Războiul pulberii negre este cartea a treia din seria Temeraire Din Imperiul Otoman s-au cumpărat trei ouă de dragon foarte prețioase, iar căpitanul Laurence și uriașul dragon Temeraire trebuie să străbată Turcia, pentru ca transportul să ajungă în siguranță în Anglia.
Cei doi ajung în ținuturile Germaniei la timp pentru a fi martori la Bătălia de la Jena, se confruntă cu soldații lui Napoleon, cu un dragon periculos din Franța și cu alte personaje de basm. Povestea născocită de Naomi Novik, în care cititorul descoperă personaje irezistibile, se citește pe nerăsuflate. Un roman fantasy înspăimântător de distractiv. - Stephen King Aventuri, personaje savuroase, ținuturi mirifice și mult imprevizibil fac din romanul lui Naomi Novik o carte pe care n-o poți lăsa din mână. - The Guardian Războiul pulberii negre, a treia carte din seria de succes Temeraire, este ca o călătorie spectaculoasă în timp, o călătorie în timpul căreia fantezia se confundă cu realitatea și trecutul se însuflețește. Imaginația lui Novik are o forță cuceritoare. - The Washington Post Fragment din romanul "Războiul pulberii negre. Seria Temeraire. Vol.3" de Naomi Novik: "Tharkay ii conduse fără greș prin sectorul dragonilor și pe lângă o mică moschee frumos pictată, în fața căreia se aflau o piață plină de bărbați și chiar și câțiva dragoni care se prosternau, pe covoare de rugăciune moi, țesute. La marginea pieței, ajunseră la un pavilion confortabil, suficient de mare chiar și pentru Temeraire, cu acoperișul de pânză groasă susținut de coloane suple și înalte din lemn, cu plopi ce umbreau piața de jur împrejur. Cu o mică parte din rezerva de argint, din ce în ce mai redusă, a lui Laurence, cumpărară oi pentru cina lui Temeraire și un pilaf consistent de oaie cu ceapă și stafide dulci și moi pentru a lor, împreună cu felii rotunde de lipie rumenită și pepeni verzi, zemoși, pe care îi mâncară, în felii groase, până la coajă. - Mâine putem vinde celelalte cămile, spuse Tharkay, după ce puținele resturi de mâncare fură îndepărtate și oamenii se așezaseră prin toate părțile pavilionului să picotească pe covoarele și pernele comode. Călăuză hrănea vulturul cu bucăți de ficat de oaie, aruncate de Gong Su în timp ce pregătea mâncarea pentru Temeraire. De aici și până la Kashgar oazele sunt mai numeroase, continuă el, și trebuie să cărăm apă doar pentru o zi. Nici o altă veste n-ar fi putut fi mai bine-venită: simțindu-se iarăși bine, trupește și sufletește, și extrem de ușurat ca traversaseră. deșertul cu bine, Laurence era înclinat să fie îngăduitor. Ca să găsească o altă călăuză cerea timp și plopii care murmu-râu la unison în jurul luminișului îi arătau că nu dispunea de așa ceva: frunzele Începuseră să se îngălbenească, semnele tim-purii ale toamnei."
