Basme

A fost o dată un ciobănaș, care se însura cu o ciobănită. Trăiau amândoi fericiți undeva în munți în tovărășia oițelor lor. Dumnezeu le dărui un băiețel și astfel se bucurau și mai mult de viața lor, chiar dacă sălășluiau departe de restul lumii. Vara, iarna, trăiau toți trei în munte.
Citește tot rezumatul cărții Basme... Casa lor era o peșteră mare, așternută iarna cu piei de oaia, care țineau de cald. Vara, în schimb, dormeau afară, sub un adăpost făcut din crengi, printre care se vedeau cerul cu luna și stelele. Încet, încet, acești oameni uitară multe din lucrurile lumești, dar niciodată nu uitară să-și facă seara rugăciunea, înainte de culcare. Și cuvintele rugăciunii lor erau întotdeauna aceleași: „Dumnezeul meu, nu ma milui”. (CIOBĂNAȘUL) Citește mai puțin...