De mult n-am mai fost atât de convins de calitatea poetică a unei gândiri, cum sunt acum de cea a lui Gabriel Bota. Iar această convingere e un pic inefabilă pentru că se instalează pe seama unor interacțiuni foarte fine între erudiție și calitate frustă a limbajelor care se intersectează, între gândul tăios și imaginea, uneori, senzorial suculentă, între filozofeme sofisticate și oralitate cotidiană.
De fapt ceea ce trăiește cel mai deplin aici este triumful poetic al unui limbaj fără egoitate.
Aurel Codoban
