Singurul mijloc adevărat pentru dobândirea bunăstării noastre în viața aceasta și în cea viitoare este concentrarea permanentă a atenției noastre în lăuntrul nostru asupra propriei noastre conștiințe, asupra gândurilor, vorbelor și faptelor noastre spre a le cumpăni fără părtinire.
Acest mijloc ne dezvăluie rătăcirile noastre în viață și ne arată singura cale către mântuire. Calea aceasta este lăsarea totală a întregii noastre ființe, a noastră înșine cu toate împrejurările vieții noastre, în voia lui Dumnezeu. Ca emblemă pentru această orientare a noastră către Dumnezeu să ne fie planta floarea-soarelui (iliotropion), ea să fie totdeauna înaintea ochilor noștri.
Floarea-soarelui este floarea care se îndreaptă tot timpul către soare, și dimineața, și în miezul zilei și seara nu numai în zilele luminoase, ci și în cele întunecate. Naturii acestei flori trebuie să îi urmeze voia omenească, îndreptându-se către Dumnezeu și voia Lui dumnezeiască ceas de ceas nu numai în zilele luminoase ale vieții sale, ci și în cele întunecate, adică în zilele grele ale vieții. Sfințenia întregii vieți omenești, după cugetarea unui teolog înțelept, alcătuiește desăvârșirea întregii vieți creștinești și unirea în persoana creștinului a tuturor virtuților celor săvârșite după putere, ce se întrunesc, ca într-un centru, în acordul voii noastre cu voia lui Dumnezeu.
