Un om intre oameni o cronica a deceniului 7

Încă o dată își aminti cuvintele Domnului Panait, care-și dormea somnul, undeva, într-un colț de cimitir, ce rămânea acum în urmă: „Datorită amestecului de sânge, cu mult peste proporția ce ar asigura menținerea sănătății, poprul român s-a dezechilibrat.
Citește tot rezumatul cărții Un om intre oameni o cronica a deceniului 7... El poate fi asemănat cu acei nebuni care, deși dărâmați fizic, deși ruinați pe dinăuntru de nenumărate boli, tocmai datorită dezechilibrului psihic, tocmai datorită acelor explozii continue la nivelul celulelor nervoase, se agită necontenit - acei nebuni ce merg încontinuu, gesticulând, niciodată osteniți! Toată țara - acest maidan plin de gunoaie și de deșeuri - depune mărturie de ruină economică. Iar faptul că românii își conduc la groapa cu onoruri păzitorii de temniță, arătă ruina morală. Și acest popor ruinat, dezechilibrat, nu face altceva decât să caute mereu o satisfacție pe căile cele mai străine adevăratei activități umane, care este munca. Un popor ciudat, singur, neîncadrat măcar în plutonul triburilor de la porțile orientului, ci zăcând doar într-o groapă neagră, într-un no man's land." Emil simțea o apăsare în piept și ochii îi erau urmezi. Murmură: "Da, asta e România, România eternă, în care rrromani se măgulesc - trezind deopotrivă silă și mila spiritelor superioare - cum că ar fi și ei oameni."