„Cu mulți ani în urmă, străzile din Cihangir, pline de pante și scări... Casele din lemn, liniștite nu fuseseră încă înlocuite de clădirile din beton. Cele mai multe dintre ele stăteau să cadă și una dintre acestea prin care totdeauna se simțea adierea vânturilor ce suflau deasupra Bosforurului, era Cinci Sevim aflată pe strada Purtelas.
Pe strada Purtelaș nimănui nu-i păsă de ce fac ceilalți...
Și atunci se înălța strigătul de ajutor...
Cinci glasuri se ridică din nevoia de iubire, din teamă de singurătate, din dorința de a se cunoaște pe sine și se unesc într-unul singur, cel al doctorului Samimi, personajul principal al acestui roman. De fapt este revolta ființei umane neluate în seamă, ignorată în mijlocul mulțimilor, abandonată și lipsită de ajutor.“
