Viața fără ,,Dorul de Isus”, nu poate fi niciodată fericită, pentru că este o viață fără Dumnezeu. și unde lipsește Dumnezeu, lipsește ceva căruia nimic nu-i poate ține locul. Dumnezeu Creatorul a sădit în noi o sete tainică și nepotolită de fericire veșnică, pe care n-o poate înlocui nici o altă bucurie izvorâtă de la o ființă creată.
Bunurile materiale, efemere, ascund un mare gol nu totdeauna mărturisit, dar totdeauna simțit, care nu îngăduie nici conștiinței să fie în siguranță, nici sufletului să fie mulțumit și deplin, împăcat. Nimeni dintre noi nu poate scăpa de legea atât de lămurit arătată de cuvintele Sf. Augustin: ,,Doamne, noi știm că pentru Tine suntem făcuți; de aceea inima noastră e neliniștită, atâta vreme cât nu și-a găsit odihna în Tine”.
Prin această lucrare de spiritualitate, Ioan Măgherușan vorbește omului modern, mereu agitat, tulburat de psihologia progresului (nu progresul însuși, ci psihologia lui) căci nu la fericire, ci la deznădejde ne duce progresul înfăptuit fără Dumnezeu și împotriva lui Dumnezeu, ne vorbește cu dor și de dorul care nu se poate astâmpăra decât numai în și cu Isus. Cuvântul său devine astfel ,,Cale, Adevăr și Viața”.
