la Berlin intr-o calatorie mai lunga, locotenentul se invartea pe langa casa, ca si cum ar fi avut cine stie ce sarcina: era acolo cand Bruno se ducea la culcare si tot acolo era dimineata, chiar inainte de a se trezi.  Mai existau si alte nenumarate motive pentru care Bruno nu-l placea pe locotenentul Kotler, dar acestea fura primele care-i venira in minte."

De la autorul bestsellerului Inainte sa adorm   Au incercat sa ascunda adevarul. Dar camera video nu minte niciodata...   Un thriller psihologic palpitant, in care S.J. Watson exploreaza temele memoriei si identitatii.   Blackwood Bay este un satuc din nordul Angliei, despre care lumea nu stie decat ca, acum cateva secole, era teritoriul traficantilor. Disparitia a doua fete, cu doar cativa ani in urma, a adus o faima nedorita acestei asezari. Trimisa sa faca un documentar la Blackwood Bay, Alex, o tanara producatoare TV promitatoare, le propune localnicilor sa-si filmeze propriile povesti. Insa cazul celor doua fete disparute devine obsedant pentru Alex si o determina sa inceapa un fel de ancheta personala. Pe masura ce afla mai multe despre sat si cele petrecute acolo, proiectul la care lucreaza ameninta sa intre in conflict cu propriul ei trecut.   Watson surprinde perfect atmosfera adormita de orasel de provincie, aratand in acelasi timp cum se poate ascunde la vedere stricaciunea. - Publishers Weekly   Acest thriller planuit cu abilitate este profund impregnat de mister. - Kirkus Reviews   Watson strange cu dexteritate la un loc firele povestii, pentru a concepe o calatorie tulburatoare catre un adevar socant. - The Observer   Inspaimantatoare si incarcata de suspans si amenintari, cartea duce cititorul intr-o comunitate care are mai mult decat suficiente secrete de ascuns. - Daily Mail   Primul roman al lui S.J. Watson a fost bestsellerul Inainte sa adorm, tradus in peste 40 de limbi si vandut in peste sase milioane de exemplare. Cartea a stat si la baza filmului cu acelasi nume, cu Nicole Kidman si Colin Firth in rolurile principale. Cel de-al doilea roman, Second Life, un thriller psihologic, a aparut in 2015. S.J. Watson s-a nascut in Midlands si locuieste la Londra. Ambele romane au fost publicate la Editura Trei.

Tatiana Tibuleac a reusit un tur de forta cu acest prim roman al ei. Inceputul, un overflow de imagini furioase si hipnotice, aduce bine cu Portocala mecanica de la un punct incolo, furia incepe sa se domoleasca, inlocuita de o visatorie paranoida coagulata in jurul figurii mamei, generand la foc continuu fraze cu nimic mai prejos decat cele ale Aglajei Veteranyi; iar ultima treime a romanului, in care o mama bolnava de cancer si un fiu asteapta moartea impreuna - ei bine, pentru intensitatea ei atat de particulara nu ii pot gasi Tatianei Tibuleac vreun corespondent. Scurt si intens, romanul ei splendid impune o prozatoare de la care am cele mai mari asteptari. - Radu Vancu   Cu Vara in care mama a avut ochii verzi, Tatiana Tibuleac scrie una dintre cele mai rascolitoare povesti din literatura romana contemporana. Despre cum lipsa de iubire poate sa lase oamenii singuri si nenorociti. - Luiza Vasiliu   Forta acestei carti, concentrata pe ura, este ca nu cade niciodata in jargon psihologic, ci traduce sentimente violente in imagini lingvistice. - Frankfurter Allgemeine Zeitung

Cartile de neuitat ale copilariei, capodoperele literaturii din toate timpurile reprezinta repere obligatorii in formarea gustului pentru lectura si in educatia cititorilor mai mici si mai mari.   Cu ajutorul colectiei Lecturi scolare, elevii vor avea la indemana creatiile cele mai cunoscute si mai indragite ale scriitorilor clasici si moderni din literatura romana si universala, reprezentand bibliografia obligatorie pentru pregatirea de nota 10 la limba si literatura romana.

Nopti albe. O clipa de fericire este prea putin pentru viata unui om? Azi a fost o zi mohorata, ploioasa, fara nicio licarire de soare, ca batranetea dinaintea mea. Sunt apasat de ganduri atat de ciudate, de senzatii atat de sumbre; intrebari inca atat de obscure pentru mine se inghesuie in creierul meu si se pare ca nu am nici puterea, nici vointa de a le rezolva. Nu e treaba mea sa rezolv toate astea! Astazi nu ne vom intalni. Ieri, cand ne-am luat ramas bun, norii au inceput sa se adune pe cer si s-a ridicat o ceata. I-am spus ca maine va fi o zi urata; ea nu mi-a raspuns, nu voia sa vorbeasca impotriva dorintelor ei; pentru ea ziua aceea era luminoasa si senina, nici un nor nu trebuia sa-i intunece fericirea.

George Calinescu este un scriitor de referinta al literaturii romane interbelice si al literaturii romane in ansamblul ei. Desfasurandu-se pe mai multe paliere ale literaturii beletristice,  materializata in romane, poezii, piese de teatru, dar si in domeniul criticii si istoriei literare, unde inoveaza modul de analiza si interpretare a operei literare. Este original atunci cand abordeaza biografia unui scriitor roman si aduce in contemporaneitate vechile scrieri romanesti. Atunci cand analizam opera lui George Calinescu, ne oprim asupra romanului Enigma Otiliei si asupra creatiei critice "Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent". Prin intreaga sa opera, George Calinescu este o figura reprezentativa a istoriei literaturii nationale, fara de care nu s-ar face asocierile intre operele literare care se realizeaza acum si, daca nu ar fi revolutionat arta criticii literare si a abordarii scriitorilor si a operelor lor, probabil ca literatura nationala nu ar fi fost completa. Meticulozitatea si spiritul critic de care a dat dovada de-a lungul timpului s-au constituit drept caracteristici care l-au apropiat de oricare simbol al literaturii europene dezvoltate, din vremea lui si din toate timpurile. - Prof. Victor Drujinin

Viata Aliciei Berenson este aparent perfecta. Pictorita renumita casatorita cu un fotograf de moda, ea traieste intr-o casa superba, cu vedere spre parc, intr-una dintre zonele cele mai dorite din Londra. Intr-o seara, sotul ei Gabriel se intoarce acasa tarziu de la o sedinta foto, iar Alicia il impusca de cinci ori in fata si apoi ramane tacuta mai multi ani. Refuzul Aliciei de a vorbi sau de a da orice fel de explicatii transforma o tragedie domestica in ceva mult mai teribil, un mister care capteaza imaginatia comunitatii si o face pe Alicia celebra. Pretul tablourilor sale creste astronomic, iar ea, pacienta tacuta, este ascunsa de tabloide si de lumina reflectoarelor la The Grove, un spital psihiatric de maxima securitate din nordul Londrei. Theo Faber este un psihoterapeut care a asteptat multa vreme oportunitatea de a lucra cu Alicia. Hotararea lui de a o face sa vorbeasca si sa dezvaluie misterul motivului pentru care si-a impuscat sotul il poarta pe un drum plin de primejdii - o cautare a adevarului care ameninta sa-l distruga... Pacienta tacuta este un thriller psihologic socant despre un act de violenta extrem al unei femei impotriva sotului ei - si despre un terapeut obsedat de descoperirea motivului din spatele acestui act... O povestire inteligenta, sofisticata, incarcata cu suspans real - un roman foarte bun conform tuturor standardelor. - Lee Child Thriller-ul perfect. Nu am putut literalmente sa il las din mana. - A.J. Finn Acest thriller psihologic plin de intrigi, il pozitioneaza pe Michaelides ca un jucator important in domeniu. - Publishers Weekly Pacienta tacuta este un roman crime de debut remarcabil care isi creeaza calea proprie, oferind un studiu de caractere inteligent si un complot maestru, toate infasurate in scrisul hipnotic de la care nu vrei sa te rupi. - Crime by the Book Ritmul si finetea unui maestru. - BBC Culture Fragment din romanul "Pacienta tacuta" de Alex Michaelides: "Cum stateam acolo in tacere, au inceput sa-mi zvacneasca tamplele. Debutul unei dureri de cap. Un simptom graitor. M-am gandit la Ruth, care obisnuia sa spuna ca „pentru a fi un bun terapeut trebuie sa fii receptiv la sentimentele pacientilor tai, dar nu trebuie sa te agati de ele - nu sunt ale tale, nu-ti apartin". Cu alte cuvinte, acest bum, bum, bum din capul meu nu era durerea mea; ii apartinea Aliciei. Si nici acest val brusc de tristete - aceasta dorinta de a muri, a muri, a muri - nu-mi apartinea. Era a ei, intru totul a ei. Am stat acolo, simtind-o pentru ea, cu capul bubuind, cu stomacul rasucindu-se, un timp care a parut ore intregi. In cele din urma, cele cincizeci de minute s-au terminat. M-am uitat la ceas. - Acum trebuie sa punem punct, am zis. Alicia si-a plecat capul si s-a holbat in poala. Am sovait. Mi-am pierdut retinerea. Am coborat vocea si i-am vorbit din suflet: - Vreau sa te ajut, Alicia. Am nevoie sa crezi asta. Adevarul este ca vreau sa te ajut sa vezi limpede. Atunci, Alicia a ridicat privirea. S-a uitat la mine - prin mine. „Nu ma poti ajuta”, strigau ochii ei. „Uita-te la tine, de-abia te poti ajuta pe tine insuti. Pretinzi ca stii atatea si esti asa de intelept, dar tu ar trebui sa stai aici in locul meu. Anormalule. Sarlatanule. Mincinosule, Mincinosule...”  In timp ce se uita la mine, mi-am dat seama ce ma tulburase intreaga sedinta. E greu de pus in cuvinte, insa un psihoterapeut reuseste rapid sa recunoasca suferinta psihica incepand de la comportamentul vorbire, un licar din ochi - ceva bantuit, temator, nebunesc. Si asta ma deranja: in ciuda anilor de luat medicamente, in ciuda a tot ce facuse si indurase, ochii albastri ai Aliciei ramasesera la fel de limpezi, la fel de senini precum cerul unei zile de vara. Nu era nebuna. Si atunci ce era? Ce era expresia din ochii sai? Care era cuvantul potrivit? Era... Inainte sa-mi pot duce gandul pana la capat, Alicia a tasnit de pe scaun. S-a napustit la mine, cu mainile intinse ca niste gheare. N-am apucat sa ma misc, sa ma trag intr-o parte, a aterizat peste mine, dezechilibrandu-ma. Ne-am prabusit pe podea."

Autorul bestsellerului international Un barbat pe nume Ove   Dupa ce isi construieste o afacere de succes, pentru care si-a sacrificat relatia cu propriul fiu, un tata trebuie sa faca cea mai grea alegere a vietii sale, care i-ar putea reconfigura intreaga istorie personala. Cu umor si compasiune, nuvela lui Backman ne reaminteste ca viata este un dar trecator.   Aceasta carte te face sa simti ca viata e frumoasa. Cadoul perfect pentru Craciun. - Star Tribune O nuvela delicata, trista, fara exces de sentimentalism. - Library Journal Traducere din limba suedeza de Andreea Caleman.

De la autoarea bestsellerurilor # 1 New York Times Marile minciuni nevinovate  si Cand vina ne desparte   Noua persoane ajung intr-un centru de relaxare izolat, unele dintre ele pentru ca vor sa slabeasca, unele ca sa-si schimbe stilul de viata, altele din motive pe care nu le pot recunoaste nici chiar fata de ele insele. Insa niciunul dintre oaspeti nu-si imagineaza ce vor insemna cele zece zile de lux, meditatie si consiliere pentru care au platit. Scriitoarea Frances Weltry vine la Tranquillum House in cautare de leacuri pentru o durere de spate, o inima franta si o taietura sacaitoare la deget. O intriga ceilalti oaspeti, insa charismatica directoare a centrului este cea care ii trezeste cel mai tare curiozitatea. Ar putea detine ea raspunsurile pe care Frances nici macar nu stie ca le cauta? Ar trebui sa lase deoparte indoielile si sa se bucure de Tranquillum House sau ar trebui sa fuga cat mai poate. O incantare pentru fanii Marilor minciuni nevinovate... Spirituala si patrunzatoare, scriitura lui Moriarty face toti banii. - People   Moriarty revine cu inca o carte pe care n-o poti lasa din mana. - Time   Fiecare dezvaluire este o surpriza savuroasa... Noua straini este atat de bine scrisa si de inteligent construita, incat pare sa se termine prea repede. - Booklist   O carte plina de un umor negru care sfideaza orice clasificare. Reuseste sa fie grozav de amuzanta si sa aiba si incarcatura emotionala in acelasi timp, dovedind ca autoarea Marilor minciuni nevinovate inca mai are multe de ofe!rit cititorilor ei. - Bustle   Liane Moriarty (n. 1966) si-a petrecut cea mai mare parte a copilariei citind. Nu-si mai aminteste cand a scris prima sa povestire, dar tine minte perfect primul contract pentru o carte: tatal ei a angajat-o sa scrie un volum despre el si i-a platit un avans de un dolar. Dupa terminarea studiilor, Liane a lucrat in publicitate si marketing. S-a apucat serios de scris dupa ce sora ei, Jaclyn Moriarty, a anuntat-o ca-si va publica prima carte. Romanul sau de debut, Three Wishes, scris la finalul masterului literar de la Macquarie University din Sydney, a fost publi!cat de Pan Macmillan. De atunci, a mai scris sapte romane care au ajuns bestselleruri, fiind traduse in 39 de limbi si vandute in peste 14 milioane de exemplare in intreaga lume. La Editura Trei, de aceeasi autoare, au aparut: Marile minciuni nevinovate (care a stat la baza unui serial de exceptie produs de HBO), Secretul sotului (vandut in peste trei milioane de exemplare la nivel mondial), Am uitat sa fim fericiti, Cand vina ne desparte si Ultima aniversare.

Charlie Wynwood si Silas Nash au fost cei mai buni prieteni inca de cand au invatat sa mearga. S-au indragostit unul de celalalt de la paisprezece ani. Dar intr-o dimineata... au devenit complet straini. Primul lor sarut, prima cearta, momentul in care s-au indragostit... amintirile acestea s-au evaporat. Din ce cauza s-a intamplat totul? Care este adevarul? Cu cat afla mai multe despre relatia lor, cu atat mai mult se intreaba de ce au hotarat sa fie impreuna. Sa uiti e ingrozitor, dar sa-ti amintesti poate fi mai rau. O poveste de iubire plina de mister, asa cum nu s-a mai scris pana acum. Traducere din limba engleza de Dan Dobos.

Stapane, stapane , mai cheama s-un cane...   Cu Baltagul, Mihail Sadoveanu se aseaza mai putin in inima literaturii romanesti, unde l-au asezat cele peste 50 de volume, ca tot atitea aspecte ale lumii careia el, povestitorul, i-a dat viata, cat in inima propriei sale literaturi. Baltagul se mentine in zona aceea superioara de mister si de poezie, inceputa cu Hanu Ancutei si continuata in buna parte de Zodia Cancerului. Baltagul, constituie, sub raportul inventiei, reconstituirea acelei crime pastoresti despre care vorbeste balada Mioritei, si meritul lui sta mai putin in fabulatia, ingenioasa, desigur, a acestor intamplari, cat in rezonanta lor in mijlocul naturii singuratice si in maiestria cu care-si poarta de-a lungul drumurilor din munte eroina, apriga, voluntara, dar si iluminata, pe Vitoria,vaduva ortomanului pastor Nechifor Lipan. Drama omeneasca, povestea din Baltagul poarta totusi un pronuntat accent de mare balada, romantata, de mister cosmic, aici rezolvindu-se epic, dupa cum in Hanu Ancutei se rezolva feeric. A fi pastrat acestei povestiri, germinata in glastra de clestar a Mioritei, toata puritatea de timbru a baladei si tot conturul ei astral — iata in ce sta intaiul dintre merite si cel mai pretios al Baltagului.  Munteanului i-i dat sa-si castige painea cea de toate zilele cu toporul, ori cu cata. ...Cei mai vrednici intemeiaza stani in munte. Acolo stau cu Dumnezeu si cu singuratatile, pana ce se imputineaza ziua. Cartea prezinta si ilustratii. Fragment: "Cum a facut nevasta lui Lipan calea intoarsa, vremea s-a zbarlit. S-a rasucit vantul si a prins a bate de catra miezul-noptii. Dezgheturile au stat. Lumina a slabit in dosul paclelor. Cu aceasta suflare rece in spate si pe sub fuga aceasta de nouri subtiri, cei doi calatori au umblat in tacere ca printr-o tara noua. Abia o vazusera in ajun si acuma n-o mai cunosteau. Caii bocaneau cu potcoavele lui mos Pricop prin gloduri inghetate si grunzuri. Drumurile si potecile erau pustii. Ferestrele crasmelor degeaba aratau covrigei uscati in gaturi de sticla cu bauturi colorate. Aveau un aer de parasire si dezolare. Asta insa pentru putina vreme, caci biruinta deplina a soarelui nu putea sa intarzie. Toate stateau ca-ntr-o asteptare. Cand vor porni iar la vale puhoaiele, trebuiau sa duca o veste noua. Asa dezlega Vitoria intelesul acestor infatisari schimbate. La marginea celei din urma Dorne, cum intrau, era crasma dupa randuiala. Au descalecat s-au lasat caii unul langa altul, fara sa-i lege, fara sa le deie graunte. S-a ridicat de dupa gratiile tejghelei o femeie, care se silea sa opreasca, cu palma, cascaturi somnoroase. Vitoria a poftit o garafa de vin s-a cerut si al treilea pahar. Crasmarita a asezat la rand si al treilea pahar. Au vorbit putine lucruri despre vreme, despre nutretul vitelor. Desi somnoroasa, fiind femeie si crasmarita pe deasupra, gazda n-a lipsit sa-si puie intrebarile cunoscute."

Intors la Sankt Petersburg dupa un lung tratament la un sanatoriu din Elvetia, printul Lev Nikolaevici Miskin este luat in ris de inalta societatea a orasului, care il socoteste sarac cu duhul. Miskin se poarta mereu cu o sinceritate stingace, luata de majoritatea oamenilor drept prostie sau perfidie. In puritatea lui, Miskin se simte atras, din motive diferite, de doua femei de situatii opuse: Aglaia Ivanovna, femeia „cinstita”, de familie buna, de care e indragostit, si Nastasia Filippovna, femeia „compromisa”, de care printul se simte legat poate chiar mai profund, prin compasiunea pe care i-o inspira. Idiotul este romanul unei perpetue surprize, al nehotaririi si al reactiei convulsive a umanului fata de faptele unei societati violente care, in lipsa ratiunii, se conduce dupa instinct si patimi. Desi nemarginirea ei te va coplesi, desi te vei rataci nu doar o data, desi aterizarea va fi incinsa de atmosfera densa pe care o vei strabate, vei stii, dupa ce ai petrecut o vreme acolo, de ce merita, macar o data pe an sa poposesti si sa traiesti experiente incofundabile pe planetele lui Dostoievski. (blog.libris.ro)   Carte recomandata de Cristian Teodorescu,  Ioana Chicet Macoveiciuc si George Banu in cadrul proiectului Libris, "Oameni si carti". Fragment din cartea "Idiotul" de F.M. Dostoievski "- Indiscutabil, nu exista nici un motiv si, desigur, nu avem prea multe in comun. Pentru ca, daca eu sint printul Miskin, iar sotia dumneavoastra se trage din stirpea noastra, asta, se intelege, nu este un motiv. Inteleg foarte bine. Insa, totusi, este singurul motiv. Am lipsit din Rusia mai bine de patru ani; de fapt, in ce hal am plecat: aproape ca nu eram in toate mintile! Nici atunci nu stiam nimic, iar acum cu atit mai putin. Am nevoie de oameni cumsecade, chiar si o problema as avea, dar nu stiu unde sa ma duc. Inca de la Berlin mi-am zis: „imi sint aproape rude, voi incepe cu ei; poate ca ne vom fi de folos unii altora, ei mie, eu lor, daca sint oameni cumsecade". Si am auzit ca sinteti oameni cumsecade. - Va sint foarte recunoscator, facu generalul surprins. Dati-mi voie sa. va. intreb: unde ati tras? - Deocamdata n-am tras nicaieri. - Deci de la gara ati venit direct la mine? Cu toate... bagajele? - Bagaje n-am aproape deloc, doar o legaturica cu rufarie, pe care o duc de obicei in mina. O camera la hotel pot gasi si diseara. - Deci, aveti de gind, totusi, sa va luati o camera la un hotel? - Sigur ca da. - Judecind dupa cuvintele dumneavoastra, am crezut ca ati vrut sa ramineti la mine. - Asta s-ar fi putut, dar numai la invitatia dumneavoastra. insa, recunosc, n-as ramine nici invitat si nu pentru ca as avea un motiv, ci... pentru ca asa-i firea mea. - Inseamna ca am facut foarte bine ca nu v-am invitat si nu va invit. Dati-mi voie, printe, sa le lamuresc pe toate dintr-odata.: intrucit acum citeva clipe am cazut amindoi de acord ca nici nu poate fi vorba de vreo legatura de rudenie intre noi, desi aceasta ar fi fost, fireste, foarte magulitoare pentru mine, rezulta ca..."