Cultura lucernei si a trifoiului

Cartea prezintă metode de cultură, recoltare și păstrare a lucernei și trifoiului, dar și sugestii pentru rațiile alimentare la vaci, oi, capre și cai ale acestor plante. Deși în urmă cu aproximativ 9000 de ani lucerna creștea doar în perimetrul Caucaz- Iran- Turcia- Marea Neagră și doar pe platourile înalte de aici, specia s-a r'aspândit cu timpul în aproape toată lumea, de la regiunile ecuatoriale până în apropierea Cercului polar.
Citește tot rezumatul cărții Cultura lucernei si a trifoiului... Desigur zonele mai calde din U.S.A., Europa, Asia, Australia, America de sud și Africa sunt mai prielnice culturii. în total, pe întreg globul, cultura lucernei acoperă cam 32 milioane de hectare de teren. în România, în anul 1990 se cultivau 442.000 ha și probabil mult mai puțin astăzi. Lucerna aparține familiei leguminoaselor și este caracterizată de capacitatea de a fixa azotul atmosferic în urma unei simbioze existente între plantă și o bacterie care se dezvoltă în sistemul radicular al plantei. Vom înțelege, așadar, de ce lucerna este inclusă în rândul „plantelor cu viitor asigurat": dacă astăzi, în bună parte, azotul atmosferic este adus într-o formă utilizabilă în multe domenii dar mai ales în agricultură, cu consumuri uriașe de energie termică (metan), se pune întrebarea legată de înlocuirea acestui procedeu în momentul secătuirii resurselor energetice fosile. Lucerna este un răspuns potențial la această întrebare. Fragment: " Pășunatul în lucerniere La noi, pășunatul în lucerniere se practică doar toamna, după ultima coasă. Se pare că este o afitudine normală având în vedere că vară pășunatul se poate desfășura foarte bine pe pășunele naturale de care nu ducem lipsa mai ales în ultimii 25 de ani. Sunt însă țări precum Franța unde lucrurile nu stau la fel, pășunatul în lucerniere devenind rentabil. Au fost obținute soiuri adaptate, cu port etalat care, cultivate cu un soi de golomoz târziu pot fi exploatate sistematic ca pășune. Culturile se comportă bine timp de 4 ani cu un nivel de producție mulțumitor. Randamentul și data recoltării O întârziere a primei recoltări atrage după sine creșterea randamentului în substanța uscată. Uneori însă aceasta se petrece în paralel cu o diminuare a valorii nutritive. Ar fi hazardată fixarea unei date precise pentru prima coasă dar în cele mai multe cazuri aceasta se situează în jurul mijlocului lunii mai. înspre sfârșitul lui mai gramineele însoțitoare încep să formeze spice. Randamentul crește dar concentrarea energetică și proteică a furajului devine insuficientă mai ales pentru animalele cu cerințe crescute în acest sens. " Citește mai puțin...