Hitler, vecinul meu

Amintirile unui copil evreu. Edgar Feuchtwanger, în vârstă de 5 ani, este unicul fiu al unui editor evreu. Are o copilărie fericită în orașul Munchen. Este lipsit de griji, răsfățat de părinți și de bonă, până când, în blocul de vizavi, se instalează Adolf Hitler, șeful Partidului Național-Socialist.
Citește tot rezumatul cărții Hitler, vecinul meu... În 1933, fericirea acestei vieți neumbrite de nimic dispare. Hitler este numit cancelar al Germaniei. Părinții lui Edgar, lipsiți de drepturile lor cetățenești, încearcă să-și protejeze fiul de umilințe. La școală, învățătoarea îl pune să deseneze svastici, iar colegii intră în rândurile tinerilor hitleriști. De la fereastra casei lui, Edgar va asista la pregătirea unor evenimente tragice: Noaptea Cuțitelor Lungi, Anschlussul, Noaptea de Cristal. Evreii sunt arestați, tatăl lui este închis la Dachau. Groaza, frigul și foamea de acolo îl vor marca pentru totdeauna. În 1939, Edgar este trimis singur în Marea Britanie, unde își va vedea mai departe de viață. Edgar Feuchtwanger este istoric. Locuiește la Winchester, în Marea Britanie. A locuit vizavi de Adolf Hitler din 1929, când avea cinci ani, până în 1939. Bertil Scăli este editor. Între 1992 și 2004, a fost reporter la VSD, apoi la Paris Match. În 2013 a realizat un documentar, Hitler, mon voisin (Hitler, vecinul meu, 2013), pentru canalul de televiziune Planete. Fragment din carte: "Acasă, părinții mei nu mai vorbesc decât despre Hitler. Seara, își repetă ceea ce prietenii lor au aflat în cursul zilei. Tata are un prieten care merge alături de Hitler, Carl Schmitt, un scriitor serios, pe care-l primește uneori la noi acasă. Între două vizite, tăticu și Carl Schmitt își scriu; dimineața, la micul dejun, tăticu ne citește cu glas tare corespondența lor. Vorbesc despre politică, despre Germania. Scrisorile astea mă plictisesc. În această seară, tată și ducele comentează actualitatea. Ii ascult în tăcere. Schleicher asta nu este un cancelar atât de rău, zice tata. Hindenburg a fost isteț alegându-l pentru acest post. Naziștii dau înapoi. Acum, că sunt în parlament, oamenii înțeleg că naziștii nu dețin nicio bagheta magică. Au pierdut două milioane de voturi la alegerile din 6 noiembrie. Schleicher îl pune pe Hitler față în față cu rivalul său, Otto Strasser. Se sfâșie reciproc. S-ar părea că vecinul nostru este în pragul sinuciderii. — În așteptare, oamenii lui își continuă treaba murdară. Au fost peste o sută de mii de copii, toți în uniformă, să-l aclame pe Hitler cântând, în timpul Congresului Național al Tinerilor Hitleriști reunit la Potsdam, la 1 octombrie. Noaptea, SĂ-ul lui Ernst Rohm străbate orașele. Se vorbește de peste o sută de crime politice comise pe străzi. Bătrânul Hindenburg îl primește pe Hitler acasă la el. Acest fost pilot de vânătoare, Hermann Goring, vizitează și el. Când mă gândesc că a numit-o pe această brută la președinția Reichstagului! În ceea ce-l privește pe confratele lor, Joseph Goebbels, acest avorton perfid, așa-zis intelectual, care conduce infamul lor ziar, Der Angriff. Știți ce-a zis? "Intram în Reichstag ca lupii în stână." Nu este totuși ceva liniștitor! — Suntem, iată, în 1932! Oamenii sunt informați. Nimeni nu dorește o dictatură. Nu, eu nu sunt neliniștit. Mama m-a pus să promit că n-o să zic altora ca noi suntem evrei. Seara, în camera ei, Roșie mi-a repetat că evreii nu sunt o rasă, ci practicanții unei religii și că, de altfel, nu ești obligat să practici religia părinților, nici să fii credincios. Ne naștem liberi să credem în Dumnezeu sau nu, deci să fim evrei sau nu. Mi-a explicat că evreii au fost maltratați de-a lungul veacurilor, că n-aveau dreptul să dețină pământuri, dar că sunt oameni ca toți oamenii și poate chiar mai merituoși, fiindcă au fost tot timpul martirizați. Se înflăcărează și-mi zice că nu trebuie să-mi fie rușine că sunt evreu și-mi citează numele evreilor care au realizat lucruri mărețe. Îmi vorbește despre Karl Marx, pe care-l admira atâta, și-mi povestește toată viața lui, precum și pe cea a Rosei Luxemburg, și ea evreică. — Hitler spune brasoave. Afirmă că evreii sunt toți comuniști, pe de altă parte pretinde că ei controlează băncile - dar, în Germania, cea mai mare parte a băncilor sunt conduse de protestanți! Zice că evreii nu vor să împartă nimic - or, cel care a militat cel mai mult pentru împărțirea bogățiilor este Karl Marx, de credință evreiască. În ceea ce-l privește pe Lev Troțki, acesta este născut într-o familie de evrei. Bineînțeles, Hitler le reproșează altceva! El susține că revoluția comunistă este un complot evreiesc! Totuși Stalin, care conduce URSS, nu este evreu, nici ceilalți conducători comuniști din lume, Ernst Thalmann în Germania, Maurice Thorez în Franța. Iar pe Albert Einstein, cel mai mare om de știință al tuturor timpurilor, născut în Germania, ar trebui să-l urăm pentru că părinții lui au fost crescuți în religia evreiască? Poate și pe Sigmund Freud? Știi, că ți-am spus, el este cel care-i tămăduiește pe oameni cu vorba, învață să le înțeleagă visele, a descoperit că păstram în noi toate amintirile, chiar și cele pe care credem că le-am uitat. Hitler ar vrea să se interzică toate cărțile acestor mari oameni, să se renunțe la descoperirile lor, este un analfabet superstițios, obsedat de forțe obscure care nu există. Seamănă cu barbarii care-și închipuiau că în păduri trăiau căpcăuni și cărora le plăcea să se războiască, să jefuiască satele. Este mai prost decât erau grecii acum trei mii de ani. " Citește mai puțin...