Trauma familiala si resursele compensatorii

Am fost dintotdeauna preocupată și fascinată de capacitățile și potențialitățile umane manifestate în cele mai diverse situații. Cum reușește ființa umană să învețe, să creeze, să facă față dificultăților pe care le întâmpină? Cum poate să se bucure și să renască, asemenea păsării Phoenix, din propria cenușă, după experiențe care îi bulversează întreaga existență? Am început astfel să studiez aceste potențialități, inițial prin intermediul facultății de Psihologie, apoi cu ajutorul specializărilor mașterale și al formărilor profesionale.
Citește tot rezumatul cărții Trauma familiala si resursele compensatorii... Mi-am îndreptat atenția spre ceea ce mi-am dorit din copilărie, spre consiliere și psihoterapie, practicată sub influența puternică a credinței mele că oamenii au mult mai multe resurse, posibilități, capacități decât își dau seama sau decât își imaginează. Diversele experiențe de viață, plăcute sau dificile, cotidiene sau deosebite, unele dintre ele aflate în variate stări profunde ale conștiinței, altele aflate la limita înțelegerii mele, mi-au stimulat în permanență potențialul uman, cu toate că asta a însemnat atât suferință, cât și bucurie. Cu ajutorul acestor experiențe m-am descoperit, am crescut, m-am ajutat, am evoluat, dar m-am și apropiat de oameni și i-am cunoscut, și, în măsura în care am putut, i-am înțeles și le-am dat o mână de ajutor. Toate aceste experiențe s-au îmbinat cu studiile mele privind traumele psihice, determinând un interes din ce în ce mai crescut pentru fenomenele rezilienței și creșterii posttraumatice. Acest interes a fost stimulat de două persoane importante din viața mea, care mi-au ghidat și format abilitățile psihoterapeutice și pe cele de studiu al profunzimilor umane. Este vorba de Prof. Univ. Dr. Iolanda Mitrofan, cea care mi-a deschis calea către resursele mele și ale altora și către modalitățile psihoterapeutice de a le stimula. Cea de a doua persoană este Dr. Francis Macnab, psihoterapeut australian specializat în consilierea și psihoterapia traumei. Lui îi datorez dezvoltarea abilitaților mele de lucru cu persoanele traumatizate, și tot el este cel care m-a inițiat în studiul fenomenului rezilienței și creșterii posttraumatice. Le voi rămâne pentru totdeauna recunoscătoare pentru rolul lor în viața mea și mă bucur că am ocazia să le arăt că eforturile și investițiile lor au dat rezultate. Tocmai aceste fenomene constituie subiectul lucrării pe care o aveți în mână și al intervențiilor mele terapeutice și didactice. Ca urmare, această lucrare este dedicată tuturor celor interesați de studiul resurselor personale care se activează după ce persoanele trec prin experiențe traumatice în familiile din care provin. Dar aș dori ca această lucrare să fie mai mult decât atât: aș dori să se constituie într-un început de drum spre promovarea mai intensă în România a posibilităților pe care oamenii le au la îndemână pentru stimularea potențialului psihic pe care îl au. Mi-aș dori ca această carte să fie un manifest pentru susținerea ideii că rănile psihice nu sunt doar momente de suferință și durere, ci și ocazii de creștere și evoluție. Dintotdeauna au existat proverbe sau expresii care subliniau acest aspect al suferinței umane, adică al oportunității de transformare pozitivă pe care trauma o poartă în miezul ei. Cu alte cuvinte, atunci când ceva se dărâmă, există întotdeauna posibilitatea reconstrucției pe un nou nivel, calitativ superior, fără ca acest lucru să nege sau să minimalizeze importanța pierderii și a durerii trăite. Cu alte cuvinte, trauma nu este de dorit, dar conține și un potențial de înnoire sau dezvoltare. - Autoarea Citește mai puțin...