Portocaliul este noul negru

Copil fiind, apoi adolescența și tânăr adult, m-am bazat puternic pe singurătate, pe conceptul bine-știut că fiecare este singur pe această lume. Fundamentatǎ atât pe încrederea în sine, cât și pe autoprotecție, această credință oferă o perspectivă duală – învingător sau victimă, responsabilitate totală sau disoluție totală, delăsător sau capabil să depășești orice limită.
Citește tot rezumatul cărții Portocaliul este noul negru... Dusă la extrem, este o idee care acordă credit convingerii că acțiunile unei persoane nu contează prea mult în exterior; trecem prin viață în propria noastră bulă, ocazional interacționăm cu alții, dar, în definitiv, suntem cu desăvârșire singuri. Părea că această credință avea să mă pregătească pentru timpul petrecut în acest spațiu, așa cum spune o expresie uzuală în închisoare: „Intri singur și ieși singur”, sfatul general fiind de a rămâne retras și de a-ți vedea de treabă. Dar în închisoare am învățat altceva. Nu așa am supraviețuit acolo. Am învățat, la modul serios, că nu sunt singură. Piper Kerman Mi-a plăcut la nebunie această carte. E o poveste plină de umor, patos și compensare. Ceea ce m-a surprins la acest volum de memorii este afecțiunea, compasiunea și respectul  pe care Piper Kerman îl arată pentru toate femeile pe care le întâlnește în timpul încarcerării sale. Elizabeth Gilbert, autoarea cărții Mănâncă, roagă-te, iubește Cartea lui Piper Kerman nu e doar o radiografie a unei pușcării americane (și, prin extenso, a societății americane) ci și o frumoasă metaforă despre nuanțele în care ar trebui să clasificăm oamenii. Nimeni nu e definitiv bun sau totalmente rău; sunt multe griuri în personalitatea fiecăruia. E o poveste reală despre cum ne urmăresc greșelile și despre cum învățăm să ne adaptăm în situații extreme. Nu e întâmplător că serialul inspirat din această carte e un fenomen mondial; sunt multe personaje aici care reprezintă tipologii ale prietenilor noștri, oriunde s-ar afla ei în lume, în libertate sau nu. O metaforă despre viața scrisă foarte accesibil, foarte tineresc și foarte dinamic. Cristina Bazavan, jurnalist Citește mai puțin...