Eminescu e de o rară îndrăzneală în poetizarea gândurilor. Plasticizarea ideii se îndeplinește cu atâta stăruință, încât întotdeauna câștigă liniile sigure și colorarea vânjoasă a unei viziuni surprinse cu ochiul.
Amintim numai monumentalul tablou, strâns în două versuri, care sensibilizează, stârnind vaste ecouri sufletești, o celebră teorie cosmogonică: "Dar deodat' un punct se mișcă ... cel dintâi și singur. Iată-l, cum din haos face mumă, iară el devine Tatăl"...
Lucian Blaga, Introducere la vol. M. Eminescu, Poezii filosofice, sociale și satirice, 1923
