Amor de dragul ploii

La întâlnirea cu lumea exterioară, Marius Gabor iese cu un set complet de bisturie, de toate culorile și de toate mărimile, dar are și o drujbă pe care o folosește să disloce hălci precis tăiate.
Citește tot rezumatul cărții Amor de dragul ploii... Operațiile sunt spectaculoase, critică – minuțioasă și devastatoare. Când rămâne în lumea lui, neliniștea și armonia construiesc împreună modele stranii peste scene aparent banale sau pun umorul să ducă discret greul acțiunii. Împotriva minimalismului de azi, prozatorul este preocupat de stil, împotriva aceluiași curent, își impregnează dezinvolt textele cu referințe culturale. Un autor care merită toată atenția. (Liviu Drugă) Cartea lui Marius Gabor te surprinde, ți se strecoară în suflet ca un abur și te cucerește. Încet, pe negândite, simți mirosul ploilor amestecate cu praf din copilărie, după-amiezele de vară scurse în seri care nu se mai sfârșesc, prietenii și jocurile de mult uitate, visele colorate în mov și portocaliu, usturimea juliturilor din genunchi și îți revezi părinții, dintr-o vreme fără timp, fără ani. Deși se află la debut, poetul-prozator se joacă detașat cu stilul său și cu diversitatea abordărilor, trecând fără hopuri de la nostalgie la ironie și umor, de la atemporal la concret. În “Amor de dragul ploii”, Marius Gabor a păstrat un suvenir din tot ce a simțit, iar acum ni-l oferă nouă, cu emoție și nostalgie, așa cum un vechi amic îți întinde o floare presată între copertele unei cărți. (Cristina Nemerovschi) Marius Gabor își schimbă de multe ori poziția în câmpul literaturii pe care o scrie și la care este părtaș. Îi place să joace mai ales rolul preotului, însă nu-l refuza nici pe acela al credinciosului, care participă cu smerenie la spovedanie. Autorul construiește și restaurează cu mult tact variante ale unei Românii idilice. Nu cauta acele insule de profunzime și nici nu abuzează de sintagme bombastice precum “suflet românesc”. Se revoltă, refuză să crească și lipsește motivat la cel de-Al Doilea Război Mondial. “Amor de dragul ploii” nu este un roman, nu este nici măcar o plachetă de versuri nostalgice. Ar putea fi o suită de scurt-metraje, însă cel mai bine îmbracă hainele unei notații de jurnal. O notație în care Uraganul “Haiku” se amestecă cu povești în culori calde & reci, dar și cu brandul de țară. Dacă Marius Gabor își va păstra dezinvoltură și după apariția acestui prim volum, are toate șansele să mai “conducă la groapa câțiva dictatori”. “și n-o spun de dragul simetriei.” (Andrei Zbîrnea)