Cu fir negru de arnici. Jurnal 1949-1956

Cu un cuvînt înainte al Margaretei Dorian și o prefață de Valentin Protopopescu. Odată cu acest volum, Jurnalul început de Emil Dorian în tinerețe își joacă actul ultim și cortina. Notele sale dintre 1949 și 1956 completează o lungă experiență scriptică în care om, tată, medic, autor și cetățean își trec vocile distincte prin numeroase registre, fiecare rămînînd fidela sieși.
Citește tot rezumatul cărții Cu fir negru de arnici. Jurnal 1949-1956... Desigur, îndoindu-se, crispîndu-se, justificîndu-se, jubilînd, deplîngînd. și aceasta mereu față de sine. Discuția cu propria conștiință este în epocă 1949-1956 mai apăsată decît în anii anteriori, căci și vremurile erau apăsătoare. în schimbările uriașe prin care trecea România atunci, nefericirea și nemulțumirea par la locul lor. Dar nu toată lumea le-a trăit la fel. Dorian, om de stîngă de cînd se știe, care frecventează lumea literară aprobată sau tolerată de noul regim comunist, pare la adăpost de zguduiturile nedrepte ale sorții împărtășite de milioane de români. și totuși ! Emil Dorian nu face parte dintre aleșii de categoria întîi. în categoria a doua sau chiar a treia de « privilegiati », liniștea de viață și de spirit nu era deloc asigurată. Iar dacă luciditatea și sensibilitatea erau și ele prezente fără răgaz, ca în cazul de față, notele de jurnal devin un bun prețios : înregistrează neașezarea straturilor umane, inadecvarea literaturii la cererile maximaliste ale propagandei, întîlniri cu comisari nesiguri și cenzori improvizați, cu antisemiți de toată mîna, cu impostori de toate gradele, imagini ale orașului care se schimbă zvîrcolindu-se și ale naturii nesimțitoare dar adînc simbolice, ca pentru orice om cultivat. Cortina : 1956. Cu cîteva luni înainte de a muri, Emil Dorian, grav bolnav, citește despre raportul lui Hrușciov la Stalin și scrie ultimele sale pagini grave despre aproximații și aberații de sistem. Încheie cu un poem : o nouă șansă de grotesc pentru omenire, o greșeală proaspătă care așteaptă să se coacă. Cei care se mai întreabă cum poate arăta înțelepciunea în vremuri de prigoană-de război-de scălambăială ideologică găsesc cu siguranță un răspuns în ansamblul Jurnalului lui Emil Dorian.                                      Adina Keneres