Zadarnicie

Zădărnicie este povestea unui soldat care în timpul stagiului militar efectuat în Estul Turciei, unde terorismul este o amenințare zilnică, stând de gardă ore și ore, începe să vadă fantoma unui om mort cu mulți ani în urmă. Este fantoma lui Ziya Hursit, un soldat care s-a spânzurat în 1926, după ce a încercat să-l asasineze pe Atâturk, fondatorul Republicii Turcia. Singurătatea soldatului care nu poate accepta armata și modul de viață pe care îl impune, combinată cu frigul și pericolele ce pândesc la tot pasul, îl împing să urmeze fantoma.
Citește tot rezumatul cărții Zadarnicie... Și dacă urmărești o fantomă, devii o fantomă... Fragment din cartea "Zadărnicie" de Hakan Gunday "Dar eu nu vorbisem. Nu scosesem nici un singur cuvânt: eram paralizat de frică. Dar el mă auzise. Auzea. Dar putea auzi de asemenea și această: Pleacă, te rog! Pleacă! Să nu te vadă cineva. Mă vei distruge. Mă vor distruge pentru că am lăsat un civil în gheretă. - Aprinde bricheta. Arătă spre țigară și bricheta care zăceau pe podea. Dintr-odată, am realizat că nu mai simțeam frigul. Nu-mi era frig. Și, totuși, suferisem de frig în fiecare oră, timp de luni de zile. Am dormit în costum de luptă. Trei pulovere și costumul de camuflaj. - Fumează-ți țigara; eu stau aici, a spus el și s-a retras în întuneric și s-a sprijinit de perete. Pază de noapte. Parole, semnale. Măsuri de securitate. Ghereta de piatră numită boxa în limbaj ostășesc. O boxă și o umbră. Terorism. Atac sinucigaș. Bombardament. Fluierul din buzunarul meu! Da, trebuia să-l scot și să suflu în el. Dar, de câte ori trebuie să sufli în cazul semnalului de pericol? De două sau de trei ori? Și, oricum, ce urma să spun? E cineva în gheretă!? Tipul a intrat în timp ce eu moțăiam! Haide, dă-l afară! Ce chestie deșteaptă ar fi! Trebuia să fiu circumspect și să-l conving cu blândețe să plece. De data aceasta, nu am gândit numai, ci am spus-o cu voce tare: - Nu poți sta aici. Ieși din gheretă! Ghereta era un fost buncăr. Din anii nouăzeci. Din ziua în care două sute de teroriști făceau raiduri în oraș atacând în dreapta și-n stânga ca niște șobolani. De la festivalul zilelor de teroare. Zile în care pietrele cădeau ca niște meteoriți. Zilele și nopțile care aduc o expresie pe fețele celor ce privesc jocurile de artificii la nunți." Citește mai puțin...