Locuri pustii

Locuri pustii continuă, sub aspect formal și ideatic, cărțile de poeme publicate după 1990. Subintitulată Procesiuni și priveliști și structurată în trei cicluri distincte („Locuri pustii”, „Egloge”, „Muzici și danturi”), cartea e „transcrierea” – cînd fidela, impersonală, rece, cînd augmentata ori doar discret modificată de accidentele istoriei sau ale propriei biografii – a unei sensibilități dramatic întoarse spre sine.
Citește tot rezumatul cărții Locuri pustii... Luminile și umbrele, suișurile și coborîșurile, încrederea și dezamăgirea, Grădinile și puștiul sînt egale și deci opozabile nașterii, creșterii, morții, iubirii ori deznădejdii, construirii și deconstruirii făpturii de aer a poetului, niciodată suficient de încrezător în propriile fapte (poetice) și niciodată îndeajuns de scîrbit de ele spre a se lăsa înfrînt sau măcar îndepărtat de vălmășagul lor generator de iluzii, prejudecăți ori palide certitudini.   „Cu o blîndețe înțeleaptă și prevenitoare a gesturilor diurne, emotiv reticent și senzitiv profund ținut în frîu de o sensibilitate fundamental livrescă, dar nu și atrasă de performanțe formale, Vasile Igna atenuează precaritatea situărilor existențiale prin prețuirea apartenenței și o asumare a Provinciei (geografice și existențiale) ca loc în miezul lucrurilor.” (Irina Petraș)   „Vasile Igna rămîne un reprezentant de seamă al poeziei șaptezeciste, distingîndu-se prin cultura poetică evidentă și bine șlefuită, care îi hrănește versul și meditația, prin gravitate de discurs și tonalitate reflexivă. Temele poeziei, în cazul său, ca și în cazul promoției sale, în genere, sînt majore și de densă respirație, legate de naștere și moarte, de o retorică a îndoielii sau de o privire esențializată întoarsă asupra alcătuirilor de bază ale lumii. La Igna, influența lui Blaga se simte mai mult, după cum sînt perceptibile, în toată rostirea lui lirică, semnele stăpînirii de sine, ale controlului și eleganței, ale discreției și nazu-inței de a atinge o exprimare cvasiimpersonală, eliberată de subiectivitățile prea păstoase sau de impudorile eului.” (Dan Cristea) Citește mai puțin...