Jurnal - Leonardo Da Vinci

Leonardo da Vinci (n. 15 aprilie 1452, Anchiano/Vinci, Italia - d. 2 mai 1519, Cloux/Amboise, Franța) a fost un pictor, sculptor, arhitect și om de știință italian. Om de spirit universal, în același timp artist, om de știință și inventator, Leonardo încarnează spiritul universalist al Renașterii și rămâne unul dintre oamenii cei mai importanți din acea epocă.
Citește tot rezumatul cărții Jurnal - Leonardo Da Vinci... Aportul sau deschizător de drumuri în artele plastice și forța lui de anticipare, neegalată vreodată în întreaga desfășurare istorică a științei sunt caracteristice uriașei sale personalități, de care a fost permanent conștient. Leonardo a scris în însemnările sale, cu un an înaintea morții, cuvintele cu vibrație de bronz: Io continuero ("Voi dainui"). Leonardo s-a născut la 15 aprilie 1452, noaptea, la ora 22:00 într-o sâmbătă, într-o casă, nu departe de Florența, în mica localitate Vinci (Anchiano). Există îndoieli referitoare la originea și la profesia părinților lui. Unele surse spun că tatăl său, Don Ser Piero, era moșier, altele că era notar. Iar despre mama lui, Caterina, unele surse spun că era fie servitoare sau față de țărani săraci, fie sclavă arabă. Din cauza faptului că starea socială a părinților lui Leonardo era atât de diferită, ei nu s-au putut căsători unul cu celălalt. Ser Piero s-a căsătorit cu o anumită Albieră când Leonardo avea cam un an, iar Caterina la rândul ei s-a căsătorit cu altcineva. Mama vitregă, Albiera, moare la 28 de ani, în 1464, fără să aibă copii și a fost înmormântată la San Biaggio. Tatăl lui Leonardo, Piero, se recăsătorește de trei ori având șase fii de la cea de a treia soție și alți șase de la a patra soție. Așadar Leonardo a avut doisprezece frați și surori cu care nu a avut multe legături, dar care i-au creat probleme la moartea tatălui său, în legătură cu împărțirea moștenirii. Se crede că Leonardo a rămas în casa bunicului său, unde a primit o educație mai degrabă dezordonată, discontinua, neregulată, de educația sa ocupându-se bunicul Antonio, unchiul Francesco și preotul Piero (cel care îl botezase). A învățat să scrie cu mâna stângă, de la dreapta la stânga, iar Vasari a spus că băiatul când studia, începea mai multe lucruri pe care la abandona pe parcurs. Neavând posibilitatea să-l ajute să înceapă o carieră juridică, tatăl său decide ca Leonardo să învețe să folosească abacul. Leonardo a fost îngrijit se pare vreo doi-trei ani de mama sa, mai apoi fiind îngrijit de familia bunicului dinspre tată, Antonio. Fratele mai mic al lui Piero, Francesco, se pare că s-a ocupat de Leonardo, învățându-l agricultura. Leonardo învățase acasă să citească și să scrie italiană și în oarecare măsură latină, avea cunoștințe de matematică și muzică (învățase să cânte la liră), dar dat fiind faptul că era copil nelegitim (copiii din flori purtau numele popular de "bastard", fapt ce va influența viața lui Leonardo), era împotriva legii să meargă la o universitate. Monalisa În martie 1503 Leonardo a început să lucreze celebrul portret cunoscut sub numele de Gioconda sau Mona Lisa. Leonardo era foarte atașat de acest tablou, purtându-l mereu cu sine. Pictorul și istoricul de artă Lomazzo scrie că "Leonardo nu l-a terminat pentru că nu știa niciodată dacă nu mai avea ceva de spus... mereu se întorcea să lucreze la el, niciodată nu i se părea că l-a terminat". Trăsăturile fine ale femeii reprezentate redau o mobilitate permanentă, o curgere neîntreruptă a stărilor sufletești de o mare diversitate, cu un zâmbet misterios care oricând te aștepți să se accentueze, să se atenueze sau poate chiar să dispară. Se spune că Leonardo, pentru a întreține în timpul lucrului fugitivul zâmbet al modelului, punea să i se cânte o muzică de o deosebită suavitate. FRAGMENTE DIN VOLUM 1164. Fiecare nenorocire lasă în urma ei o durere în memoria noastră, cu excepția răului suprem, care este moartea și care distruge această memorie împreună cu viață. 1167. Cunoașterea vremurilor trecute și a locurilor de pe Pământ sunt ambele podoabe și hrană pentru mintea umană. 1169. Evita studiile al căror rezultat moare odată cu meșterul. 1192. Omul care nu împiedică desfrâul, se aliază cu fiarele. Nu poți avea autoritate mai mare sau mai mică decât asupra propriei persoane. Cel care gândește puțin, păcătuiește mult. Este mai ușor să confrunți răul la început decât la sfârșit 1194. Amintirea beneficiilor este o apărare fragilă împotriva nerecunoștinței. Mustră-ți prietenul în secret și laudă-l deschis. Nu minți despre trecut. 1196. Să vorbești de bine un om nedemn este la fel cu a vorbi de rău un om bun. 1198. Suntem amăgiți cu promisiuni și timpul ne dezamăgește.. pag 514-Despre creștini. Mulți care au credință doar în Fiul construiesc temple în numele Mamei. 1551. Luni, 13 februarie, i-am împrumutat lire S 7 lui Lionardo de cheltuială, Vineri d 7 1553. am devenit neliniștit... Bernardo di Simone, Silvestro di Stefano, Bernardo di Jacopo, Francesco di Matteo Bonciani, Antonio di Giovanni Ruberti, Antonio da Pistoia... Antonio; Cel care are timp și-și irosește timpul, își va pierde prietenii și banii. Testament: (fragment) " Nota. Sus-numitul Testator dorește să fie îngropat în biserica Sfântului Florentin din Amboise, și ca trupul său să fie purtat într-acolo de capelanii bisericii.. " Citește mai puțin...