„Când, cu mulți ani în urmă, am călătorit pentru prima dată în Orient, explorând profunzimile sanctuarelor sale părăsite, două întrebări ne reveneau obsesiv în conțtiință, întristându-ne: Unde, cine, ce este Dumnezeu? Cine a văzut vreodată Spiritul Nemuritor al omului ca să fie sigur de nemurirea sa?
Chiar pe vremea când ne găseam în culmea frământărilor legate de răspunsul la aceste două întrebări dificile, am intrat în legătură cu anumiți oameni înzestrați cu puteri atât de misterioase și cu o cunoaștere atât de profundă încât, pe drept cuvânt, își merită numele de înțelepți ai Orientului.
Am fost foarte receptivi la învățăturile lor.
Ei ne-au arătat că, prin combinarea științei cu religia, existența lui Dumnezeu și nemurirea Spiritului omului pot fi demonstrate asemenea unei probleme euclidiene.
Pentru prima dată am primit asigurarea că filozofia orientală nu profesează altă credință în afară de încrederea absolută și neclintită în omnipotența Sinelui Nemuritor al omului.
Am fost învățați că această omnipotență provine din înrudirea dintre Spiritul omului și Spiritul Universal - Dumnezeu!"
