„Un mare roman, ignorat fie din lașitate (...), fie din indiferență. În fine, cum critica literară este nu doar un exercițiu hermeneutic, ci și unul axiologic altfel interpretarea e mohorîtă și laxa, avînd miasmele apei statute, mi-am spus că nu e tocmai lipsit de sens să descindem în țesătura romanului, pentru a-i descifra desenul ascuns, pentru a-i evalua adîncimile și, de ce nu?, pentru a vedea în ce măsură în articulațiile lui se ascunde, deliberat sau prin fatalitate, partea nevăzută a autorului.
Și nu cred că e vorba de curaj, ci de onestitate.“ - Mircea A. Diaconu
