S
unt bărbatul din neamul de-azur
M-am născut din legende nezise,
Strângeți cercul dejur împrejur,
Să descânt cu speranțe și vise!
Eu sunt plânsetul stepei pustii,
Țintuit între dor și durere,
După-atâtea cumplite urgii,
Mă dezleg de uitări și tăcere.
Eu sunt umbra stejarului vechi,
Fermecat în pădurea-adormită,
Sub coroană-mi vin tineri perechi,
Să se-mbete de dulce ispită.
Sub scânteia din râul vrăjit,
Murmurând printre unde sfioasă,
Izvorăsc dintr-un vis netrăit
și-oi ajunge vreodată acasă...
