Ciprian Vâlcan propune nu doar o perspectivă sumbră asupra istoriei și asupra întregii alcătuiri a lumii, în care preeminența răului e un dat metafizic, ci și o vitriolantă descriere a naturii umane.
Viziunea sa, exprimată în cele mai surprinzătoare moduri, forțînd absurdul, parodicul sau macabrul, mizînd pe efectul retoric al paradoxului și al formulei sofistice, conduce la alcătuirea unui adevărat catalog al viciilor omenești, rizibile ori hidoase, monstruoase sau numai grotești. „Ciprian Vâlcan îmbină vizionarismul cu ludicul, sentința cu silogismul, căutarea filosofică și descoperirea stupefiată a unui imediat rupt de așteptări, idealuri, valori sau precepte ale universurilor trecute. Religiosul, politicul, domesticul său chiar mondenul trec prin fața ferestrei întredeschise de la care gînditorul le observă și le consemnează în detalii dintre cele mai surprinzătoare sau, dimpotrivă, în banalitatea exasperantă a demonetizărilor curente.” (Cristina Cheveresan) „Amiel și canibalul, noul volum de aforisme al lui Ciprian Vâlcan, exploatează și aprofundează obsesiile devenite deja marca sa înregistrată, însă tonalitatea dominantă se situează mai degrabă în zona tragică decît în cea ludică. Puținele exerciții de futurologie de pînă acum se plasau într-o zonă a amuzamentului detașat și ironic; în cartea de față ele devin pregnante, iar umorul care inevitabil le însoțește capătă accente de un negru goyesc.” (Ilinca Ilian)
